ICCJ. Decizia nr. 501/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 501/2009
Dosar nr. 4353/118/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 223 din 6 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 4353/118/2007, Tribunalul Constanţa, în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul S.M. zis V., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 4 luni.
În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 4 luni, calculat conform art. 82 C. pen., atrăgându-i-se atenţia inculpatului S.M. asupra dispoziţiilor art. 83 din acelaşi cod.
S-au aplicat prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., suspendându-se executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 Iei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că, inculpatul, a solicitat de la J.C.N., Z.A.L. şi M.D. sume de bani, de la Z.A.L. primind suma de 4000 euro, pentru a interveni pe lângă funcţionari din cadrul S.P.P., în vederea angajării acestora la S.P.P., lăsând să se înţeleagă că ar avea influenţă pe lângă aceştia.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul S.M.
Prin Decizia nr. l05/ P din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate.
Parchetul a criticat sentinţa, apreciind că a fost greşit individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare a pedepsei, solicitându-se majorarea pedepsei şi aplicarea art. 861 – art. 86 C. pen. Inculpatul a considerat că nu a săvârşit nici o faptă penală şi a solicitat achitarea sa în baza art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. pen.
Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul S.M., invocând aceleaşi motive de casare din apel.
Examinând recursurile declarate, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat, iar cel declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul declarat de parchet vizează: greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.M. referitor la cuantum şi modalitatea de executare sohcitându-se majorarea pedepsei şi aplicarea art. 86 – art. 86 C. pen.
Înalta Curte consideră că este incident, în cauză, cazul de casare invocat de parchet, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost greşit individualizată în raport cu gravitatea faptelor continuate şi cu persoana inculpatului.
Se apreciază că pedeapsa de 2 ani şi 4 luni nu este de natură a îndeplini scopul pedepsei, motiv pentru care va fi majorată, ca urmare a admiterii recursului declarat de parchet şi a casării ambelor hotărâri, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Se va schimba şi modalitatea de executare a pedepsei, aplicându-se dispoziţiile art. 86 – art. 86 C. pen., respectiv dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani şi aplicându-se prevederile art. 86 alin. (l) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
Referitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., se va dispune suspendarea acesteia în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata aceluiaşi termen de încercare.
Se vor aplica şi prevederile art. 86 C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Recursul declarat de inculpatul S.M. vizând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., este nefondat, deoarece instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, vinovăţia inculpatului rezultând atât din declaraţiile martorilor J.C.N., Z.A.L., M.D., din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului, precum şi din recunoaşterea parţială a faptelor de către inculpat.
În consecinţă, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Recursul declarat de parchet va fi admis potrivit argumentelor expuse.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. l05/ P din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 223 din 6 mai 2008 a Tribunalului Constanţa numai cu privire la cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia.
Majorează pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 2 ani şi 4 luni la 4 ani închisoare.
În baza art. 86 şi 86 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (l) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
Aplică alin. (2) al art. 86 C. pen.
Pune în vedere inculpatului S.M. dispoziţiile art. 864 C. pen.
Aplică art. 71 alin. (5) C. pen., raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale susmenţionate.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 50/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 557/2009. Penal → |
|---|
