ICCJ. Decizia nr. 575/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 575/2009
Dosar nr. 2129/95/200.
Şedinţa publică din 18 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 235 din 30 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, printre alţii, a fost condamnat inculpatul A.R., după cum urmează:
- la 12 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.:
- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934;
- la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. art. 290 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul A.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen.
A fost confiscată de la inculpat cartea de identitate falsificată sub numele de U.C.
A fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 9382 din 8 decembrie 2006 şi filele CEC seriile 00037878, 00037876 şi 00037877 eliberate de F.B. SA, semnate în fals de A.R.
În temeiul art. 346 C. proc. pen. s-a admis, în parte, acţiunea civilă alăturată celei penale, formulată de partea civilă SC U.R. Tg.Jiu SA, prin administrator judiciar SC S.S.P.R.L. Tg.Jiu.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A.R. şi B.A. la plata sumei de 43.514,73 lei despăgubiri civile către partea civilă SC U.R. Tg.Jiu SA.
În esenţă, pe baza probelor administrate, s-a reţinut următoarea stare de fapt:
În luna octombrie 2006, inculpatul A.R. şi-a procurat o carte de identitate falsă, sub numele de U.C., în scopul folosirii acesteia pentru comiterea de infracţiuni, iar în luna noiembrie a aceluiaşi an l-a cunoscut pe inculpatul B.A. din Piteşti, ambii inculpaţi având în antecedente diferite condamnări.
Cei doi au convenit să facă „afaceri" împreună, în sensul de a procura marfă pe care să o valorifice în interes personal. În acest scop, inculpatul A.R. a achiziţionat în luna noiembrie 2006 SC M.G.C. SRL Piteşti, efectuând menţiunile corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerţului Argeş, privind cesiunea acţiunilor, schimbarea numelui administratorului societăţii în U.C., schimbarea sediului societăţii de la adresa din Piteşti la o adresă în Câmpulung, jud. Argeş, precum şi cu privire la obiectul de activitate, iar ulterior s-a deplasat în municipiul Focşani, unde a procurat de la F.B. un carnet de file CEC bancar. La sfârşitul lunii noiembrie 2006, inculpatul A.R., la solicitarea lui B.A., a semnat contractul de muncă pentru angajarea în cadrul societăţii comerciale a lui G.I.C. din Piteşti, amic al lui B.A.
Cei doi inculpaţi prezentându-se sub identităţi false şi folosindu-se de actele purtând menţiuni false obţinute anterior de inculpatul A.R. de la Oficiul Registrului Comerţului Argeş în acest scop, urmărind obţinerea de foloase injuste, au negociat în 7 decembrie 2006 şi au încheiat la 8 decembrie 2006 un contract de achiziţie rulmenţi de către SC M.G.C. SRL Câmpulung de la U.R. SA Tg.Jiu (aflată în procedură de faliment), ridicând de la acesta în 8 decembrie 2006 marfă în valoare de 742.630 lei RON şi încă o dată, în 14 decembrie 2006, în valoare de 591.860 lei; pentru plata acestor mărfuri, inculpatul A.R. - în calitate de administrator al societăţii, a emis două file CEC pentru valorile menţionate, deşi nu avea disponibilul necesar în contul societăţii achiziţionată cu puţin timp înainte şi prin care nu desfăşurase nici o activitate efectivă.
Fiind introduse la plată, filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont. Ulterior, cea mai mare parte din prejudiciu a fost recuperată în natură, urmare a diligentelor efectuate în acest sens, de conducerea U.R. Tg.Jiu.
La data de 15 decembrie 2006, între grupurile celor doi inculpaţi a avut loc un conflict la un depozit din Câmpulung, soldat cu rănirea martorului D.C., cu acea ocazie inculpatul A.R. prezentându-se organelor de poliţie din cadrul Postului Valea Mare, jud. Argeş sub identitate falsă de U.C. şi semnând o declaraţie scrisă sub acest nume.
La 21 decembrie 2006, inculpatul B.A. a semnat la U.R. SA Tg. Jiu un proces verbal de restituire rulmenţi sub numele fals de U.A.C.. în aceiaşi zi, la intrarea în sediul unităţii fără a prezenta un act de identitate, la solicitarea agentului de pază a declarat în scris, pe propria răspundere, că se numeşte U.A.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 1601 din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpatul B.A., a desfiinţat sentinţa atacată, doar în privinţa laturii penale.
Rejudecând, în aceste limite, a dispus următoarele în ce priveşte pe inculpatul A.R.:
- a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934;
- din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP):
- din infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul A.R. a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. şi la 1 an închisoare pentru art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 290 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 3 ani închisoare pentru art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 3 ani închisoare pentru art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-au aplicat inculpatului, în condiţiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Cât priveşte pe inculpatul B.A., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
S-au menţinut dispoziţiile de confiscare şi anulare dispuse de prima instanţă şi s-au anulat filele CEC, fişa cu date de identificare împuternicit U.C. şi specimene de semnătură, comenzile către partea civilă, delegaţiile pentru ridicarea mărfii emise la 8 decembrie şi respectiv 14 decembrie 2006, 7 facturi fiscale, menţiunea falsă din procesul verbal din 21 decembrie 2006, contractul de cesiune încheiat la 8 decembrie 2006, actul adiţional încheiat la 8 noiembrie 2006 între M.I. şi U.C.; S-a respins, ca nefondat, recursul inculpatului A.R.
În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că faptele deduse judecăţii s-au comis în formă continuată, în raport de probele evidenţiate şi care au atestat că acestea s-au comis repetat, la scurte intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii delictuale.
Cât priveşte infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 aceasta subzistă în raport de declaraţia dată de martorul F.C., reprezentantul părţii civile care a declarat că acesta a avut cunoştinţă la data încheierii contractului că inculpatul A.R. nu avea sumele integrale necesare pentru plata cecurilor.
Referitor la pedeapsă s-a concluzionat că respectă criteriile de individualizare stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul A.R.
Oral, recurentul inculpat, personal şi prin apărător, a criticat încadrarea juridică în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, solicitând înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), apreciind că prejudiciul produs nu justifică această încadrare juridică, expertiza conţinând numeroase greşeli, iar pe de altă parte, acesta a fost recuperat; s-au criticat hotărârile atacate şi cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând ca în urma schimbării încadrării juridice să se opereze o reducere a acesteia în limitele legale ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., precum şi al datelor ce caracterizează activitatea infracţională şi pe inculpat.
În susţinerea acestor critici au fost invocate cazurile de casare, înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de aceste critici, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată că hotărârea dispusă în apel este supusă casării În baza cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., aspect sub care recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează:
Astfel, instanţa a reţinut punctual că, inculpatul A.R. folosindu-se de o carte de identitate falsă, cu fotografia sa şi datele de stare civilă ale altei persoane, respectiv, U.C., a preluat sub această identitate falsă părţile sociale cesionate de administratorul real al SC M.G.C. SRL şi tot astfel, prezentând actele societăţii comerciale preluate sub identitate falsă, şi prin prezentarea actului de identitate falsă a obţinut de la F.B. Focşani un carnet de file CEC bancar; în continuarea acestei activităţi infracţionale, deşi de la data preluării societăţii de către inculpat nu s-a desfăşurat nici o activitate, acesta a emis trei file CEC fără a avea acoperirea necesară nici la data emiterii nici ulterior, pentru a plăti marfa ridicată de la partea civilă.
În contradicţie cu această stare, printr-o gravă eroare de fapt, instanţa de apel a reţinut comiterea în concurs, cu alte fapte penale şi a unei infracţiuni speciale, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru care inculpatul a fost greşit condamnat.
Se ştie că cecul este un înscris formal care, pentru a fi valabil trebuie să satisfacă anumite condiţii, să cuprindă menţiuni obligatorii prevăzute de lege, care să asigure cerinţele suficientei informaţii. Aceste condiţii de fond şi formă conferă cecului un regim special, nerespectarea lor atrăgând răspunderea civilă sau penală, după caz.
Ca titlu de plată, cecul cuprinde un ordin prin care o persoană (trăgătorul) ordonă unei bănci (trasul) unde acesta are fonduri să plătească unei terţe persoane o anumită sumă de bani.
Prin urmare emiterea cecului implică nu numai existenţa la tras a unei provizii necesare efectuării plăţilor la scadenţă, dar şi existenţa calităţii de deţinător legal al formularelor CEC de către trăgător.
Ori, în speţă, inculpatul care s-a folosit de o identitate falsă în obţinerea societăţii, a contului şi a cecurilor bancare nu avea calitatea legală în sensul condiţiilor de fond şi formă arătate în Legea cecului nr. 59/1934 de deţinător legal al unui cec ca instrument de plată utilizat de titularii legali de conturi bancare şi nu avea nici disponibilul corespunzător creat în cont printr-un depozit bancar creat prin operaţiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar.
În aceste condiţii, fapta inculpatului care a completat 3 file CEC în valoare de 191.098,95 lei, de 298.493,65 lei şi 353.037,7 lei scadente la diferite date, ştiind că deţine cu identitate falsă atât contul cât şi societatea, iar specimenul de semnătură este de asemenea fals, că societatea pe care o reprezenta sub identitate falsă nu avea disponibilul necesar în cont, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, cu consecinţe deosebit de grave prin folosirea unor mijloace frauduloase şi anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă corect reţinută de instanţa de apel.
Dar, aceiaşi activitate infracţională nu este susceptibilă de a fi încadrată şi în dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în principal, pentru că s-a realizat o prejudiciere a beneficiarului cecului emis prin inducerea în eroare în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, ceea ce în drept constituie infracţiunea de înşelăciune; în altă ordine, pentru că beneficiarul cecului în persoana martorului F.C. a declarat atât în instanţă (fila 128 dosar fond) cât şi în cursul urmăririi penale că nu a avut cunoştinţă la momentul emiterii cecului şi nici ulterior, că inculpatul nu deţine disponibilul necesar pentru achitarea mărfurilor ridicate şi pentru care a emis trei cecuri scadente la date diferite.
De altfel, acest martor nici nu avea cum să cunoască adevărata situaţie financiară a inculpatului atâta timp cât, nu-i cunoştea nici identitatea reală şi nici manoperele frauduloase întreprinse pentru încheierea şi executarea unor contracte economice.
Şi toate acestea fără ca inculpatul să fie deţinătorul legal al unor file CEC valide, în sensul legii, astfel încât, activitatea infracţională să poată fi circumscrisă elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Aşa fiind, neconstatându-se existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu referire la latura obiectivă se apreciază nelegală condamnarea acestuia pentru această faptă şi În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. se va dispune achitarea.
Sub acest aspect recursul inculpatului este fondat şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite, Decizia penală fiind casată cu privire la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea specială la legea asupra cecului.
În rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
În cazul infracţiunii de înşelăciune continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave „se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii, aşa cum corect au procedat în cauză instanţele prin reţinerea valorii prejudiciului la suma de 1.373.555,53 lei, în totală concordanţă şi cu prevederile art. 146 C. pen.
Împrejurarea că prejudiciul a fost, în parte, recuperat în natură este fără relevanţă în stabilirea încadrării juridice în dispoziţiile alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Cât priveşte pedeapsa aplicată atât infracţiunii de înşelăciune, cât şi celorlalte infracţiuni, se constată că acestea au fost stabilite în limite legale, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Modalitatea de concepere şi executare a numeroaselor infracţiuni deduse judecăţii, prejudiciul creat şi în parte nerecuperat, existenta infracţiunii continuate dar şi a stării de recidivă redată de condamnări anterioare pentru fapte de aceiaşi natură sau pentru proxenetism, trafic de influenţă, furturi impuneau o sancţionare severă a inculpatului pentru realizarea cerinţelor înscrise în art. 52 C. pen., cât şi pentru existenţa unui echilibru între pericolul faptelor comise, al făptuitorului şi al sancţiunilor aplicate.
Sub aceste aspecte nu se constată motive de casare, aşa încât, criticile vor fi respinse, ca nefondate.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive la zi.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., se va dispune ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 160 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Înlătură dispoziţiile art. 33, art. 34 C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul A.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte celelalte pedepse, respectiv: 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2007 la 18 februarie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 572/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 597/2009. Penal → |
|---|
