ICCJ. Decizia nr. 440/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.440/2009
Dosar nr. 1513/54/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 223 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.C. împotriva ordonanţei din 10 iulie 2008 dispusă în dosarul nr. 1353/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionarul M.C. a solicitat cercetarea numiţilor C.A., G.C. şi N.V., judecători la Tribunalul Gorj pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 263 şi 264 C. pen., a numiţilor D.C., judecător la Judecătoria Tg. Cărbuneşti şi E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a numitului D.R., grefier şef la Judecătoria Tg. Carbuneşti pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen.
În esenţă, petiţionarul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că numiţii A.C., C.G. şi V.N., în calitate de judecători la Tribunalul Gorj, procedând la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 4115 din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, în mod abuziv l-au respins şi nu au sesizat organele de urmărire penală pentru cercetarea numitului D.C., primar al comunei Săuleşti pentru infracţiunile de fals intelectual, favorizându-l pe acesta.
De asemenea, solicitând recuzarea completului de judecată din dosarul în care se judeca contestaţia în anulare şi care era format din aceiaşi judecători V.N., A.C. şi C.G., cererea i-a fost respinsă.
Petiţionarul a mai arătat că atât recursul, cât şi contestaţia în anulare au fost respinse datorită intervenţiei făcute de către D.C., judecător la Judecătoria Tg. Carbuneşti şi E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova, întrucât cei doi sunt în relaţii de prietenie sau rudenie prin alianţă cu primarul D.C.
Prin ordonanţa nr. 484/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de C.A., G.C. şi N.V., judecători la Tribunalul Gorj pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 263 şi 264 C. pen., precum şi faţă de D.C., judecător la Judecătoria Tg. Carbuneşti şi E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă, în temeiul art. 38, 45 raportat la art. 42 C. pen., s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări faţă de D.R., grefier şef la Judecătoria TG. Carbuneşti, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1353/11/2/2008 din 10 iulie 2008.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul a formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanţei nr. 484/P/2008 din 16 iunie 2008, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 223 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu motivarea că magistraţii nu pot fi traşi la răspundere penală pentru soluţiile pe care le dispun, acestea putând fi reformate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, de care petiţionarul a şi uzat, constatându-se că soluţia instanţei a fost legală şi temeinică, iar motivele invocate au fost neîntemeiate.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul M.C. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar, admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiţionar nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii C.A., G.C. şi N.V. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, de omisiunea a sesizării organelor judiciare şi de favorizarea infractorului, iar intimaţii D.C. şi E.M. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că petiţionarul a revendicat o suprafaţă de teren pe raza comunei Săuleşti, judeţul Gorj şi suspectându-l pe primarul D.C. că, în mod nelegal, acesta nu i-a acordat dreptul de proprietate asupra terenului, a formulat plângere la organele de urmărire penală şi apoi a acţionat în instanţa de judecată pe cale civilă, iar în toate cazurile soluţiile fiindu-i nefavorabile, a formulat plângeri împotriva magistraţilor judecători, susţinând că deşi probele făceau dovada legalităţii şi temeiniciei acţiunii, atât acţiunea introductivă, cât şi recursul declarat, i-au fost respinse şi nici nu au sesizat organele de urmărire penală, cu toate că a arătat că unele documente depuse de D.C. sunt false.
Acelaşi complet de judecată a judecat şi contestaţia în anulare, iar prin Decizia nr. 1339 din 6 mai 2008 a respins-o cu motivarea că, contestatorul a invocat probleme de fond ce nu puteau fi repuse în discuţie în calea extraordinară de atac ; toate acestea în condiţiile în care la 29 aprilie 2008 petiţionarul formulase cerere de recuzare împotriva completului de judecată, cu motivarea că aceeaşi magistraţi soluţionaseră recursul, însă cererea i-a fost respinsă ca nefondată.
În mod corect s-a reţinut că magistraţii judecători nu pot fi cercetaţi cu privire la soluţiile adoptate şi la modul de apreciere a probelor din dosar, constatându-se de asemenea că aceştia nu şi-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu.
Soluţiile pronunţate de magistraţii judecători puteau fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac, Curtea constatând că petiţionarul a atacat hotărârile judecătoreşti prin căile de atac ordinare şi extraordinare.
Mai mult decât instanţa penală sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu se poate substitui instanţelor de control judiciar şi în consecinţă nu se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii hotărârii pronunţate de o instanţă civilă.
În mod legal contestaţia în anulare a fost soluţionată de acelaşi complet care soluţionase recursul, fiind respinsă cererea de recuzare formulată de petiţionar, în cauză nefiind incidente prevederile art. 24 şi art. 27 C. proc. civ., privind incompatibilitatea judecătorilor, întrucât obiectul celor două cauze, deşi este acelaşi, judecata se afla în cadrul contestaţiei în anulare ce reprezintă o cale extraordinară de atac.
Mai mult decât atât, ulterior, petiţionarul a formulat o nouă contestaţie în anulare care, în mod legal şi temeinic a fost respinsă, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că judecătorul D.C. şi executorul judecătoresc E.M. ar fi intervenit pe lângă magistraţi pentru a adopta soluţii favorabile lui D.C., iar petiţionarul M.C. a declarat că nu are probe în susţinerea afirmaţiilor sale referitoare la aceasta intervenţie, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarului împotriva ordonanţei nr. 494/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C. împotriva sentinţei penale nr. 223 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 444/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
