ICCJ. Decizia nr. 444/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.444/2009
Dosar nr. 1083/1/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, s-a dispus în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 arestarea persoanei solicitate P.M. pe o perioadă de 29 de zile de la 5 februarie 2009 la 5 martie 2009 şi emiterea unui mandat de arestare. S-a dispus emiterea unui mandat de arestare.
Totodată, instanţa a dispus amânarea judecării cauzei la 11 februarie 2009, pentru a da posibilitatea persoanei solicitate să depună la dosar înscrisuri traduse în limba română.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, că la data de 4 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, Curtea de Apel Bucureşti pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 mai 2004 de către Judecătoria Darmstadt Republica Germania faţă de persoana solicitată P.M.
Din actele dosarului a rezultat că prin Ordonanţa de reţinere nr. 6 din 4 februarie 2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus în baza dispoziţiilor art. 882 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 reţinerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 4 februarie 2009 până la 5 februarie 2009.
De asemenea, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, i s-a adus la cunoştinţă motivul emiterii mandatului european de arestare pe numele său, fiindu-i pusă la dispoziţie o copie a mandatului european de arestare împreună cu traducerea în limba română.
Prima instanţă a procedat la audierea persoanei solicitate P.M., care a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile germane faţă de împrejurarea că a fost arestat în Franţa şi în perioada arestului preventiv autorităţile germane au solicitat transferul său în Germania, cerere ce a fost amânată de către Franţa până în momentul soluţionării cauzei aflate pe rolul autorităţilor judiciare franceze.
S-a reţinut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Darmstadt Republica Germania a emis, la data de 14 mai 2004, mandat european de arestare privitor la cetăţeanul român P.M. reţinându-se că a fost membru al unei grupări de cetăţeni în majoritate români care s-au întrunit pentru a-şi procura o sursă de venit nu doar temporară în scopul acoperirii necesităţilor de viaţă în primul rând, prin sustragerea şi spargerea ulterioară a unor automate bancare; în scopul comiterii acestor fapte, grupul de făptuitori a comis un număr de nouă fapte de furturi de autoturisme în perioada decembrie 2002 - octombrie 2003.
Faţă de natura faptelor săvârşite care prezintă un grad ridicat de pericol social, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, prima instanţă a considerat necesar a se lua faţă de persoana solicitată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată P.M. care a susţinut că măsurile dispuse de autorităţile judiciare române contravin prevederilor Legii nr. 302/2004 întrucât nu au fost respectate procedurile prealabile instituite de art. 881 alin. (7) şi (9) din aceeaşi lege.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi judecarea sa în stare de libertate.
Examinând hotărârea atacată în baza art. 3856 alin. (6) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, după îndeplinirea procedurilor prealabile prevăzute de art. 881 şi reţinerea persoanei solicitate în condiţiile prevăzute de art. 882 sau, după caz, de art. 883 din aceeaşi lege, procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.
Conform art. 90 alin. (1), (2) şi (7) din aceeaşi lege, în procedura de executare a mandatului european de arestare, judecătorul verifică identitatea persoanei solicitate şi se asigură că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare, îi aduce la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 91, efectele regulii specialităţii şi posibilitatea de a consimţi la predare, punându-i în vedere consecinţele acestui consimţământ, iar dacă persoana solicitată nu consimte la predare procedează la audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei faţă de existenţa unuia dintre motivele de refuz al executării prevăzute de lege, precum şi eventualele obiecţiuni privind identitatea.
De asemenea, conform art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, dacă judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate se dispune prin încheiere motivată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri privative de libertate.
Acest mandat se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce statornicit de dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 77, 881, 89 şi 90 din Legea nr. 302/2004 se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la vinovăţia persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în cauză a fost emis un mandat european de arestare a persoanei solicitate P.M. de către autorităţile judiciare germane pentru săvârşirea unor infracţiuni de sustragere şi spargere de bancomate şi furt de autoturisme, iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene - Germania, care are la bază un mandat de arestare emis în condiţiile legii germane.
Se mai constată că mandatul conţine toate informaţiile necesare şi că nu există impedimente la executare, din cele prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, iar măsura arestării persoanei solicitate P.M. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor evocate ale art. 90 din Legea nr. 302/2004, a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale respectivei persoane.
Se reţine că, în speţă, instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate, măsura privativă de libertate fiind singura aptă a asigura atingerea finalităţii acestei proceduri.
Referitor la nerespectarea procedurilor prealabile instituite de art. 881 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 302/2004, se constată că instanţa a apreciat just că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 90 şi art. 882, procedura permiţând luarea măsurii preventive prin acordarea unui nou termen de judecată pentru ca persoana solicitată să depună la dosar documentele traduse în limba română privind existenţa unei proceduri penale în curs, în faţa instanţelor franceze, potrivit căreia, acestea au acceptat executarea aceluiaşi mandat european de arestare, dar au amânat predarea până la finalizarea procedurilor judiciare şi au dispus eliberarea sub control judiciar a persoanei solicitate.
În consecinţă, criticile formulate de recurenta persoană solicitată în sensul nerespectării procedurilor preliminare prevăzute de art. 881 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 302/2004 nu pot fi primite.
Prin urmare, încheierea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate, Curtea, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul persoanei solicitate P.M.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.M. împotriva încheierii din 4 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, în dosarul nr. 1037/2/2009.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 9 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 471/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
