ICCJ. Decizia nr. 491/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 491/2009
Dosar nr. 543/35/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 64/ P din 19 septembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 543/35/P/2008 a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului S.G.E., împotriva rezoluţiei din 8 aprilie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 1/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.R.G., executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 271 C. pen.
În motivarea hotărârii s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 17 decembrie 2007, S.G.E. a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc D.G.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 271 C. pen., constând în aceea că nu a respectat dispoziţiile imperative ale încheierii din 27 februarie 2007 din dosarul nr. 296/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare, prin care a fost suspendată executarea silită a imobilului proprietatea sa. Ignorând aceste dispoziţii, la data de 10 august 2007 executorul judecătoresc a vândut la licitaţie publică imobilul, producându-i vătămare a intereselor urmare nerespectării unei hotărâri judecătoreşti.
Actele premergătoare efectuate în verificarea plângerii au stabilit că activitatea executorului judecătoresc nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 şi 271 C. pen., sub raportul laturii subiective şi obiective, dispunându-se netrimiterea în judecată în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 3821 din 12 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 296/296/2007 a Judecătoriei Satu Mare s-a respins contestaţia la executare formulată de petent în calitate de contestator împotriva formelor de executare emise în dosarul execuţional nr. 1/2007, la cererea creditoarei C.O., aşa încât s-a apreciat că executorul şi-a îndeplinit activitatea corelând hotărârea judecătorească pronunţată în cauză, realizând toate formalităţile şi actele necesare vânzării la licitaţie a imobilului.
Încheierea la care se referă petentul a fost pronunţată de Judecătoria Satu Mare la 27 februarie 2007, a fost comunicată executorului, suspendarea formelor de executare dispunându-se până la soluţionarea de către instanţă a contestaţiei la executare, ce a avut loc la 12 iunie 2007.
La această dată, creditoarea C.O., a solicitat continuarea executării silite în baza titlului executor, executare realizată la 10 august 2007 când urmare licitaţiei publice organizate cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie.
Faptul că ulterior executării silite, respectiv la 23 aprilie 2008, prin sentinţa civilă nr. 2554 dată în dosarul nr. 6229/296/2007, al Judecătoriei Satu Mare s-a admis contestaţia la executare şi a anulat executarea silită apreciată ca efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ., nu prezintă relevanţă sub aspectul infracţiunilor sesizate în plângere ca săvârşite de executorul judecătoresc.
În raport de cele expuse, prima instanţă, urmare controlului judiciar efectuat în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen., a apreciat legală şi temeinică rezoluţia atacată, menţinând-o.
În termen legal, petiţionarul a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea plângerii, considerând că sunt suficiente probe ce dovedesc săvârşirea infracţiunii sesizate.
Trecând la soluţionarea recursului petiţionarului, în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.
Aşa cum judicios a reţinut instanţa de fond, rezoluţia dispusă de organul de urmărire penală de netrimitere în judecată a executorului judecătoresc pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi art. 271 C. pen., este legală şi temeinică.
Activitatea executorului judecătoresc s-a limitat normelor legale care reglementează această fază a executării silite, el întocmind actele procedurale de executare doar în măsura în care hotărârile judecătoreşti subsecvente cererii de executare şi contestaţiilor i-au permis acest cadru.
Licitaţia produsă a fost precedată de somaţii şi urmate de suspendarea dispusă de instanţă, procedură reluată ulterior momentului respingerii contestaţiei debitorului.
Toate aceste acte de executare silită în succesiunea descrisă, nu au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor procesual civile şi nici cu rea credinţă şi nerespectarea vreunei hotărâri judecătoreşti, în scopul vătămării intereselor legitime ale petentului.
Neexistând un minim de date din care să se poată trage concluzia săvârşirii infracţiunilor pretins săvârşite de executor, aşa cum au fost descrise în plângerea adresată parchetului, ca mod de sesizare prevăzut de art. 222 C. proc. pen., instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
Cum la examinarea din oficiu nu se constată existenţa vreunui motiv care să justifice casarea hotărârii, recursul petiţionarului va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.G.E. împotriva sentinţei penale nr. 64/ P din 19 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 454/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 499/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
