ICCJ. Decizia nr. 553/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 553/2009
Dosar nr. 853/35/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 88/ R din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.V., împotriva rezoluţiei din 25 iunie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 131/P/2008, menţinută prin rezoluţia, din 11 august 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 403/11.2/2008 şi a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că prin plângerea adresată instanţei de judecată, petiţionarul B.V. a solicitat infirmarea rezoluţiei, de neîncepere a urmăririi penale şi să fie cercetat notarul public care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare pentru că a făcut o intabulare falsă.
Prin ordonanţa, din 25 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 131/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public T.T. faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., reţinându-se că lipseşte latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus declinarea competenţei materiale şi după calitatea persoanei în favoarea S.T. Oradea al D.N.A. cu referire la judecătorul S.V. de la Judecătoria Negreşti Oaş.
Prin ordonanţa din 11 august 2008 dispusă în dosarul nr. 403/11.2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procurorul general a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petiţionarului B.V., împotriva soluţiei dată în dosarul nr. 131/P/2008 al acestei unităţi de parchet.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că rezoluţia, de neîncepere a urmăririi penale privindu-l pe intimatul T.T. este temeinica şi legală, iar plângerea formulată de petent este nefondată.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, invocând motivele arătate anterior in plângere şi în faţa instanţei de fond.
Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii recursului.
Recursul este tardiv.
Analizând excepţia invocată din oficiu, Curtea constată că sentinţa atacată a fost pronunţată în şedinţa publică, la data de 12 noiembrie 2008, menţionându-se în dispozitivul sentinţei că termenul de recurs este de 10 zile de la pronunţare.
Totodată, verificându-se partea introductivă a sentinţei, se constată că se află consemnat faptul că „la apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petiţionarul B.V. personal, şi a lipsit intimatul T.T.".
Ca atare, se constată că petiţionarul a fost prezent la dezbateri, motiv pentru care termenul de recurs pentru acesta era de 10 zile de la pronunţare, potrivit dispoziţiile art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, conform dispoziţiile art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor pe zile nu se socoteşte ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.
Se constată astfel, că nu are importanţă ziua din care începe să curgă termenul şi numai dacă ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare care ar fi urmat.
În speţa de faţă, rezultă faptul că termenul a început să curgă din data de 13 noiembrie 2008, iar ultima zi în care petiţionarul se putea adresa cu recurs instanţei, fiind 23 noiembrie 2008, zi de duminică, situaţie în care termenul se prelungeşte până luni 24 noiembrie 2008.
Aşa fiind, faţă de ştampila poştei aflată pe plicul cu care petiţionarul a trimis declaraţia sa de recurs instanţei, având imprimată data de 25 noiembrie 2008, se constată că acesta a promovat calea de atac cu depăşirea termenului procedural de 10 zile.
Ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 88/ R din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 5 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 551/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 556/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
