ICCJ. Decizia nr. 499/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 499/2009
Dosar nr. 2961/109/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 5 iunie 2008, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpatul D.I., la 4 ani închisoare, prin înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei şi fixând termen de încercare de 6 ani, potrivit art. 862 C. pen.
A instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (l) lit. a) – d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), a dispus ca acesta să se prezinte la S.P.V.I.S.I. de pe lângă Tribunalul Argeş, conform programului fixat de acesta.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Au fost admise în parte acţiunile civile.
A fost obligat inculpatul la plata daunelor morale şi materiale către fiecare parte civilă.
S-a luat act că părţile vătămate, nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că B.F., pensionar, domicilia împreună cu familia sa în Piteşti, însă locuia efectiv în comuna Ungheni, judeţul Argeş, la locuinţa părinţilor săi decedaţi.
Bunurile alimentare şi cele de consum zilnic erau procurate de la magazinul mixt al A.F.T.
Conform uzanţelor acestei unităţi, când clienţii nu aveau banii necesari pentru plata cumpărăturilor erau înscrişi într-un caiet cu sumele respective, fie de către patroana T.M., fie de către vânzătoarea D.F. (cele două făcând de serviciu cu rândul câte o zi). Concomitent, fiecare din ele primea un înscris pe care era trecută suma datorată.
Periodic, atunci când datornicii primeau salariile, pensiile, etc., ei îşi achitau datoriile, sumele respective fiind încasate, însă numai de către T.M. Când nu consuma băuturi alcoolice, B.F. avea un comportament normal, însă când era sub influenţa acestora devenea recalcitrant, certăreţ, etc.
În seara zilei de 25 mai 2007, în jurul orelor 19,00, sus-numitul a mers la magazinul în cauză, unde era de serviciu D.M.
Cum cel în cauză se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, între el şi vânzătoare s-a iscat o stare conflictuală, pe parcursul căreia B.F. a înjurat-o pe sus-numita, reproşându-i fie că-l „încărcase la datorie", fie că refuza să-i mai servească ţuică.
Deşi B.F. nu a lovit-o pe D.F., ci doar a injuriat-o, aceasta l-a apelat pe telefonul mobil pe soţul său, inculpatul D.I., cerându-i să vină la magazin şi să aplaneze conflictul ivit, pentru că altfel nu-şi mai putea continua activitatea.
Cu o bicicletă, acesta a venit de la domiciliu la locaţia amintită.
În acele momente, B.F. tocmai părăsea magazinul, cei doi întâlnindu-se la uşa de la intrare.
Când inculpatul l-a întrebat pe B.F. de ce o înjurase pe soţia sa, acesta l-a înjurat şi pe el, motiv pentru care D.I. l-a lovit, o singură dată, cu pumnul în zona feţei, pe sus-numitul, urmare acestei lovituri B.F. a căzut cu faţa în sus şi s-a lovit cu capul de pardoseala de ciment a magazinului, rămânând în stare de inconştienţă.
Au fost anunţate rudele (soţia lui era şi ea în localitatea Găujani) care l-au luat şi l-au dus la locuinţa sa.
Văzând că nici a doua zi nu-şi revine, aceştia au anunţat salvarea, cel în cauză fiind transportat mai întâi la Secţia de neurologie a Spitalului Judeţean Argeş, dar în raport de starea gravă în care se afla (diagnosticul stabilit fiind cel „contuzie cranio-cerebrală, comă 7 puncte GCS") s-a decis transportarea sa imediată la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti, unde a fost internat, la 26 mai 2007.
La data de 28 mai 2007, ora 16,45, a fost declarată moartea cerebrală a celui în cauză.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr. A3/772/2007 din 10 septembrie 2007 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, „moartea numitului B.F. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral operat, cu fractură de boltă şi bază, hemoragie meninge difuză, contuzie cerebrală difuză, contuzie cerebeloasă şi de trunchi cerebral".
Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire de corp dur, posibil în condiţiile unei căderi de la acelaşi nivel, aşa cum rezultă din datele de anchetă şi au legătură directă imediată de cauzalitate cu decesul".
Deşi situaţia de fapt ca şi derulare a evenimentelor este aceeaşi cu cea reţinută de procuror, tribunalul a apreciat că inculpatul nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, sau emoţii, atunci când întâlnind victima în uşa localului, i-a aplicat o lovitură în faţă.
Chiar inculpatul a declarat că victima nu a schiţat nici un gest de lovire faţă de el şi nici pe soţia acestuia nu a încercat să o lovească.
De altfel, se şi reţine în rechizitoriu că D.F. l-a apelat pe telefonul mobil pe soţul ei, cerându-i să vină la magazin şi să aplaneze conflictul pentru că altfel nu-şi mai putea continua activitatea. Rezultă deci că soţia sa l-a chemat pe inculpat nu că i-ar fi fost teamă de victimă, ci pentru că nu mai putea să-şi desfăşoare activitatea, datorită gălăgiei provocate de acesta, care se afla în stare avansată de ebrietate.
Chiar soţia inculpatului a declarat în faţa instanţei că victima a insultat-o şi a vrut să intre peste ea în bar să-i ia caietul şi, deci, nicidecum să o bată.
Faţă de această situaţie de fapt, tribunalul a apreciat că o simplă injurie adresată atât inculpatului cât şi soţiei acestuia, nu poate constitui o provocare în înţelesul art. 73 lit. b) C. pen., cu atât mai mult cu cât incidentul a avut loc în uşa localului, inculpatul realizând atât intenţia victimei de a părăsi localul, cât şi faptul că „echilibrul lui nu era stabil".
Pe de altă parte, însă, instanţa a observat atitudinea sinceră şi plină de regret a inculpatului, faptul că acesta este infractor primar şi până la săvârşirea faptei a avut o conduită bună, precum şi disponibilitatea acestuia de a repara paguba pricinuită, toate acestea constituind circumstanţe atenuante.
În drept, fapta inculpatului D.I. care, la data de 25 mai 2007, cu intenţie l-a lovit cu pumnul în faţă pe B.F., determinând căderea şi lovirea acestuia de un plan dur, urmare căreia a suferit leziuni ce au condus la decesul său, intervenit la 28 mai 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Pentru considerentele reţinute, prima instanţă aplicând inculpatului o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, a apreciat că în această modalitate sunt realizate scopurile pedepsei cât şi criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ceea ce priveşte acţiunea civilă, tribunalul a constatat justificate integral despăgubirile materiale, constând în cheltuielile de înmormântare şi parastase, însă în privinţa daunelor morale, instanţa le-a apreciat la o valoare mai redusă decât cea solicitată, având în vedere, pe lângă durerea încercată de membrii familiei şi persoana victimei, care nu avea un comportament tocmai lăudabil, iar la momentul respectiv nu mai constituia o sursă importantă de susţinere materială pentru familia sa, cât şi vârstele mature ale copiilor.
Sentinţa a fost apelată de către parchet şi inculpat. În susţinerea apelului, parchetul apreciază netemeinicia soluţiei la care a ajuns prima instanţă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, care în opinia acestuia este mult prea blândă şi nu reflectă criteriile de individualizare şi nici scopurile pedepsei menţionate în dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
Apreciază parchetul că, având în vedere consecinţele sociale şi morale ce au rezultat în urma comiterii infracţiunii de către inculpat, cât şi gravitatea acesteia, ar fi trebuit să determine o altă modalitate de executare, respectiv cea în detenţie.
Inculpatul în apelul său, arată dimpotrivă că sentinţa suferă sub aspectul individualizării pedepsei care este prea exigentă în raport cu circumstanţele concrete ale comiterii faptei, solicitând reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de legiuitor şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 91/ A din 21 octombrie 2008, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva sentinţei penale nr. 270 din data de 05 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2961/109/2007.
A desfiinţat în parte sentinţa sub aspect penal, în sensul că a diminuat pedeapsa aplicată inculpatului D.I. la 3 ani închisoare.
A înlăturat dispoziţiile art. 861 şi 862 C. pen. şi a aplicat art. 57 şi 71 C. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut, în rest dispoziţiile sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului D.I., pe care îl obligă la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal a declarat recursul de faţă, criticând-o atât sub aspectul laturii penale, solicitând a se reduce pedeapsa prin recunoaşterea circumstanţei atenuante, a scuzei provocării cât şi, pentru reaplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., ce i s-au înlăturat nejustificat în apel.
Prin recursul său, inculpatul critică hotărârea din apel şi sub aspectul laturii civile, ce nu a fost analizată în apel, deşi i s-a redus pedeapsa şi Curtea de apel era obligată de la lege, să motiveze şi aceste aspecte ale soluţiei date de prima instanţă, fără probe.
Recursul este fondat în limita celor ce se vor examina.
Curtea, verificând hotărârile atacate, sub aspectul criticilor ce vizează latura penală a cauzei, în raport şi de probatoriul administrat, precum şi din oficiu, reţine că acesta, a fost evaluat corect de către instanţa de apel.
Astfel, situaţia de fapt reţinută este cea corespunzătoare activităţii infracţionale întreprinsă de inculpat, aşa încât şi încadrarea juridică dată faptei săvârşită, este cea legală.
De asemenea, în acord deplin cu probele cauzei, respectiv împrejurările concrete în care s-a comis fapta, s-a înlăturat circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, ca nedovedită dar, s-au acordat pe deplin justificat, circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., reducându-se pedeapsa sub limita minimă a textului ce incriminează infracţiunea comisă. Ca atare, criticile inculpatului recurent cu privire la soluţionarea laturii penale, se apreciază ca nefondate.
Aşa după cum se arată, în apelul parchetului admis, prin Decizia atacată se motivează complet, considerentele pentru care instanţa de control a ajuns să reducă cuantumul pedepsei de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi să înlăture totodată şi modalitatea de executare prevăzută de art. 861 C. pen., dar a omis a examina criticile aduse pe latura civilă a cauzei.
Această omisiune este reflectată de către diferenţa între, cele menţionate în practicaua deciziei atacate, când sunt consemnate susţinerile inculpatului apelant cu privire la obiecţiile aduse prin apelul său asupra laturii civile şi, lipsa totală de motivare, din considerentele deciziei atacate, cu privire la modul de soluţionare asupra acestor critici.
Toate aceste nepotriviri, dintre cererile inculpatului apelant din partea introductivă a deciziei atacate (practica) şi lipsa de motivare din considerentele aceleiaşi decizii, echivalează cu o omisiune de judecată asupra laturii civile. Astfel, Curtea, apreciază că au fost total nesocotite prevederile art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Se reţin toate acestea deoarece instanţa ori de câte ori, are de soluţionat un apel, nu trebuie să omită caracterul devolutiv al acestuia şi „este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept". Aceasta se reţine cu atât mai mult cu cât, în speţă, au şi fost solicitate (reanalizarea despăgubirilor civile).
Aşa fiind, în raport de cele expuse şi numai sub aspectul nesoluţionării laturii civile, în apel, recursul declarat de inculpat va fi admis, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casată Decizia atacată numai cu privire la latura civilă şi va trimite cauza la Curtea de Apel Piteşti, numai pentru soluţionarea apelului inculpatului sub acest aspect.
Se vor menţine toate celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 91/ A din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată numai cu privire la latura civilă a procesului şi trimite cauza la Curtea de Apel Piteşti pentru soluţionarea apelului declarat de inculpatul D.I., numai sub acest aspect.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 491/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 506/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
