ICCJ. Decizia nr. 651/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 651/2009
Dosar nr. 939/59/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 274/ PI din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.P.G. împotriva rezoluţiei din 30 iunie 2008 dispusă în dosarul nr. 207/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că actele premergătoare efectuate de procuror în analiza plângerii petentului pentru presupusa săvârşire de către intimaţi, procurori, a infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), au relevat că aceştia nu au comis fapta, în realizarea atribuţiilor proprii funcţiilor lor, acţionând legal. Strict, nemulţumirile petentului au vizat tergiversarea soluţionării de către procurorul P.C.A., a 4 dosare penale, el susţinând că acesta, nejustificat, ar fi depăşit termenul de 45 de zile de la datele primirii cauzelor de la organul de cercetare penală, iar M.M.M., prim-procuror, ar fi fost incompatibilă să analizeze şi să dispună asupra plângerii formulate împotriva rezoluţiei din dosarul nr. 50/P/2008, precum şi cererea de recuzare a persoanelor care efectuează cercetări în cele 4 dosare deja indicate, pentru că împotriva acesteia, a formulat mai multe plângeri penale şi că nu i-a rezolvat petiţia din 6 mai 2008 prin care ceruse urgentarea soluţionării dosarelor şi a plângerii.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente de genul: „.. aducându-mi o lezare a intereselor unele, îngrădindu-mi în mod abuziv drepturile mele, fiind o corupţie de nedescris în justiţia română, murindu-se cu dreptatea şi adevărul în braţe, făptuitorii având un interes şi scop ascuns de a favoriza .. pe cei pe care-i cercetau, acesta fiind motivul .. că nu vor să se abţină şi-mi resping ilegal cererea de recuzare conform art. 48 alin. (1) C. proc. pen. .. legea se aplică după bunul plac .. aşa cum sunt incompatibili magistraţii (A.D., B.E., U.I.), aşa sunt şi făptuitorii care nu vor nici în ruptul capului să se abţină pentru a favoriza pe făptuitorii pe care îi cercetează".
Recursul nu este fondat.
Este de amintit, în primul rând, că în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată; pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate.
Astfel, cum şi petentul a susţinut în declaraţia dată la 26 iunie 2008 la procurorul competent, actele premergătoare efectuate, au reţinut că dosarul nr. 409/P/2007 privind pe făptuitoarea P.D., primit de la organul de cercetare la 11 martie 2008, a fost soluţionat, prin rezoluţie, la 15 aprilie 2008, procurorul P.C.A. dispunând neînceperea urmăririi penale.
Dosarul nr. 561/P/2007, făptuitoare C.M.M. ş.a., primit la 11 martie 2008 de la organul de cercetare, a fost soluţionat, de către acelaşi procuror, prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, la 2 aprilie 2008.
Dosarul nr. 429/P/2007, făptuitoare S.M. ş.a., trimis parchetului la 11 februarie 2008, a fost soluţionat, prin rezoluţia aceluiaşi procuror, la 05 mai 2008.
Dosarul nr. 50/P/2008, făptuitoare A.A.G., primit la 27 februarie 2008, a fost soluţionat prin rezoluţia procurorului L.T., la 18 martie 2008.
Ca atare, susţinerile petentului în ce-l priveşte pe procurorul P.C.A. nu sunt reale, iar privind termenul rezonabil, acesta nu este reglementat expres în legea procesual penală sau în lege specială, aprecierea persoanei neputând conduce, în lipsa altor probe, la începerea urmăririi penale în sarcina procurorului.
În ce o priveşte pe M.M.M., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, aceasta, prin rezoluţia nr. 87/II/2/2008 din 28 aprilie 2008, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii lui A.P.G. împotriva soluţiei dispusă în dosarul nr. 50/P/2008 şi, în continuare, prin ordonanţa nr. 73/VIII-1/2008 din 20 aprilie 2008 a respins o cerere de recuzare ce viza persoanele care efectuau cercetarea penală în dosarele nr. 109/P/2008, 285/P/2007, 50/P/2008 şi 105/P/2008.
Acelaşi prim-procuror, prin referatul nr. 129/VIII/2008 din 26 mai 2008 a respins, ca neîntemeiată, o cerere din 6 mai 2008 de urgentare a rezolvării unor dosare şi lucrări, dosarele nr. 409/P/2007, 429/P/2007 şi 561/P/2007 fiind deja rezolvate la 2 aprilie 2008, 15 aprilie 2008 şi 5 mai 2008, iar în ce priveşte dosarul nr. 105/P/2008, administrativ, a luat măsuri necesare finalizării.
Privind incompatibilitatea prim-procurorului, motivată de petent pe existenţa, în contra ei, a mai multor plângeri penale ce o vizau, aceasta nu există, art. 49 alin. (2) C. proc. pen., nefiind incident în cauză.
Cum, atributul instanţei în judecarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului se mărgineşte, în exclusivitate, la controlul temeiniciei şi legalităţii rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale în raport cu actele premergătoare, cu referire strictă la infracţiunea pentru a cărei pretinsă săvârşire organul competent a fost sesizat în condiţiile art. 221 C. proc. pen., sentinţa atacată cu recurs fiind motivată, iar nemulţumirile recurentului sunt afirmaţii subiective, nedovedite, recursul va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 274/ PI din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 647/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 662/2009. Penal → |
|---|
