ICCJ. Decizia nr. 512/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 512/2009
Dosar nr. 1576/33/2008
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 1576/33/2008 petentul Bucur Ioan a atacat, în baza art. 2781 C. proc. pen., rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în 3 septembrie 2008, în dosarul nr. 445/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de petent, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii s-a arătat că anterior s-au dat mai multe rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale constatându-se nevinovăţia sa pentru ca, prin rezoluţia atacată, să se reţină totuşi vinovăţia pentru o faptă pe care nu a comis-o.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin sentinţa penală nr. 141 din 13 noiembrie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.I., împotriva rezoluţiei din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosarul nr. 445/P/2007, de neîncepere a urmăririi penale.
A fost menţinută rezoluţia atacată şi a fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a da această soluţie, s-au constatat următoarele:
Prin rezoluţia atacată, s-a reţinut că petentul, în calitate de executor judecătoresc, cu ocazia încheierii procesului verbal de adjudecare a unui imobil adus în garanţie, încheiat la data de 30 septembrie 2002, a comis infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual constând în aceea că a consemnat necorespunzător adevărului că debitorului T.Şt., proprietarul imobilului, ar fi fost prezent şi ar fi fost de acord cu preluarea imobilului de către creditor, la un preţ mai mic de cât 75 % din valoarea acestuia, cauzând, astfel, prejudicii importante, debitorului.
Contrar celor susţinute de către petent, din declaraţia reprezentantului creditoarei, P.S. din 29 iulie 2007, debitorul nu a fost în biroul executorului judecătoresc, însă l-a văzut când a discutat cu acesta în faţa biroului, încât nu poate fi primită susţinerea petentului că rezoluţia a fost dată în absenţa probelor. În acelaşi timp, în mod necorespunzător a specificat în procesul-verbal că debitorul a fost de acord cu preluarea imobilului său de către creditor, la o valoare mult inferioară preţului real, stabilit anterior, printr-un raport de evaluare.
De fapt, petentul a atacat motivarea rezoluţiei şi nu dispozitivul acesteia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În mod corect s-a constatat intervenţia prescripţiei răspunderii penale, deoarece conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar pedeapsa pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este de la 6 luni închisoare la 3 ani, iar pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), de la 6 luni, la 5 ani închisoare.
În consecinţă, termenul de 5 ani al faptei comise în 30 septembrie 2002, s-a împlinit în data de 29 septembrie 2007, iar rezoluţia a fost dată în 3 septembrie 2008.
În cazul formulării plângerilor în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, instanţa de judecată, conform art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., poate fie să respingă plângerea, fie să o admită şi să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, fie să admită plângerea şi să reţină cauza, spre rejudecare.
Este evident că, în cauză, nu poate fi admisă plângerea şi cauza reţinută spre rejudecare, deoarece a încetat prescripţia răspunderii penale.
În acelaşi timp, aceasta nu poate fi admisă, iar cauza trimisă procurorului pentru redeschiderea urmăririi penale, deoarece dispoziţiile art. 228 C. proc. pen., referitoare la începerea urmăririi penale sunt stricte, în sensul că aceasta poate fi dispusă când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen., deci, inclusiv, cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., referitor la prescripţie.
Prin urmare, cererea petentului de anulare a rezoluţiei este nelegală.
Acesta, de fapt, este nemulţumit de constatarea existenţei faptelor şi vinovăţiei sale, în cuprinsul motivării rezoluţiei atacate, însă aceste reţineri le putea contesta doar în condiţiile art. 13 C. proc. pen., dacă cerea continuarea procesului penal de către procuror, dar petentul nu a formulat o asemenea cerere.
Aşa fiind, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa a respins, ca nefondată, plângerea petentului.
Împotriva acestei sentinţe, având numărul 141 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, petiţionarul a declarat recurs, fără a-l motiva în scris.
La termenul de astăzi, 13 februarie 2009, deşi legal citat, petiţionarul T.Şt. nu s-a prezentat spre a-şi motiva recursul.
În aceste condiţii, cum din dosar nu rezultă motive pentru admiterea recursului, Curtea va trebui să-l privească ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, obligând pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 521/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
