ICCJ. Decizia nr. 450/2009. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 450/2009
Dosar nr. 3267/108/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 274 din 18 septembrie 2008 Tribunalul Arad, în baza art. 20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului G.M., la 7 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive a inculpatului din 29 iulie 2008 şi reţinerea arestării preventive din 28 iulie 2008.
În baza art. 113 C. pen., raportat la art. 429 şi 430 C. proc. pen., a luat cu privire la inculpat măsura de siguranţă a obligării acestuia la tratament medical.
S-a constatat că partea vătămată S.R.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în data de 28 iulie 2008, I.M. (martor) a fost anunţată telefonic de către T.A., în sensul că inculpatul a spart un geam al casei martorului şi ameninţa să dea foc casei.
În acest context partea vătămată S.R.A. şi martorii I.M., G.C.M. şi S.A. s-au deplasat spre casă, iar pe drum s-au întâlnit cu inculpatul care era în stare de ebrietate şi avea în mână o rangă cu care a ameninţat pe martora I.M., mama sa şi pe partea vătămată că îi omoară.
Inculpatul, fiind cunoscut ca o fire foarte violentă, partea vătămată şi martorii s-au refugiat în curtea casei numitului H.A. Inculpatul a intrat după aceştia, încercând să lovească cu pumnul pe mama sa, moment în care a intervenit partea vătămată, ceea ce a iritat pe inculpat, făcând afirmaţia că-i va omorî pe toţi, sens în care a scos din mâneca dreaptă a hainei un cuţit cu lungimea de 24,5 cm cu care a ameninţat pe partea vătămată.
Aceasta a încercat să se apere, în care sens a interpus între el şi inculpat o lopată. Chiar şi în această situaţie inculpatul s-a repezit asupra părţii vătămate şi i-a înfipt lama cuţitului în zona hemitoracelui stâng, faţa posterioară provocându-i o plagă înjunghiată.
S-a mai reţinut că inculpatul a încetat agresiunea în momentul în care partea vătămată a leşinat şi a început să sângereze.
S-a mai reţinut că potrivit raportului de expertiză medico-legală, leziunea traumatică (plagă înjunghiată) descrisă la nivelul toracelui părţii vătămate a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător şi necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate emoţională labilă, tipul impulsiv cu sindrom de sevraj cu delir în antecedente, dar cu păstrarea discernământului.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, prin care a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 159/ A din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. A dedus din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei amintite inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei, în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (1) şi (2) raportat la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
Este stabilit în cauză că inculpatul este o fire violentă, motiv pentru care partea vătămată şi martorii s-au refugiat în curte şi în momentul în care acesta a intrat după aceştia şi a încercat s-o lovească pe mama sa cu pumnul a intervenit partea vătămată s-o apere, moment în care inculpatul a scos din mâneca hainei un cuţit cu lungimea de 24,5 cm, s-a repezit şi a înfipt în zona hemitoracelui stâng, provocându-i o plagă înjunghiată ce a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Faţă de cele expuse, rezultă că inculpatul chiar dacă nu a urmărit, a prevăzut şi acceptat suprimarea vieţii părţii vătămate, intenţie indirectă ce intră în compunerea laturii subiective a infracţiunii de omor (iar nu doar o simplă vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.).
Pericolul social concret ridicat al infracţiunii comise de inculpat, îndreptat împotriva vieţii persoanei, în raport cu împrejurările în care a fost comisă şi urmările acesteia justifică pedeapsa aplicată şi executarea în regim de detenţie.
Pedeapsa aplicată se apreciază ca fiind corectă raportat nu numai la împrejurările concrete sus-arătate dar şi la circumstanţele personale ale inculpatului cunoscut cu antecedente penale, constând în infracţiuni de violenţă şi patrimoniale, respectiv ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, furt calificat, tâlhărie, tentativă de viol şi incest (asupra mamei sale) neexistând temeiuri care să justifice modificarea acesteia.
În consecinţă, Decizia atacată este legală şi temeinică, recursul inculpatului urmând a se respinge, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 38517 alin. (2) raportat la art. 383 alin. (11) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2008 la 10 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 452/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
