ICCJ. Decizia nr. 492/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 492/2009

Dosar nr. 568/46/2008

Şedinţa publică din 12 februarie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 91/ F de la 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 568/46/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea penală formulată de petiţionarii V.G.L. şi V.G.D., împotriva ordonanţei nr. 489/P/2007 din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi a rezoluţiei nr. 547/II/2/2008 din 20 iunie 2008 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Au fost obligaţi petiţionarii la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că petiţionarii V.G.L. şi V.G.D., au formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 547/II/2/2008 din 20 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care Ie-a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea acestora împotriva ordonanţei nr. 489/P/2007 din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În dezvoltarea plângerii, au arătat că avocat E.C. a prezentat clientei sale P.R. Decizia civilă nr. 720 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul nr. 2862/109/2006, ca fiind definitivă şi irevocabilă, investită cu titlu executoriu, deşi în realitate acel dosar se află şi în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, având ca obiect contestaţie în anulare formulată de petiţionari.

Investirea cu formulă executorie a unei hotărâri se poate face numai la cerere adresată instanţei de executare, ceea ce nu există, fiind inadmisibil a prezenta titlul executoriu în discuţie ce poartă pe prima pagină, atât ştampila judecătoriei, cât şi a tribunalului, iar pe ultima pagină lipseşte ştampila dreptunghiulară a judecătoriei cu menţiunile necesare investirii.

Cele menţionate anterior trebuiau sesizate, atât de avocata E.C., cât şi de către executorul judecătoresc M.M.I., în baza atribuţiunilor de serviciu, conform cărora nu trebuia să procedeze la executarea silită.

Examinând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., s-a constatat că plângerea formulată de petiţionarii V.G.L. şi V.G.D. este nefondată, în sensul în care se va preciza.

Prin sentinţa civilă nr. 720 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş, s-a admis apelul declarat de P.L.R., schimbându-se în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de persoana vătămată, precum şi cererea reconvenţională a numitei P.L., stabilindu-se linia de hotar între proprietăţile părţilor, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva acestei decizii, persoana vătămată V.G.L. a formulat recurs, care, prin Decizia civilă nr. 228/ R din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, a fost respins, ca nefondat.

Ulterior, împotriva acestei decizii pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, V.G.L. a formulat o contestaţie în anulare care se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 22 noiembrie 2007, executorul judecătoresc M.M.I. a pus în executare Decizia civilă nr. 720/2006 a Tribunalului Argeş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 228/R/2007 a Curţii de Apel Piteşti.

Petiţionarii au susţinut că, avocat E.C., ce a fost angajată de către partea adversă în dosarul civil, a indus în eroare instanţa de judecată când a solicitat acordarea unui alt termen pentru ataşarea dosarului nr. 2862/109/2006, aflat la Curtea de Apel Piteşti, cu toate că acesta fusese înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma formulării unei contestaţii în anulare.

S-a mai invocat că executorul judecătoresc M.l.M., în mod abuziv, a pus în executare dispozitivul deciziei civile nr. 720/2006 a Tribunalului Argeş, cu toate că s-a învederat că hotărârea avea aplicată în fals ştampila de rămânere definitivă şi investire cu formulă executorie.

Prin ordonanţa din 24 mai 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 489/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de E.C. şi M.l.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 215 alin. (1) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, iar în legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 220, 217, 288, 290 şi 292, 289, 291, 320, 217 şi 323 C. pen., nu s-a stabilit că au săvârşit aceste fapte.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, competent să o soluţioneze sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 220, 217, 288, 290, 289, 291, 320, 217 şi 323 C. pen., de către P.L. şi C.E.R.

Din considerentele ordonanţei emise de parchet a rezultat că, în cauză nu există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către executorul judecătoresc, săvârşirea infracţiunii de fals sesizată de persoana vătămată nefiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau printr-o altă soluţie adoptată de parchet.

Persoana vătămată dacă era nemulţumită de actele de executare efectuate, avea posibilitatea legală ca împotriva acestora să formuleze o contestaţie la executare la Judecătoria Câmpulung.

De asemenea, aşa cum a rezultat din încheierea din data de 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în dosarul nr. 1100/205/2006, avocat E.C. a solicitat pentru reclamanta P.L.R., acordarea unui nou termen pentru ataşarea unui dosar aflat la Curtea de Apel Piteşti.

Cu privire la acest dosar, persoana vătămată a arătat că în realitate, acesta se afla la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu la Curtea de Apel Piteşti, avocata inducând, astfel în eroare instanţa de judecată.

Prin încheierea mai sus-amintită, Judecătoria Câmpulung nu a dat curs solicitării din partea avocatei şi a menţinut suspendarea cauzei pe care o dispusese prin încheierea din 16 mai 2006.

Ca atare, s-a reţinut de către parchet că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 215 alin. (1) C. pen., sub aspectul laturilor subiective şi obiective, nestabilindu-se că executorul judecătoresc şi avocata, reclamaţi, ar fi falsificat vreo hotărâre judecătorească.

Împotriva ordonanţei amintite, au formulat plângere petiţionarii, care Ie-a fost respinsă prin rezoluţia din 20 iunie 2008 a procurorului general adjunct de la Parchetul de pe lângă curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 547/II/2/2008.

Din considerentele rezoluţiei atacate a rezultat că susţinerile petenţilor privind îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către executorul judecătoresc M.l.M. s-au dovedit a fi neîntemeiate, deoarece din probe a rezultat că acesta a demarat şi efectuat executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti devenită irevocabilă şi care constituie astfel titlul executoriu, precum şi faptul că nu s-au evidenţiat indicii privind comiterea vreunei alte fapte penale, aşa cum s-a reclamat, atât în ceea ce îl priveşte pe executorul judecătoresc, cât şi pe avocata E.C.

Cu referire la rezoluţiile adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-au reţinut, în fapt, următoarele:

Conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă în „fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiunilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane", iar cel al infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

Or, din actele dosarului nu a rezultat că persoanele reclamate au acţionat în vreun fel, în mod deliberat, pentru a prejudicia interesele petiţionarilor. Dimpotrivă, instanţa de judecată nu a dat curs cererii făcute de avocata E.C., în sensul acordării termenului solicitat şi a menţinut suspendarea cauzei, iar executorul judecătoresc M.l.M. a efectuat executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, devenită titlu executoriu, iar săvârşirea infracţiunii de fals sesizată de petiţionari, nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În situaţia dată, dacă petiţionarii erau nemulţumiţi de actele de executare efectuate, aveau posibilitatea să formuleze o contestaţie la executare, aşa cum în mod corect s-a reţinut prin rezoluţia atacată.

Prin urmare, neconstatându-se că intimaţii reclamaţi au acţionat „cu ştiinţă" şi nici în vreun alt mod pentru a prejudicia interesele petiţionarilor, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, au fost obligaţi petiţionarii la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs, petiţionarii V.G.D. şi V.G.L., criticând-o, invocând în scris cazul de casare prevăzut la art. 385¹⁸ şi 3, Partea generală, Titlul I, Capitolul I C. proc. pen., solicitând casarea sentinţei, ca fiind eronată, netemeinică şi nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii petiţionari au invocat în drept art. 385⁹ pct. 18 şi art. 3, Partea Generală, Titlul I, Capitolul I C. proc. pen., arătând că în cursul lunii octombrie 2007 a primit de la B.E.J. M.M.l., Câmpulung Muscel, o copie după Decizia civilă nr. 720 de la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş, susţinând că acesta ar reprezenta un titlu executoriu. Or, pentru ca o hotărâre în materie civilă să capete calitatea şi autoritatea unui titlu executoriu trebuie să se conformeze în mod obligatoriu condiţiilor exprese prevăzute de art. 269 alin. (1) şi art. 376 alin. (1) C. proc. civ. Or, cercetând actele şi lucrările dosarului nr. 2862/109/2006 au constatat că la filele acestui dosar nu se află nici-o cerere de investire a sus evocatei hotărâri, cu titlu executoriu şi nici taxa de timbru achitată, aşa cum impune Codul de procedură civilă, articolele menţionate. Mai mult, au remarcat că hotărârea evocată, 720 din 2 noiembrie 2006 remisă lor, ca pretins „titlu executoriu" nu întruneşte condiţiile legale de formă şi fond, prezentând în acest sens vicii evidente şi indubitabile. Avertizat în scris de ei, asupra acestor aspecte, executorul judecătoresc M.M.l. a procedat la punerea în executarea a sus amintitei hotărâri, refuzând, cu rea-credinţă şi bună ştiinţă, ca cel puţin să verifice la instanţa de fond, dacă a fost sau nu îndeplinită procedura legală de investire cu titlu executoriu, conform Codului de procedură civilă, atribuţie care intră în obligaţiile sale de serviciu, considerând că în calitatea de executor judecătoresc, trebuia să observe o serie de erori în investirea hotărârii menţionate 720 din 2 noiembrie 2006 „erori", care nu îi confereau calitatea legală de titlu executoriu.

Recurenţii petiţionari au mai menţionat că avocata E.C., reprezentantul legal al beneficiarei acestui pretins titlu executoriu, a prezentat clientei sale P.L.R., hotărârea în discuţie ca fiind un titlu executoriu valid, declarând că dosarul nr. 2862/109/2006, în care a fost pronunţată aceasta a fost definitiv soluţionat în favoarea sa, deşi era în cunoştinţă de cauză că la dosarul sus amintit se află spre soluţionare o cerere în anulare. Astfel, avocat E.C. a predat clientei sale P.L.R. hotărârea 720 din 2 noiembrie 2006, investită cu titlu executoriu în septembrie 2007, deşi în 8 august 2007 a fost citată ca reprezentant legal în dosar 2862/109/2006 la Înalta Curte de Casaţie şi justiţie pentru termenul din 24 octombrie 2007, depunând şi înscrisuri la dosar, apoi pentru termenele din 20 martie 2008, 25 mai 2008, iar în prezent se află pe rolul Curţii de Apel Piteşti cu termen la data de 14 noiembrie 2008.

La punerea în executare a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006, în mod evident şi indubitabil, investită în fals cu titlu executoriu, au participa şi procurator C.E.R., secretară la Primăria Câmpulung şi avocat R.I., Baroul Argeş, care îşi exercită profesia de avocat la Judecătoria Câmpulung cu bună ştiinţă şi rea credinţă, având cunoştinţă de aspectele menţionate mai sus.

De asemenea, petiţionarii au mai precizat că au formulat şi adresat plângeri penale autorităţilor competente, funcţie de calitatea, atribuţiile de serviciu şi răspunderea făptuitorilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, D.N.A. Piteşti, cu solicitarea de a cerceta şi constata împrejurarea, interesele, participarea şi răspunderea făptuitorilor avocaţi şi asociaţi la infracţiunea de fals, uz de fals în investirea cu titlu executoriu a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006, precum şi la celelalte infracţiuni enumerate de subsemnaţii.

Recurenţii petiţionari au menţionat că procurorii şi judecătorii Curţii de Apel Piteşti în mod abuziv şi cu sfidarea art. 3 din Partea Generală, Titlul I, Capitolul I C. proc. pen., au refuzat ostentativ şi vădit părtinitor au refuzat că cerceteze faptele incriminate, împrejurarea care a condus la săvârşirea acestora, precum şi înscrisurile procedurale, pertinente şi insuficiente anexate ca probe în dovedirea acestora. S-a mai arătat faptul că instanţa penală a Curţii de Apel Piteşti, în dosarul nr. nr. 568/46/2008 a refuzat să solicite Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pe rolul căreia se află dosarul 2862/109/2006 date din care să rezultate dacă reprezentantul legal al apelantei promovat de L.R. a depus sau nu o cerere de investire cu titlu executoriu a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006.

Recurenţii petiţionari au precizat că şi-au întemeiat recursul, în drept, pe articolele menţionate, în partea introductivă, inclusiv art. 365 şi 366 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, aşa cum a fost el formulat şi a s dispune casarea sentinţei penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti.

La termenul de judecată, în recurs de la 11 decembrie 2008 s-a referit că intimata E.C. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen e judecată în vederea pregătirii apărării, faţă de care recurentul petiţionar a lăsat la apreciere amânarea judecării cauzei şi a depus un set de acte la dosar, iar reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus amânării judecării cauzei.

Înalta Curte a apreciat, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de intimata E.C. pentru a i se da posibilitatea acesteia să-şi pregătească apărarea, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la dat menţionată, aflată la fila 15 din dosarul Înaltei Curţi.

Memoriul depus la dosar, aflat la dosarul Înaltei Curţi constituie concluzii formulate de contestatoarea V.G.L. în dosarul nr. 2862/109/2006 la Completul C 7 - Civil Recurs la Curtea de Apel Piteşti.

La dosarul prezentei cauze au fost depuse concluzii scrise trimise prin fax de către intimata E.C., aflate la dosarul Înaltei Curţi, în care aceasta a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de V.G.L. şi V.G.D. împotriva sentinţei penale nr. 91/ F de la 14 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 568/46/2008, cu consecinţa menţinerii acestei sentinţe, ca fiind legală şi temeinică, conform art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., deoarece atât ea, cât şi executorul M.l.M. nu au acţionat, în mod deliberat pentru a prejudicia interesele recurenţilor, nefăcându-se vinovaţi nici de săvârşirea infracţiunii de fals şi nici de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În ceea ce priveşte cererea sa din dosarul nr. 1100/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung prin care în şedinţa publică din 25 septembrie 2007 a solicitat acordarea unui alte termen de judecată pentru ataşarea dosarului nr. 2862/109/2006 aflat la Curtea de Apel Piteşti, din câte cunoştea, nu a fost de natură să inducă în eroare instanţa de judecată aşa cum susţin recurenţii, întrucât instanţa a respinsa solicitarea sa. Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 251 alin. (1) sub aspectul laturilor subiective şi obiective.

Aşa cum corect au reţinut, atât organele de cercetare penală, cât şi instanţa de fond care a soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, executarea silită s-a realizat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti devenită irevocabilă şi care constituie titlu executoriu, fiind investită cu formulă executorie, iar dacă recurenţii erau nemulţumiţi de actele de executare aveau la îndemână posibilitatea formulării unei contestaţii la executare. Faptul că aceştia au înţelese să exercite calea extraordinară a contestaţiei în anulare împotriva hotărârii constituind titlu executoriu nu constituie un impediment pentru punerea în executare silită a acelei hotărâri, întrucât contestaţia în anulare nu suspendă executarea.

La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiţionar V.G.D., lipsind recurenta petiţionară V.G.L. şi intimaţii M.M.l. şi E.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul petiţionar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea cercetărilor, susţinând că hotărârea pusă în executare nu era investită cu titlu executoriu, potrivit dispoziţiilor procedurale civile, întrucât nu se formulase nici-o cerere legală de învestire, aspect care nu a fost verificat nici cu ocazia cercetărilor efectuate de procuror.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de petiţionari, apreciind că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în sarcina intimaţilor.

Examinând recursurile declarate de recurenţii petiţionari V.G.D. şi V.G.L. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 278¹ alin. (10) cu referire la art. 385¹ alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile petiţionarilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanţă, în temeiul art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii V.G.L. şi V.G.D.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de E.C. şi M.l.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi 215 alin. (1) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât nu sunt întrunitele elementele constitutive ale acestor infracţiuni, iar în legătură cu infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 220, 217, 288, 290 şi 292, 289, 291, 320, 217 şi 323 nu s-a stabilit că au săvârşit aceste fapte.

Prin ordonanţa de la 24 mai 2008 dată de procuror în dosarul nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus şi disjungerea cauzei şi trimiterea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, competent să o soluţioneze sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 220, 217, 288, 290, 289, 291, 320, 217 şi 323 de către P.L. şi C.E.R.

Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionari au fost examinate, procurorul constatând că la data de 29 octombrie 2007, persoanele vătămate V.G.L. şi V.G.D. au formulat o plângere penală împotriva avocatei E.C., executorului judecătoresc M.M.l. şi a numitelor P.L.R. şi C.E.R., solicitând ca faţă de acestea să se efectueze cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 289, 291, 292, 220, 217, 323 şi 215 C. pen.

În plângerea şi declaraţia dată V.G.L. a precizat faptul că avocat E.C. ce a fost angajată de către partea adversă în dosarul nr. 1100/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung a indus în eroare instanţa de judecată când a solicitat în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2007 acordarea unui alt termen pentru ataşarea dosarului nr. 2862/109/2006 aflat la Curtea de Apel Piteşti, cu toate că acest dosar fusese înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încă din data de 4 iunie 2007 în urma formulării unei contestaţii în anulare.

De asemenea, persoana vătămată a mai arătat că executorul judecătoresc M.l.M., în mod abuziv a pus în executare dispozitivul deciziei civile nr. 720/2006 a Tribunalului Argeş, cu toate că i-a învederat că această hotărâre avea aplicate în fals ştampila de rămânere definitivă şi investire cu formulă executorie.

Procurorul, din actele existente la dosar a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa civilă nr. 426 de la 9 martie 2006, Judecătoria Câmpulung a admis între altele acţiunea formulată de persoana vătămată V.G.L., prin care a solicitat instanţei să o oblige pe P.L.R. să închidă mai multe ferestre şi uşi cu deschidere înspre proprietatea persoanei vătămate şi să-şi retragă un balcon.

Prin Decizia civilă nr. 720 de la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş s-a admis apelul declarat de P.L.R., schimbându-se în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de persoana vătămată, precum şi cererea reconvenţională a numitei P.L.R., stabilindu-se linia de hotar între proprietăţile părţilor potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva cestei decizii, persoana vătămată V.G.L. a formulat recurs care prin Decizia civilă nr. 228/ R de la 30 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti a fost respins, ca nefondat.

Ulterior, împotriva acestei decizii pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, V.G.L. a formulat o contestaţie în anulare care se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 22 noiembrie 2007 executorul judecătoresc M.l.M. a pus în executare Decizia civilă nr. 720/2006 a Tribunalului Argeş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 228/R/2007 a Curţii de Apel Piteşti.

Procurorul a constatat că în cauză nu exist indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către executorul judecătoresc, săvârşirea infracţiunii de fals sesizată de persoana vătămată nefiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau printr-o altă soluţie adoptat de parchet.

Persoana vătămată dacă era nemulţumită de actele de executare efectuate, avea posibilitatea legală ca împotriva acestora să formuleze o contestaţie la executare la Judecătoria Câmpulung.

Cu privire la acest dosar, persoana vătămată a arătat că în realitate acesta se afla la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu la Curtea de Apel Piteşti, avocata inducând astfel în eroare instanţa de judecată.

Prin încheierea mai sus amintită, Judecătoria Câmpulung nu a dat curs solicitării din partea avocatei şi a menţinut suspendarea cauzei pe care o dispusese prin încheierea din 16 mai 2006.

Potrivit principiilor de drept civil, „idem est non esse et non probări" şi „actor incumbit probatio", partea care face o afirmaţie în faţa instanţei este obligată să o probeze.

Prin urmare, indiferent de susţinerile uneia dintre părţi, instanţa de judecată soluţionează o cauză dedusă judecăţii numai după ce analizează întreg materialul probator administrat, putând respinge cererile formulate de către părţi atunci când acestea sunt neîntemeiate.

Procurorul a constatat, că faţă de cele arătate mai sus, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi 215 alin. (1) sub aspectul laturilor subiective şi obiective.

De asemenea, în cauză nu s-a stabilit că executorul judecătoresc şi avocatul amintiţi mai sus, ar fi falsificat vreo hotărâre judecătorească.

În legătură cu faptele sesizate de persoana vătămată împotriva lui C.E.R. şi P.L.R., competenţa de soluţionare a cauzei potrivit art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 209 alin. (4) C. proc. pen., revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.

De asemenea, prin cererea depusă prin poştă la data de 8 mai 2008, persoanele vătămate au reclamat săvârşirea de către avocat E.C. a infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., iar această sesizare urmează a fi înaintată la D.N.A. – S.T. Piteşti, spre competentă soluţionare potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002 cu completările şi modificările ulterioare.

Procurorul şi-a întemeiat, în drept, soluţiile dispuse prin ordonanţa mai sus arătată, pe dispoziţiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportate la art. 10 lit. c) şi d), art. 38 şi 45 raportat la art. 42 şi 30 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.

În dosarul cu nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în care, procurorul a dat ordonanţa de la 24 mai 2008 şi prin care a dispus soluţiile mai sus arătate au fost efectuate acte premergătoare, respectiv fotocopiile încheierii de la 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, dată în dosarul nr. 1100/205/2006 în care s-a reţinut că „S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat E.C. pentru reclamantă solicită termen în vederea ataşării dosarului de fond, urmând a se efectua adresă către Curtea de Apel Piteşti pentru a înainta acest dosar plecat la acea instanţă la 29 mai 2007, aşa cum rezultă din referatul arhivei acestei instanţe. Pârâtul, având cuvântul, arată că dosarul este plecat din data de 4 iunie 2007 la Înalta Curte de Casaţie având termen la 24 octombrie 2007. Instanţa pune în discuţia părţilor suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea dosarului de fond, menţinând dispoziţiile încheierii din 16 mai 2006. Avocat E.C. pentru reclamantă arată că Decizia nr. 228/R/2007 este irevocabilă, lasă la aprecierea instanţei. Pârâtul, având cuvântul, arată că această decizie este doar irevocabilă, nu este şi definitivă, care înseamnă legalizată şi prezentată la executor. Instanţa, având în vedere actele dosarului, cum şi susţinerile părţilor în sensul celor de mai sus, urmează să suspende judecarea cauzei şi în consecinţă; Pentru aceste motive dispune: Menţine suspendarea cauzei privind reclamanta P.L.R. şi pârâţii V.G.L., V.G.D. şi V.M. dispusă prin încheierea din 16 mai 2006 în conformitate cu art. 244 pct. 1 C. proc. civ.", a somaţiei către V.G.L. în dosarul nr. 433/2007 din 22 octombrie 2007 al B.E.J. M.M.l., în care se menţionează că „Având în vedere cererea din 19 octombrie 2007 formulată de creditoarea P.L.R. prin procurator C.E.R.., precum şi titlul executor, Decizia civilă nr. 720 din 02 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş, investită cu formulă executorie de pe al cărei dispozitiv alăturăm o copie; Noi, M.M.I. E.J. de pe lângă Judecătoria Câmpulung vă somez în baza art. 578 C. proc. civ., ca în termen de 5 zile de la primirea prezentei somaţii să respectaţi linia de hotar dintre proprietăţile dvs. şi cea a creditoarei P.L.R. pe aliniamentul identificat prin reperele 26-24-23-8-21 în schiţa R.E.T. Ing. D.N., dosar apel. Să-i plătiţi suma de 1019 lei cheltuieli de judecată şi 777.50 lei cheltuieli de executare, în consecinţă în caz de neconformare se va proceda la executarea silită la data de 07 noiembrie 2007, ora 10.00 - 11.00. Ataşăm copia PV de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 433 din 22 octombrie 2007 emis de B.E.J. M.M.l.; a procesului-verbal încheiat la 22 octombrie 2007 de către B.E.J. M.I.M. în dosarul nr. 433/2007; a deciziei civile nr. 720 de la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 2862/109/2006 (număr în format vechi 1883/Cv/2006), investită cu formulă executorie; a unei adrese a I.P.J. Argeş, Poliţia Municipiului Câmpulung cu nr. 73484 din 16 octombrie 2007 către V.G.D.; declaraţia dată la procuror la 3 aprilie 2008 de către V.G.L., în dosarul nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti; un memoriu al persoanelor vătămate V.L.G. şi V.G.D.; fotocopiile deciziei civile nr. 228/ R din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 2862/109/2006 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta V.G.L. împotriva deciziei civile nr. 720 din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, intimată-pârâtă fiind P.L.R., fiind obligată recurenta reclamantă V.G.L. să plătească intimatei-pârâte P.L.R. suma de 800 lei cheltuieli de judecată, având menţiunea că este irevocabilă; a precizării formulate de V.G.L., în dosarul nr. 9416/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu termen la 20 martie 2008; a unui răspuns al numitei V.G.L. către B.E.J. M.M.l.; a unor confirmări de primire, a unei adrese a apărătorului ales E.C., în dosarul nr. 2862/109/2006, cu termen la 24 octombrie 2007, a unei chitanţe, a unei împuterniciri avocaţiale a unui contract de asistenţă juridică, a încheierii de la 20 martie 2008 în dosarul nr. 9416/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a unei citaţii, a unei cereri formulată de P.L.R., a procesului-verbal nr. 43 de la 22 noiembrie 2007, a certificatului emis de Înalta curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 9416/1/2007.

Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care prin rezoluţia din 20 iunie 2008 în lucrarea cu nr. 547/II/2/2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarii V.G.L. şi V.G.D. împotriva ordonanţei nr. 489/P/2007 din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiţionari, motivând şi stabilind în mod argumentat, faţă de conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 215 alin. (1) C. pen., pretins a fi comise de intimaţi că, din actele dosarului nu a rezultat că persoanele reclamate au acţionat „cu ştiinţă" sau în vreun alt mod, pentru a prejudicia interesele petiţionarilor, că dimpotrivă, instanţa de judecată nu a dat curs cererii făcute de avocata E.C., în sensul acordării termenului solicitat şi a menţinut suspendarea cauzei, că executorul judecătoresc M.l.M. a efectuat executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, devenită titlu executoriu, că săvârşirea infracţiunii de fals sesizată de petiţionari, nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar dacă petiţionarii erau nemulţumiţi de actele de executare efectuate, aveau posibilitatea să formuleze o contestaţie la executare.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că, avocata E.C., prin actul concret efectuat, în virtutea calităţii sale, de apărător, în cauza respectivă şi anume solicitarea de a se ataşa dosarul indicat, căreia instanţa de judecată, urmare a aprecierii actelor dosarului şi susţinerilor părţilor nu i-a dat curs, menţinând suspendarea cauzei, aşa cum a era dispusă prin încheierea din 16 mai 2006 în conformitate cu art. 244 pct. 1 C. proc. civ., potrivit consemnărilor din fotocopia încheierii din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în dosarul nr. 1100/205/2006 nu întruneşte nici obiectiv şi nici subiectiv conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece aceasta şi-a exercitat atribuţiile legale de a asigura dreptul la apărare în cauza precizată, solicitarea sa, neavând aptitudinea de a induce în eroare instanţa, ci aceasta într-un proces de evaluare a apreciat că nu este justificată, dispunând în condiţiile arătate.

De asemenea, şi actele efective de executare ale executorului judecătoresc M.l.M., în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, respectiv de a pune în executare Decizia civilă nr. 720/2006 a Tribunalului Argeş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 228/R/2007 a Curţii de Apel Piteşti, investită cu formulă executorie, aşa cum rezultă din fotocopiile somaţiei, a procesului-verbal ataşat, a hotărârilor mai sus menţionate nu întrunesc nici obiectiv şi nici subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 215 alin. (1) C. pen., întrucât şi acesta şi-a exercitat în mod legal atribuţiile, în limitele conferite de lege.

Înalta Curte consideră că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii cu privire nici la infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în sarcina celor doi intimaţi, nestabilindu-se că aceştia ar fi falsificat vreo hotărâre judecătorească.

Astfel, Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţi pentru faptele pretins a fi comise de fiecare şi indicate în mod concret, iar, pe de altă parte, în mod legal şi temeinic motivat, printr-o reală analiză asupra actelor premergătoare, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petiţionarii V.G.L. şi V.G.D., împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus soluţia menţionată şi astfel a menţinut ordonanţa dată.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază că nu pot fi avute în vedere criticile formulate în recurs de către recurenţii petiţionari referitoare la necercetarea faptelor incriminate, deoarece în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, de către procuror, acesta fiind în mod exclusiv organul de urmărire penală, care în condiţiile prevăzute la art. 224 alin. (1) cu referire la art. 201 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) în ipoteza cazurilor prevăzute la art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., este în măsură să le considere, ca fiind suficiente.

Înalta Curte consideră că prima instanţă a verificat ordonanţa atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de către procuror, în raport cu dispoziţiile legale speciale prevăzute la art. 278¹ C. proc. pen., neexistând nici-o vădită şi esenţială neconcordanţă între actele şi lucrările dosarului şi soluţia pronunţată, aşa încât nu este aplicabil nici cazul de casare invocat de către recurenţii petiţionari, respectiv art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată şi din oficiu, nu a constatat existenţa vreunui caz care să conducă la reformarea acesteia, aşa încât sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari V.G.D. şi V.G.L. împotriva sentinţei penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii petiţionari fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari V.G.D. şi V.G.L. împotriva sentinţei penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 49/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 494/2009. Penal. Cerere de liberare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 492/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs