ICCJ. Decizia nr. 50/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 50/2009
Dosar nr.5477/40/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 252 din 19 iunie 2008, Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpatul B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 26 august 2007 la zi.
S-a dispus confiscarea unui cuţit, corp delict, indisponibilizat la Camera de corpuri delicte a instanţei la poziţia nr. 46.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile C.F.A. şi C.V. suma de 6.000 lei daune materiale şi 10.000 lei daune morale, iar S.J.A. Botoşani suma de 163,2 lei, reprezentând c/val transport.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare, în care s-au inclus şi onorariile apărătorilor oficiu, din ambele faze procesuale precum şi c/val. expertizelor medico - legale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului, constând în aceea că, în noaptea de 26 august 2007, în jurul orelor 1,30, pe fondul unui conflict spontan la care au participat mai mulţi tineri, pe un drum public din comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a aplicat victimei C.M.V., în vârstă de 16 ani, o lovitură de cuţit în zona toraco-abdominală dreapta, cauzându-i leziuni traumatice grave, cu şoc hemoragie sever şi lezarea organelor interne, care au condus la decesul acesteia, recunoscută de acesta şi dovedită cu probatoriul administrat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., aşa încât a procedat la condamnarea sa la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenţie, la individualizarea judiciară ţinând seama de criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la gravitatea faptei, împrejurările comiterii acesteia şi persoana inculpatului, tânăr, infractor primar, cu o conduită procesuală corectă.
Prin prisma acestor criterii, s-a apreciat că o pedeapsă stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege este de natură a-şi atinge scopul, acela de prevenţie generală şi specială.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părinţilor victimei, C.F.A. şi C.V., care s-au constituit în cauză părţi civile, sumele solicitate de acestea cu titlu de daune materiale şi morale.
A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor ocazionate de transportarea victimei la spital precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict.
B. Împotriva sentinţei primei instanţe, în termenul legal, au declarat apel inculpatul B.I.A. şi părţile civile C.F.A. şi C.V.
Inculpatul a solicitat, în scris, redozarea pedepsei aplicate, susţinând că părinţii săi sunt bolnavi şi au nevoie de ajutor, cerere susţinută şi de apărătorul desemnat din oficiu, cu menţiunea că reindividualizarea pedepsei se justifică şi ţinându-se seama de circumstanţele în care s-a săvârşit fapta, inculpatul fiind atacat de 7 persoane, dintre care una avea un cuţit asupra sa.
Părţile civile au criticat sentinţa atât sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale, cât şi a celei civile, susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport de împrejurările comiterii faptei şi gravitatea acesteia, iar privitor la despăgubirile civile acordate, sumele stabilite cu acest titlu sunt prea mici, în condiţiile în care, până în prezent, au mai fost organizate parastase în memoria victimei şi s-a amenajat mormântul.
Prin Decizia penală nr. 15 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.I.A. şi părţile civile C.F.A. şi C.V. împotriva sentinţei penale sus menţionate.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestării preventive de la 19 iunie 2008 la zi.
A fost obligat inculpatul, apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, fiind obligată totodată fiecare parte civilă, apelantă la câte 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile C.F.A. şi C.V., fără a-l motiva în scris sau oral, deşi au solicitat şi li s-a acordat un termen în vederea angajării unui apărător şi a pregătirii apărării.
Examinând recursurile declarate de părţile civile prin prisma motivelor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în raport şi de criticile formulate în apel, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Pe de o parte, sub aspectul individualizării pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aprecierea instanţelor de fond şi de apel este corectă, pedeapsa aplicată inculpatului fiind just şi proporţional individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind cazul modificării acesteia, în sensul majorării cuantumului, întrucât au fost avut în vedere împrejurările şi gravitatea faptei săvârşite de inculpat, dar şi persoana acestuia, tânăr, fără antecedente penale şi cu o poziţie procesuală de recunoaştere şi regret a faptei comise.
Pe de altă parte, sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, ce poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest motiv de casare se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Cum despăgubirile civile s-au acordat integral, în cuantumul solicitat, instanţele au apreciat corect că pentru daunele născute ulterior, parastase şi amenajarea mormântului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) C. proc. pen., ce prevăd posibilitatea acţionării separate la instanţa civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge ca nefondate recursurile formulate de părţile civile, iar conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) acestea vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile C.F.A. şi C.V. împotriva deciziei penale nr. 15 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie, privind pe inculpatul B.l.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 august 2007 la 14 ianuarie 2009.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum şi la plata sumei de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1270/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 501/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
