ICCJ. Decizia nr. 471/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 471/2009
Dosar nr.1417/54/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 233 din 09 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de l.R. împotriva rezoluţiei din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 481/P/2008, fiind obligată petenta la 5 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dispusă în dosar nr. 481/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti V.C., M.M. şi P.G., din circumscripţia Judecătoriei Slatina, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele premergătoare efectuate de procuror s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta l.R. a solicitat tragerea la răspundere penală a executorilor judecătoreşti V.C., M.M. şi P.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că aceştia au refuzat să dea curs cererii sale prin care a solicitat punerea în executare silită a titlului executor, Decizia civilă nr. 1096/2003 a Curţii de Apel Craiova, investită cu formulă executorie prin încheierea nr. 317 din 18 martie 2008 a Judecătoriei Slatina.
S-a mai reţinut din actele premergătoare efectuate că, în mod corect, executorii judecătoreşti nu au trecut la executarea titlului petentei, întrucât dreptul la executare silită a fost prescris.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin rezoluţia din 8 iulie 2008, dispusă în lucrarea nr. 1369/11/2/2008, a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, petenta I.R. a formulat plângere la instanţă, învederând că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti V.C., M.M. şi P.G., pentru infracţiunile prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deşi din actele premergătoare efectuate rezultă că aceştia au comis infracţiunile reclamate, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Examinând plângerea formulată de petenta I.R. în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond constatat că aceasta este nefondată întrucât, în mod corect, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei executori judecătoreşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece petenta nu a solicitat executarea silită a hotărârii judecătoreşti în termen de 3 ani, astfel că dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în memoriul depus ulterior declaraţiei de recurs susţinerile din plângerea penală şi cele din plângerile împotriva rezoluţiilor procurorului.
Examinând recursul declarat de petenta sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, se constată că instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în faza actelor premergătoare, a apreciat în mod corect că faptele intimaţilor V.C., M.M. şi P.G., executori judecătoreşti, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât aceştia au refuzat justificat cererea formulată de petenta la data de 25 martie 2008, de a pune în executare titlul executoriu, Decizia civilă nr. 1096 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, investită cu formulă executorie prin încheierea nr. 317 din 18 martie 2008 a Judecătoriei Slatina, deoarece dreptul de a cere executarea silită era prescris. în acest sens sunt dispoziţiile art. 405 C. proc. civ., potrivit cărora „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani", prin trecerea acestui termen orice titlu pierzându-şi puterea executorie.
Aşadar, cum aceste dispoziţii procedurale paralizează realizarea drepturilor obţinute prin respectiva hotărâre judecătorească, pe calea executării silite, Înalta Curte apreciază că în mod corect procurorul şi instanţa de fond au reţinut că nu există temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaţilor.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.R. împotriva sentinţei penale nr. 233 din 09 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 444/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 48/2009. Penal → |
|---|
