ICCJ. Decizia nr. 494/2009. Penal. Cerere de liberare condiţionată (art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi următoarele C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.494/2009
Dosar nr. 1171/1/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, învestită cu judecarea recursului declarat de contestatorul B.l. împotriva deciziei penale nr. 425/ R din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Arad, a dispus, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestator.
S-a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepţia de neconstitutionalitate invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât dispoziţiile criticate de contestator ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestator, deoarece în cadrul acestei căi de atac instanţa se pronunţă cu privire la cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Împotriva încheierii sus-menţionate, contestatorul condamnat a declarat recurs.
Recursul contestatorului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate invocată de contestator nu este fondată.
Examinând excepţia invocată de recurentul contestator, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită una dintre cerinţele cumulative impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul ca excepţia de neconstitutionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În cauză, dispoziţiile Legii nr. 543/2002, invocate de contestator ca fiind neconstituţionale, întrucât generează o formă de discriminare pentru deţinuţii cu pedepse mai mari de 5 ani, cărora nu li se poate aplica graţierea, nu au legătură cu calea extraordinară de atac exercitată de contestator, întrucât aceasta este incidenţă numai în cazurile limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. şi se referă la vicii ale judecăţii în recurs a unei cauze, iar nu la incidenţa sau nu a unor instituţii penale, cum este graţierea.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul condamnat B.l. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat B.l. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 4452/108/2008.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 492/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 503/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
