ICCJ. Decizia nr. 574/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 574/2009
Dosar nr. 35780/3/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1210 din 20 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), d) şi i) C. pen., condamnarea inculpatului C.S., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 14 mai 2008, la zi, menţinând starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen.
Conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon, Bucureşti a sumei de 782,90 lei, plus dobânda legală de referinţă a B.N.R., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului, reprezentând despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul C.S. s-a cunoscut cu partea vătămată S.A. şi cu concubina acestuia, martora C.C.D., în urmă cu trei săptămâni, toţi fiind persoane fără adăpost.
Cei trei se întâlneau frecvent, consumând băuturi alcoolice, însă între inculpat şi partea vătămată au apărut disesnsiuni legate de persoana martorei C.C.D.
Pe fondul acestei stări tensionate şi al consumului de băuturi alcoolice, în ziua de 13 mai 2008, cei trei s-au certat, partea vătămată lovind-o pe martoră, aceasta reproşând ulterior inculpatului că nu a intervenit. Inculpatul i-a răspuns martorei că astfel de lucruri se rezolvă „între patru ochi", în acel moment luând hotărârea de a-l ucide pe S.A.
După ce inculpatul a luat această decizie, într-un interval de câteva ore, a reflectat asupra modului cum va săvârşi infracţiunea, această circumstanţă rezultând fără echivoc din modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă tentativa de omor.
Astfel, după acest prim incident, cei trei au consumat până seara o cantitatea mare de băuturi alcoolice, după care inculpatul a plecat, partea vătămată S.A. şi martora C.C.D., aflaţi în stare de ebrietate, culcându-se pe nişte saltele, pe o alee situată în spatele blocului de pe str. Râmnicu Vâlcea.
În continuare, inculpatul C.S. s-a înarmat cu un cuţit, a revenit la locul unde partea vătămată şi martora se culcaseră şi, profitând de faptul că aceştia dormeau, i-a aplicat părţii vătămate trei lovituri de cuţit în zona gâtului, provocându-i o puternică hemoragie cervicală.
Apoi, inculpatul a fugit de la locul comiterii infracţiunii, revenind însă după ce partea vătămată a fost transportată la spital.
Din concluziile raportului medico legal al I.N.M.L. rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată S.A. au putut produce prin lovire cu corp tăietor, înţepător, pot data din 13 mai 2008 şi necesită 11 - 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare fără a pune în primejdie viaţa victimei.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, declaraţiile sale coroborându-se cu cele ale părţii vătămate S.A. şi martorei C.C.D., precum şi cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.S. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia faţă de poziţia sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 287 din 26 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând prevenţia de la 14 mai 2008, la zi.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.S., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, iar fapta comisă a primit încadrarea juridică legală şi temeinică.
Inculpatul a pregătit agresiunea, alegând momentul, arma şi modalitatea de săvârşire, ca ripostă la ceea ce el a considerat un gest nepermis din partea martorului S.A., aceea de a-şi lovi concubina, gest care trebuia sancţionat într-o manieră în care să-i dea satisfacţie acesteia şi să facă dovada sentimentelor inculpatului.
Victima dormea, neputându-se apăra de loviturile ce i-au fost aplicate în zona gâtului.
Fapta comisă constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), d) şi i) C. pen.
Deci inculpatul şi-a lovit victima cu cuţitul de trei ori, într-o zonă vitală, loviturile nu au produs leziuni care să fi pus viaţa acesteia în primejdie, necesitând doar 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere urmările faptei comise, consecinţele concrete ale acestora asupra vieţii şi stării de sănătate a victimei, conduita sinceră şi responsabilă a inculpatului care şi-a asumat răspunderea şi şi-a exprimat regretul pentru săvârşirea lor, comportamentul social avut anterior trimiterii sale în judecată, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului C.S. este greşit individualizată.
Toate datele şi împrejurările arătate mai sus nu-şi găsesc o justă reflectare în cuantumul stabilit, astfel că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen., nefăcând o apreciere temeinică a criteriilor de individualizare şi neasigurând astfel, realizarea scopului pedepsei de a se constitui atât într-o măsură de constrângere, cât şi într-un mijloc de reeducare şi recuperare socială.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul inculpatului C.S. şi va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la individualizarea pedepsei pe care o va reduce de la 10 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
Din durata pedepsei se va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2008 la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 287 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1210/ F din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. a), d) şi i) C. pen., de la 10 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2008 la 18 februarie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 593/2009. Penal → |
|---|
