ICCJ. Decizia nr. 644/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 644/2009
Dosar nr. 3015/116/2007
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 779 din 30 iunie 2008, în rejudecarea dispusă prin Decizia penală nr. 4563 din 4 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.M.M., la 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe latură civilă, s-au admis acţiunile civile pornite de C.G. şi de V.M., reprezentanta minorilor C.G.D. şi C.V.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.G. sumele de 3.000 lei daune materiale şi 7.000 lei daune morale, părţii civile V.M. 80 lei, prestaţie periodică lunară pentru fiecare minor, cu începere de la 17 aprilie 2005 până la majoratul fiecăruia.
Totodată, inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti suma de 4759,39 lei despăgubiri civile, la aceasta adăugându-se dobânda legală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 26 martie 2005, după ce consumaseră alcool şi în alte locuri, inculpatul, fratele său şi D.C. şi M.G., în localul La pierdut din comuna Modelu, judeţul Călăraşi, au continuat să bea, în acelaşi local, la o masă învecinată aflându-se C.I. şi prietenul lui, A.M.
La un moment dat, inculpatul şi C.I. au convenit să practice „scanderberg", sens în care s-au antrenat în joc, dar, părându-li-se că unul ar fi trişat, au început să se certe.
Spre dimineaţă, C.I. şi prietenul lui au părăsit localul, inculpatul urmându-i şi atunci când i-a ajuns, a reînceput să se certe cu primul.
Degenerând în violenţe, inculpatul l-a trântit la pământ pe C.I. şi aflat în această stare, l-a lovit, de mai multe ori, cu picioarele şi cu pumnii. Încercarea lui A.M. de a-l tempera s-a soldat şi cu lovirea lui, acest lucru determinându-l ca imediat să se îndrepte spre postul de poliţie.
Pentru că aici nu a găsit pe nimeni, A.M. s-a reîntors acolo unde-şi lăsase prietenul şi pe inculpat, l-a văzut pe acesta lângă corpul căzut al lui C.I. şi a constatat că victima era fără conştienţă şi prezenta sânge la gură.
Sesizând prezenţa lui A.M., inculpatul l-a lovit din nou cu pumnul în zona capului, după care, s-a îndepărtat.
Încercarea de a ridica victima nedând rezultate, A.M. a tras corpul prietenului lui pe marginea drumului şi pe urmă s-a dus la locuinţa lui şi l-a anunţat despre cele întâmplate, pe tatăl lui C.I. Acesta a venit cu o căruţă şi şi-a transportat fiul acasă.
Victima a fost spitalizată la 2 aprilie 2005, Spitalul Călăraşi transferând-o de urgenţă la Spitalul Clinic Floreasca Bucureşti, la internare fiind stabilit diagnosticul traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală medie, agresiune afirmată. Decesul lui C.I. a survenit la 17 aprilie 2005.
În cauză, în succesiune, s-au efectuat mai multe expertize medico-legale, la 30 aprilie 2008, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, cu avizul E1/15134/2007 din 25 aprilie 2008 a comunicat avizul privind raportul medico-legal nr. A3/61/2005. Acest for medical a stabilit că moartea lui C.I. a fost violentă, ea a fost produsă urmare unui politraumatism cranian cu hemoragie meningee, contuzie cerebrală fractură craniană şi abdominală cu hemoragie internă, politraumatism complicat în final cu bronhopneumonie, leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu şi de corp dur, având legătură necondiţionată cu decesul, neconstatându-se erori în acordarea asistenţei medicale.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, care de atac motivată pe greşita încadrare juridică a faptei şi pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 299 din 4 decembrie 2008, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa, a redus pedeapsa principală şi pedeapsa complementară, la 16 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar pe latură civilă a redus la câte 43 lei prestaţie periodică pentru fiecare copil minor al victimei şi a înlăturat dobânda pentru partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, în opinia sa fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen. şi pentru că a fost, în cauză, „o simplă bătaie", a lovit numai cu pumnii, victima era dependentă de alcool. În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recurentul a susţinut că pedeapsa este prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Din probatoriul administrat la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, în mod just s-a reţinut că inculpatul, lovind victima, după ce a trântit-o la pământ, cu pumnii şi picioarele, repetat, în zona capului, cu consecinţa traumatismului multiplu evidenţiat de actul medico-legal, i-a provocat moartea, în plus a părăsit-o în drum şi a respins orice încercare a martorului ocular A.M. de a înceta să lovească, deci a prevăzut rezultatul acţiunii lui şi chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, mijloacele folosite, pumni, picioare încălţate, fiind apte să lezeze grav capul victimei. Moartea s-a produs datorită consecinţelor violenţelor exercitate de inculpat, fapta sa fiind infracţiunea de omor calificat, încadrarea atrasă de comiterea ei într-un loc public.
În ce priveşte pedeapsa, orientându-se la 16 ani închisoare, cuantum apropiat de minimul prevăzut de textul incriminator, instanţa de apel a considerat, în integralitate, criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapta este deosebit de gravă, ea atingând viaţa persoanei şi a fost comisă fără nicio provocare sau act ilicit al victimei, instanţa acordând relevanţă şi persoanei inculpatului, fără antecedente penale şi cooperant.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.M. împotriva deciziei penale nr. 299 din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2006 la 24 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 631/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 699/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
