ICCJ. Decizia nr. 606/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 606/2009
Dosar nr. 879/1/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 618/32/2008 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, petiţionarii C.D. şi C.M. au formulat, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei din 27 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 190/P/2007, confirmată prin rezoluţia nr. 515/11/2/2008 din 01 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus, în temeiul art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor T.V., ş.a., ofiţeri sau subofiţeri de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, respectiv, salariaţi ai Direcţiei Silvice a Judeţului Neamţ şi ai Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 C. pen. şi infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin încheierea din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 618/32/2008, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, modificată şi completată, s-a admis cererea petiţionarilor C.D. şi C.M., privind sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, modificată şi completată şi art. 303 alin. (6) C. proc. pen., s-a suspendat judecarea plângerii formulate de petiţionari împotriva rezoluţiei din data de 27 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 190/P/2007, confirmată prin rezoluţia nr. 515/11/2/2008 din 1 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională excepţiei de neconstituţionalitate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs intimaţii I.D., ş.a.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare."
Alineatul 5 al aceluiaşi articol prevede: „Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă,"
În continuare, art. 29 alin. (6) din aceeaşi lege, arată: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor prevederilor alin.(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
În consecinţă, per a contrario, din cuprinsul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că încheierile prin care s-a dispus admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu sunt supuse nici unei căi de atac, textul fiind aplicabil doar încheierilor de respingere a cererii de sesizare, când instanţa constată că excepţia este inadmisibilă.
În prezenta cauză, recursul vizează o încheiere prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Or, această încheiere, potrivit voinţei legiuitorului, exprimată în art. 29 alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu poate fi atacată cu recurs.
De asemenea, dispoziţiile art. 303 C. proc. pen., cu denumirea marginală „Suspendarea judecăţii", în alineatul 6, prevăd: „Instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300 , iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi art. 1451, încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Aceste dispoziţii legale nu modifică prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, referitoare la calea de atac.
Astfel, prima frază a alin. (6) al art. 303 C. proc. pen., reproduce conţinutul alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitor la suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. În continuare, legiuitorul prevede situaţii speciale în care inculpatul este arestat, ori s-a luat faţă de acesta alte măsuri preventive de restrângere a libertăţii, caz în care s-a prevăzut calea de atac a recursului, dar numai sub aspectul controlului ierarhic asupra menţinerii măsurilor preventive, nu şi în ce priveşte dispoziţia care se referă la sesizarea Curţii Constituţionale.
Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a supune căii de atac a recursului şi încheierea prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii şi sesizarea Curţii Constituţionale, în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, ar fi trebuit să folosească şi în alin. (6) al art. 303 C. proc. pen., aceeaşi exprimare ca aceea din alin. (3) al aceluiaşi articol, prin care se prevede: „încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile."
În consecinţă, se constată că recursul este inadmisibil pe aspectul verificării temeiniciei admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, deoarece Legea nr. 47/1992, republicată, prevede o asemenea cale de atac, numai în cazul respingerii sesizării.
Or, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, numai în condiţiile legii.
De asemenea, trebuie menţionat că prin Decizia nr. 9 din 9 februarie 2009 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, admiţându-se recursul în interesul legii , s-a stabilit că încheierea prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu este supusă căii de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimaţii I.D., ş.a., împotriva încheierii din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 618/32/2008.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimaţii I.D., ş.a., împotriva încheierii din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 618/32/2008.
Obligă recurenţii intimaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 610/2009. Penal → |
|---|
