ICCJ. Decizia nr. 4312/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4312/2009
Dosar nr. 10077/1/2009
Şedinţa publică din 29 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1305/87/2009 (2888/2009) s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.C.M., fiul lui I. şi I., născut la data de 17 mai 1968.
Onorariu apărător oficiu de 100 lei va fi suportat din fondul M.J.L.C.
Pentru a se dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 132 din data de 13 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 1305/87/2009 a fost condamnat inculpatul M.C.M. în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că de mai mult timp suferă de psihopatie polimorfă decompensată la alcool, pe fondul căreia manifestă comportament agresiv.
La data de 08 septembrie 2008 inculpatul a trecut pe lângă locuinţa părţii vătămate unde se aflau pe bancă, la poartă fiul acestuia şi martorii C.R.N., R.A.C., S.N.C. şi B.I.N., împreună cu mai multe fete şi fără să aibă loc vreun conflict, să-i fie adresate cuvinte sau expresii indirecte, ori să fie provocat în alt mod, a început să ţipe, apoi să le adreseze acelor persoane expresia „vreţi să vă omor" şi cu un cuţit a intenţionat să-l înţepe pe C.R.N. care se afla cu spatele la el, însă nu a reuşit pentru că a fost tras de haine de către prietenii săi. Când a sosit la locul incidentului, partea vătămată chemată telefonic de fiul părţii vătămate i-a solicitat inculpatului să meargă la poliţie, însă acesta a refuzat şi le-a solicitat părinţilor să-i acorde ajutor. Partea vătămată l-a prins de mână pe inculpat cu intenţia de a-l dezarma şi în această împrejurare a fost înţepat cu cuţitul în zona abdomenului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost sesizată urmare a apelului declarat de inculpatul M.C.M.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160 b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, în cauză există indicii temeinice privind comiterea faptei.
Pe de altă parte a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar faţă de natura şi împrejurările săvârşirii faptei, curtea de apel a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia creează pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, din perspectiva pronunţării unei hotărâri de condamnare împotriva recurentului inculpat a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul M.C.M., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, în recurs, la apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat recurentul inculpat M.C.M., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.L., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi are o stare de sănătate precară, iar în regim de detenţie se află în imposibilitate de a urma un tratament medical.
Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia din ultimul cuvânt a recurentului inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.C.M. prin prisma dispoziţiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 16 decembrie 2009, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 132 din data de 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1305/87/2009, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.M. la 8 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
S-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 14 noiembrie 2008 la zi, 13 noiembrie 2009.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 628,08 lei şi dobânda aferentă debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la plata efectivă.
S-a luat act că partea vătămate Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.M. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi 1000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, analizând întreg materialul probator administrat în cauză şi anume: proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, raport de constatare medico-legală psihiatrică, raport de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de I.N.M.L, procese-verbale de căutare a inculpatului, raport de nouă expertiză psihiatrică, declaraţiile martorilor, declaraţii parte vătămată, toate coroborate cu declaraţia inculpatul, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul suferă de o boală psihică, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice manifestă un comportament agresiv şi comite fapte antisociale.
La data de 8 septembrie 2008, inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice când a trecut prin faţa locuinţei părţii vătămate unde se afla pe o bancă fiul acesteia însoţit de mai mulţi prieteni de-ai săi, băieţi şi fete şi fără să fi fost provocat în vreun fel de către aceştia a început să ţipe şi să facă afirmaţia 2 vreţi să vă omor", fluturând un cuţit pe care îl avea asupra sa.
Profitând de faptul că martorul C.R.N. se afla cu spatele către el, inculpatul a avut intenţia să-l înţepe cu cuţitul, însă martorul a fost prins de haine şi îndepărtat de către prietenii săi.
Întrucât s-au speriat de atitudinea agresivă a inculpatului şi pentru că partea vătămată lucra ca paznic comunal, fiul acestuia l-a sunat şi i-a relatat ce s-a întâmplat.
Partea vătămată s-a deplasat la locul incidentului pentru a încerca să discute cu inculpatul şi a-l determina să meargă la poliţie, însă la uzul solicitării în acest sens, a început din nou să ţipe şi să ceară ajutorul părinţilor săi care au ieşit la poartă şi au intervenit în sensul de a-l introduce în curte pe fiul lor, mama acestuia aruncând cu nisip în grupul respectiv, iar tatăl lovindu-l cu un ciomag peste mână pe martorul R.A.C.
În această împrejurare, partea vătămată i-a prins mâna inculpatului cu intenţia de a-l dezarma de cuţit, moment în care a fost înţepată în zona abdomenului, a piciorului stâng, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
În drept, fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.C.M. ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. de Dosar 1305/87/2009 (2888/2009) la 11 decembrie 2009, cauză în care în care instanţa de apel a menţinut, în apel, măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b.
Totodată în conţinutul art. 160b alin. (1) – (3) C. proc. pen. modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată faţă de inculpat.
Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.M. a fost reţinut ca temei în drept, dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condiţiile art. 149 1 din acelaşi cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 30/U.P. emis la 14 noiembrie 2008 de Tribunalul Teleorman, secţia penală.
Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura relaţiilor sociale pretins a fi încălcate, gravitatea presupusei fapte, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfăşurată activitatea infracţională, gradul ridicat de insecuritate pe care îl generează săvârşirea unor fapte de genul celei dedusă judecăţii.
Mai mult, în cauză a fost pronunţată în primă instanţă o hotărâre de condamnare a inculpatului M.C.M. la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate ridicată şi chiar dacă această sentinţă nu este definitivă, se impune în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.M. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat M.C.M. este legală şi temeinică, iar criticile formulate, de apărătorul recurentului inculpat nu pot fi avute în vedere, deoarece vizează aspecte privind circumstanţele personale ale apelantului inculpat ce urmează a fi analizate în raport cu motivele de apel formulate, cu ocazia judecării pe fond a apelului declarat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.C.M. împotriva încheierii din 16 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1305/87/2009 (2888/2009).
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.C.M. împotriva încheierii din 16 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1305/87/2009 (2888/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4308/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4316/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
