ICCJ. Decizia nr. 49/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 49/2009
Dosar nr. 607/63/2006
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 318 din 2 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul B.N.C., a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. 1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.N.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 752,55 lei despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plăţii efective.
A obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de arest preventiv, a inculpatului B.N.C., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova (arestat în altă cauză), pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 08 mai 2005, partea vătămată G.F. a lucrat la domiciliul său cu fraţii N. Până, în jurul orelor 18,00, când la aceasta a venit şi numitul B.N.C. Toţi patru au consumat băuturi alcoolice după care s-au deplasat la magazinul alimentar ce aparţine SC M. SRL situat la circa 50 de metri de locuinţa părţii vătămate, intenţionând să mai consume bere.
Aici au mai consumat 2 litri de bere, timp în care între fraţii N. şi B.C. s-a iscat un conflict spontan datorat stării de ebrietate în care se aflau.
În aceste împrejurări partea vătămată G.F. i-a despărţit pe cei trei şi le-a dat câte o palmă peste obraz zicându-le să plece la domiciliile lor.
Urmare loviturii primite numitul B.C. a mers în mijlocul şoselei şi i-a chemat pe fraţii săi, inculpatul B.N.C. şi pe numitul B.D. ţipând: „N., vino că F. a lui B. mă bătut".
Imediat la locul săvârşirii faptei a apărut inculpatul B.N.C., care avea o furcă în mână şi cu aceasta s-a îndreptat spre partea vătămată, intenţionând să o lovească în abdomen.
Observând intenţia inculpatului partea vătămată a prins furca de coarne pentru a înlătura atacul asupra sa.
Văzând că nu reuşeşte să înţepe pe partea vătămată G.F. în abdomen, deşi împingea de furcă, inculpatul a tras-o spre el, a ridicat-o deasupra capului şi cu aceasta a intenţionat să o lovească în cap.
Partea vătămată care a observat intenţia inculpatului a parat lovitura aplicată de acesta cu antebraţul stâng şi astfel a suferit o fractură deschisă tip I olecran stâng, care potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/A2/2005 este considerată leziune de autoapărare.
În timpul conflictului inculpatul a aplicat lovituri părţii vătămate şi în alte zone ale corpului cauzându-i şi alte leziuni, respectiv traumatism dento-alveolar maxilar superior cu luxaţie parţială 11.
În aceleaşi împrejurări numitul B.N.C. exercita acte de violenţă asupra fraţilor N.
Urmare apariţiei la locul săvârşirii faptei a martorului G.P., care i-a despărţit pe cei patru, conflictul a încetat.
Datorită leziunilor suferite partea vătămată a fost internată la Spitalul nr. 1 Craiova şi a necesitat potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/A2/2005, 65-70 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată, dar s-a apărat de maniera că nu a intenţionat să o lovească pe aceasta în cap.
Apărarea inculpatului nu s-a probat, întrucât martorii audiaţi în cauză, respectiv N.F., N.M. şi G.P. prezenţi la locul desfăşurării conflictului au precizat că inculpatul a intenţionat să lovească pe partea vătămată cu furca în cap, dar aceasta s-a apărat ridicând antebraţul stâng deasupra capului şi astfel a suferit fractura descrisă în certificatul medico-legal.
Fapta din rechizitoriu se probează prin declaraţiile martorilor N.F., N.M., B.C., D.C. şi G.P., ale părţii vătămate, ale inculpatului, precum şi cu procesele-verbale întocmite în cauză de organele de urmărire penală.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut doar parţial săvârşirea faptei.
Fiind audiată, partea vătămată şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, susţinând în continuare că a fost lovită de către inculpat cu o furcă metalică şi de către martorul B.C. cu pumnii.
Au fost audiaţi şi martorii G.P., B.D., D.C., N.F., N.M., B.C., martori audiaţi şi în faza de urmărire penală.
Întrucât din declaraţiile persoanelor audiate a rezultat faptul că la săvârşirea faptei au mai asistat şi alte persoane, instanţa pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, a dispus citarea în vederea audierii ca martori a numiţilor B.L., D.D., I.F. şi B.A.
Dintre aceştia au fost audiaţi doar B.A. şi B.L.M. De asemenea, în acelaşi scop, instanţa a solicitat Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova o copie a Foii de Observaţie Clinică Generală nr. 891/2005, iar I.M.L. Craiova stabilirea, în mod distinct, a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru leziunile de la nivelul braţului stâng, respectiv de la nivelul feţei, întrucât din cercetarea judecătorească a rezultat faptul că aceste leziuni au fost cauzate de persoane diferite.
Cu adresa nr. l039/ Al din 27 iunie 2007, I.M.L. Craiova a comunicat că „leziunile de la nivelul superior stâng au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor", iar „leziunile de la nivelul dinţilor au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor".
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că în seara de zilei de 08 mai 2005, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între fraţii N.F. şi N.M., pe de o parte, şi martorul B.C., pe de altă parte, a izbucnit un conflict concretizat în discuţii contradictorii.
Pentru aplanarea conflictului a intervenit partea vătămată G.F., care a aplicat câte o palmă fiecăruia dintre cei trei.
Deranjat de gestul părţii vătămate, martorul B.C. a ieşit în stradă, în imediata vecinătate a magazinului SC M. SRL şi a strigat la fraţii săi, inculpatul B.N.C. şi martorul B.D., aflaţi la locuinţa lor, situată în apropiere, spunându-le, totodată, să vină la magazin întrucât a fost bătut de partea vătămată.
În aceste condiţii, la faţa locului, au sosit cei doi, inculpatul având asupra sa o furcă metalică.
Cu acest obiect, inculpatul s-a îndreptat către partea vătămată pentru a o lovi. În acelaşi timp martorul B.C. o lovea pe partea vătămată cu pumnii în faţă.
Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul N.M. care l-a luat în braţe pe B.C.
Văzând acestea, inculpatul 1-a lovit cu furca în cap pe martorul N.M., acesta din urmă pierzându-şi cunoştinţa pentru scurt timp.
Imediat după aceea, inculpatul a ridicat furca şi intenţionând să o lovească şi pe partea vătămată în cap, aceasta din urmă şi-a protejat capul cu braţul superior-stâng, i-a cauzat leziuni la nivelul acestui membru, respectiv „fractură deschisă tip I olecran stâng".
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că doar aceste leziuni au fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, în timp ce leziunile de la nivelul feţei au fost produse de martorul B.C.
În drept, fapta inculpatului B.N.C., constând în aceea că, în ziua de 08 mai 2005, i-a aplicat lovituri cu furca părţii vătămate G.F. producându-i leziuni de violenţă la nivelul membrului superior sting ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen.
Fapta săvârşită de inculpat nu poate fi calificată drept tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., deoarece din împrejurările comiterii faptei nu se poate reţine că poziţia psihică a inculpatului a fost aceea de a suprima viaţa părţii vătămate.
Chiar dacă inculpatul a folosit un obiect contondent (furcă) şi a vizat o zonă vitală (capul), numărul şi intensitatea loviturilor nu au fost de natură să pună în primejdia viaţa victimei.
Acest aspect poate fi dedus, pe de o parte, din întreaga activitate desfăşurată de inculpat la locul săvârşirii infracţiunii, acesta lovindu-l cu furca în cap, de mai multe ori, şi pe martorul N.M., căruia nu i-a pus viaţa în primejdie iar, pe de altă parte, din raporturile dintre inculpat şi victimă, anterioare săvârşirii faptei, care nu erau unele de duşmănie.
Nu poate fi neglijată nici cauza izbucnirii conflictului, aceasta constând într-un incident minor, care nu era de natură să declanşeze o acţiune extrem de agresivă din partea inculpatului.
Faţă de cele mai sus expuse, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul B.N.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana inculpatului, care nu a avut o atitudine sinceră şi se afla în stare de recidivă postexecutorie.
Împotriva cestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
În apelul declarat de parchet s-a arătat că sentinţa pronunţată este nelegală şi netemeinică.
Întrucât în mod greşit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., leziunile suferite de partea vătămată sunt leziuni de autoapărare, iar inculpatul a urmărit să o lovească în zone vitale ale corpului.
Instanţa de fond a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 5580 din 14 decembrie 2004 la pedeapsa de un an şi 7 luni închisoare astfel că erau incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.
S-a mai arătat că instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. şi nu a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa faţă de care inculpatul se află în stare de recidivă.
Pedeapsa nu a fost bine individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind prea blândă în raport cu gravitatea faptei şi cu pedepsele aplicate anterior inculpatului.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină seama de criticile formulate.
În motivele de apel prezentate verbal cu ocazia dezbaterilor, avocat D.G. a solicita admiterea apelului formulat de inculpat în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Apelul formulat de parchet este fondat, urmând să fie admis, iar apelul formulat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de parchet în privinţa greşitei schimbări a încadrării juridice sunt fondate.
Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea reţine că, la data de 08 mai 2005, a avut loc un conflict între numiţii N.M., N.F. şi B.C. Partea vătămată a intervenit pentru aplanarea conflictului, lovindu-i pe cei trei cu palma. Fiind chemaţi de către martorul B.C., la locul conflictului s-au deplasat inculpatul şi numitul B.N.C.
Potrivit declaraţiilor martorilor N.F., N.M. şi G.P., iniţial inculpatul a îndreptat furca spre abdomenul părţii vătămate intenţionând să înţepe partea vătămată iar aceasta s-a apărat prinzând cu mâinile furca. Inculpatul a smuls furca şi a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate vizând zona capului, iar partea vătămată a ridicat deasupra capului braţul stâng pentru a opri loviturile, suferind o fractură deschisă tip I olecran stâng.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/ A2 din 17 mai 2005 leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi pot fi apreciate ca leziuni de autoapărare, necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.
Pentru stabilirea unei corecte încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, a fost necesară o analiză a împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, respective natura obiectului vulnerant, intensitatea loviturilor, zona corpului vizată precum şi urmările produse.
În speţă, inculpatul a lovit cu intensitate, cu o furcă victima, vizând zona capului, prevăzând astfel că victima ar putea să moară, rezultat pe care, deşi nu 1-a dorit, şi a cărui producerea fost evitată deoarece victima şi-a protejat capul cu braţul, astfel că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Sunt nefondate criticile privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Se constată că sentinţa penală nr. 5580 din 14 decembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Craiova a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 802 din 08 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, iar infracţiunea ce constituie obiectul cauzei de faţă a fost săvârşită la data de 08 mai 2005. Dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), sunt incidente în raport cu pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1938 din 13 aprilie 1999 a Judecătoriei Craiova, pedeapsă ce a fost executată.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de parchet, iar în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de inculpat, ca nefondat.
A desfiinţat în parte sentinţa urmând să condamne inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, persoana inculpatului, împrejurarea că inculpatul a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie, astfel că aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare precum şi a unei pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, fiind de natură să contribuie la realizarea scopului educativ şi preventive al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 40 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei penale nr. 318 din 2 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 607/63/2006.
S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
S-a desfiinţat în parte sentinţa.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A fost condamnat inculpatul B.N.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost obligat apelantul inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.N.C. criticând-o prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 14 C. proc. pen., învederând instanţei că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică şi a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, susţinând că fapta a fost săvârşită fără intenţie directă întrucât inculpatul nu a intenţionat să suprime viaţa victimei, în fapt fiind vorba despre un conflict spontan, iar din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul a fost judecat şi condamnat, în subsidiar a învederat instanţei că pedeapsa aplicată este foarte mare, şi a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului cu consecinţa reducerii pedepsei, acesta având trei copii minori în întreţinere.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare indicate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul B.N.C. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
a) Astfel, sub aspectul primului motiv de critică relativ la pretinderea lipsei intenţiei recurentului în suprimarea vieţii victimei G.F. şi tinderea în consecinţă la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia întrucât cu titlu de premisă se reţine că printr-un examen complet şi convingător al mijloacelor de probe administrate în cauză instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt imputată constând în esenţă în aceea că, la data de 08 mai 2005, a avut loc un conflict între numiţii N.M., N.F. şi B.C., iar partea vătămată a intervenit pentru aplanarea conflictului, lovindu-i pe cei trei cu palma. Fiind chemaţi de către martorul B.C., la locul conflictului s-au deplasat inculpatul şi numitul B.N.C.
Potrivit declaraţiilor martorilor N.F., N.M. şi G.P., iniţial inculpatul recurent a îndreptat furca spre abdomenul părţii vătămate intenţionând să înţepe partea vătămată iar aceasta s-a apărat prinzând cu mâinile furca. Inculpatul B.N.C. a smuls furca şi a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate vizând zona capului, iar partea vătămată a ridicat deasupra capului braţul stâng pentru a opri loviturile, suferind o fractură deschisă tip I olecran stâng.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/ A2 din 17 mai 2005 leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi pot fi apreciate ca leziuni de autoapărare, necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.
Pentru stabilirea unei corecte încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.N.C. este necesară o analiză a împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, respective natura obiectului vulnerant, intensitatea loviturilor, zona corpului vizată precum şi urmarea socialmente produsă.
În speţă, inculpatul a lovit cu intensitate, cu o furcă victima, vizând zona capului, prevăzând astfel că victima ar putea să moară, rezultat pe care, deşi nu 1-a dorit, şi a cărui producerea a fost evitată deoarece aceasta şi-a protejat capul cu braţul, astfel că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
b) Concomitent este nefondată şi critica relativă la micşorarea cuantumului pedepsei aplicate de 8 ani închisoare în regim de executare, întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., constituindu-se într-o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat B.N.C. cât şi asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Aceeaşi pedeapsă este totodată judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret ridicat al faptei comise, de mecanismul real de săvârşire a acesteia (prin aplicarea de numeroase lovituri cu o furcă, obiect contondent apt să producă decesul victimei şi vizând o zonă vitală, respectiv capul acesteia pentru unicul scop de a îi pune în primejdie viaţa acesteia), dar şi faţă de datele care circumstanţiază persoana inculpatului B.N.C.
Din acest punct de vedere se reţine că inculpatul este recidivist postexecutoriu în sensul dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a avut o poziţie procesuală parţial sinceră de recunoaştere a loviturilor aplicate dar de negare a intenţiei suprimării vieţii acesteia.
Faţă de toate cele sus-expuse se concluzionează în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice reducerea pretinsă a pedepsei aplicate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.C., împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 492/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
