ICCJ. Decizia nr. 662/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 662/2009

Dosar nr. 1521/235 /2008

Şedinţa publică din 25 februarie 2009

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 773/ R din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori (pronunţată în dosarul nr. 1521/235/2008), s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de către, inculpaţii F.I., si F.A., ambii deţinuţi in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 martie 2008 şi până în prezent.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj-Napoca suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii recurenţi să plătească în favoarea statului suma de câte 450 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocaţial.

S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 972 din 07 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla, a fost condamnat inculpatul F.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei, până la terminarea executării pedepsei.

S-a menţinut măsura arestării inculpatului şi s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la zi.

A fost condamnată inculpata F.A., la pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la act sexual cu un minor, prevăzută de art. 26 raportat la art. 198 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare; în final 3 ani 2 luni închisoare.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei, până la terminarea executării pedepsei.

S-a menţinut măsura arestării inculpatei şi s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la zi.

Au fost obligaţi inculpaţii să achite fiecare, câte 600 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma totală de 200 lei, reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, doamnei avocate P.M.C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că partea vătămată C.A.B. s-a născut la 05 mai 1991, fiind fiica inculpatei F.A. şi a numitului C.M., decedat la câţiva ani după naşterea minorei.

Începând cu anul 1997, inculpata a început o relaţie de concubinaj cu inculpatul F.I., cei doi stabilindu-şi reşedinţa la locuinţa inculpatei F.A., în comuna Bonţida. Împreună cu cei doi a locuit şi partea vătămată C.A.B., fiica inculpatei. Inculpaţii s-au căsătorit în anul 2000.

Potrivit propriilor declaraţii, inculpatul a devenit întreţinător al familiei, fiind salariat, totodată asumându-şi, alături de inculpata F.A., sarcina creşterii părţii vătămate C.A.B., aflându-se în relaţii bune cu aceasta, interesându-se de situaţia sa şcolară.

Potrivit declaraţiilor unor persoane apropiate familiei inculpaţilor, respectiv mama inculpatului F.I., martora D.I. şi mama inculpatei F.A., martora B.A., cei doi obişnuiau să consume băuturi alcoolice astfel încât ajungeau în stare de ebrietate.

Partea vătămată, C.A.B., a declarat că începând din perioada în care aceasta a împlinit vârsta de 8 ani, în jurul anului 1999, având în vedere vârsta părţii, a fost determinată de către inculpată să se implice, alături de acesta în activităţi de natură sexuală, şi anume, atingerea organelor sexuale ale inculpatului de către partea vătămată, atingerea cu buzele a zonei pubiene a părţii vătămate. Partea vătămată arată că inculpatul motiva aceste activităţi ca fiind „joacă" şi că actele se săvârşeau atunci când mama sa, inculpata F.A. nu se afla la domiciliu. Actele s-au repetat pe parcursul a aproximativ 6 ani, săvârşindu-se atât când inculpatul se afla în stare de ebrietate cât şi atunci când inculpatul nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Purtarea acestuia devenea mai agresivă, susţine partea vătămată, pe fondul consumului de alcool, acesta solicitând părţii vătămate să se dezbrace, să introducă organul genital al inculpatului în cavitatea bucală, inculpatul atingându-şi acest organ de organul sexual al părţii vătămate, fără a o penetra. Partea vătămată nu a anunţat pe inculpata F.A. despre cele ce se petreceau întrucât era speriată de ameninţările tatălui său că o va agresa dacă va proceda în acest sens.

Înainte ca partea vătămată să împlinească vârsta de 14 ani, în luna martie a anului 2005, potrivit părţii vătămate, inculpatul a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată. Potrivit acesteia, iniţiativa actului sexual a aparţinut inculpatului care, după ce a supus-o la perversiuni, aşa cum se întâmplase anterior, s-a urcat pe aceasta, şi-a introdus organul genital în cel al părţii vătămate şi a penetrat-o provocând deflorarea minorei.

Potrivit părţii vătămate, inculpatul i-a solicitat să nu relateze cele întâmplate inculpatei F.A., ameninţând partea vătămată „că o va omora în bătaie". Temându-se, partea vătămată s-a conformat şi contactele sexuale normale şi orale dintre cei doi au continuat.

Inculpatul susţine cele declarate de partea vătămată cu privire la existenţa şi momentul actului sexual iniţial însă susţine că acesta s-a desfăşurat la iniţiativa părţii vătămate.

La aproximativ o săptămână după acest contact, susţine inculpatul, a încunoştinţat mama părţii vătămate, inculpata F.A. despre cele petrecute între acesta şi fiica inculpatei, propunându-i totodată să întreţină raporturi sexuale toţi trei. Inculpatul nu a remarcat vreo manifestare de revoltă a soţiei sale raportat la cele ce-i fuseseră aduse la cunoştinţă sau la solicitarea sa, nu a primit răspuns imediat la solicitare, însă în seara aceleiaşi zile, după ce s-a întors de la serviciu, a constatat că soţia sa şi fiica acesteia se aflau în pat, dezbrăcate. Inculpatul a început să întreţină un raport sexual cu soţia sa, în timp ce partea vătămată era de faţă şi imediat ulterior, sub privirile inculpatei a întreţinut raport sexual cu partea vătămată după care acesta a avut din nou un contact sexual cu inculpata.

Potrivit inculpatului, actele de această natură, cu soţia sa şi partea vătămată, care au început înainte ca minora să împlinească vârsta de 14 ani, au fost repetate foarte frecvent, uneori chiar zilnic, fără a constrânge în acest sens pe soţia sa, ori pe fiica acesteia. Actele au fost întrerupte doar de plecarea inculpaţilor în străinătate, în luna august a anului 2007 şi s-au reluat după întoarcerea acestora în ţâră, în decembrie 2007.

Partea vătămată confirmă în parte cele declarate de inculpată, cu privire la actele sexuale întreţinute împreună cu inculpata, plasând momentul începerii acestora în vara anului 2006. Partea vătămată a remarcat existenta unor discuţii între mama şi tatăl său vitreg în acest sens dar şi-a manifestat dezacordul faţă de astfel de acte. Inculpatul a ameninţat-o că va fi alungată de acasă şi agresată.

A doua zi, la solicitarea inculpatului care a încuiat uşa locuinţei şi le-a solicitat inculpatei şi fiicei sale să se dezbrace, cei trei au întreţinut împreună raporturi sexuale, în modul descris de inculpaţi. În timp ce inculpatul întreţinerea contact sexual cu partea vătămată, inculpata îl mângâia pe acesta pe spate.

Actele s-au repetat, potrivit părţii vătămate, de patru ori, ultimul raport sexual în care au fost implicate toate cele trei părţi s-a petrecut după întoarcerea inculpaţilor din străinătate, în apropiere de precedentele sărbători de iarnă. Între inculpat şi partea vătămată un ultim raport sexual s-a întreţinut la 21 februarie 2008 iar la 28 februarie 2008, după o discuţie în contradictoriu cu mama sa, partea vătămată a decis să aducă la cunoştinţa autorităţilor cele anterior petrecute. Iniţial, partea vătămată a fost rezervată în a declara despre implicarea mamei sale în abuzurile repetate la care a fost supusă.

Şi inculpata F.A recunoaşte că a participat la raporturi sexuale alături de inculpat şi fiica sa. În ce priveşte persoana care a avut iniţiativa în ceea ce priveşte actele sexuale, iniţial aceasta a susţinut că inculpatul le-a propus mamei şi fiicei să participe la astfel de raporturi, la refuzul său iniţial acesta reacţionând prin aceea că „nu a mai vorbit cu noi două zile" şi că vor fi nevoite să presteze munci suplimentare în gospodărie.

Cu ocazia audierii sale în calitate de inculpată, aceasta a declarat că a fost de acord să participe la raporturi sexuale împreună cu soţul şi fiica sa în urma solicitării formulate de ambii. Solicitându-i-se să precizeze momentul când au fost iniţiate aceste acte, inculpata, care anterior nu precizase acest moment, a declarat, raportându-se la vârsta fiicei sale că ultima zi de naştere sărbătorită de aceasta înainte de actele sexuale fusese cea de 14 ani. Inculpata arată că nu s-a implicat în primul act petrecut după ce a acceptat propunerea soţului său ori a celor doi, privindu-i pe aceştia, însă a participat la celelalte două mângâindu-l pe inculpat în timp ce acesta avea contact cu fiica sa şi, ulterior întreţinând raport sexual cu inculpatul în prezenţa fiicei sale. În declaraţia sa iniţială, inculpata a declarat că înainte de a pleca în străinătate raporturile între cei trei s-au repetat de trei ori, reluându-se după întoarcerea din străinătate, iar cu ocazia audierii în calitate de inculpată a făcut referire la trei ocazii în care s-au întreţinut actele.

Inculpata mai arată că nu a fost constrânsă, nici personal şi nici partea vătămată la întreţinerea actelor sexuale şi că nici înainte de iniţierea actelor şi nici după vreunul dintre acestea nu a adus la cunoştinţa nimănui, nici a autorităţilor, nici a altor membrii ai familiei (mama inculpatei sau a inculpatului), activităţile care se desfăşurau între inculpaţi şi partea vătămată, deşi şi-a dat seama că aceste acte erau foarte grave şi dăunătoare fiicei sale. Inculpata mai susţine că le-a pus în vedere soţului şi fiicei sale să înceteze relaţiile sexuale, că nu a aflat că între soţul şi fiica sa fuseseră întreţinute astfel de acte până în luna februarie 2008, înainte ca partea vătămată să-i aducă la cunoştinţă că va anunţa poliţia.

Declaraţiile inculpaţilor, cu privire la raporturile sexuale întreţinute între partea vătămată şi inculpat, la unele din care a participat şi inculpata F.A. sunt susţinute şi de concluziile Raportului de Constatare medico-legală nr. 1431/II/c/12 din 10 martie 2008. Cu ocazia examinării părţii vătămate la 1 martie 2008, s-a constatat că aceasta prezintă semnele unei deflorări vechi, a cărei dată nu se poate preciza, că partea vătămată nu prezintă urme, de violenţă fizică, nefiind relevate indicii ale unui act sexual recent.

De asemenea, în Raportul psihologic, la care ne refeream anterior, s-a concluzionat că partea vătămată prezintă consecinţele unui abuz sexual de un adult, consecinţele fiind puternic evidenţiate la nivel psihologic prin sentimente pregnante de ruşine, vise terifiante repetate, sentimente de inutilitate, lipsa interesului pentru activităţi curente, imagine de sine negativă.

Partea vătămată a mai declarat că unele dintre actele sexuale întreţinute cu inculpatul s-au săvârşit în urma constrângerilor psihice sau fizice la care a fost supusă de către inculpatul F.I.

Fapta inculpatului F.I., care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a întreţinut, în mod repetat, raporturi sexuale cu partea vătămată C.A.B., în perioada anilor 2005 - 2008, atât înainte ca partea vătămată să împlinească vârsta de 15 ani cât şi ulterior acestui moment, abuzând de influenţa sa asupra părţii vătămate în calitate de soţ al mamei părţii vătămate şi întreţinător al familiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de act sexual cu un minor, prevăzută de dispoziţiile art. 198 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.

Fapta inculpatei F.A. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, a ajutat inculpatul F.I. să întreţină în mod repetat raporturi sexuale cu fiica inculpatei, minora C.A.B., atât înainte ca minora să împlinească vârsta de 15 ani cât şi ulterior acestui moment, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la act sexual cu un minor, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 198 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.

Ajutorul dat de către inculpata F.A. inculpatului F.I. s-a materializat atât prin acţiuni, cât şi prin inacţiuni, neîndeplinirea obligaţiilor legale de natură să înlesnească săvârşirea infracţiunii.

Astfel, inculpata s-a implicat în mod activ în activităţile desfăşurate între inculpat şi partea vătămată. Aceştia întreţineau raporturi sexuale în prezenţa inculpatei, care mângâia inculpatul în acest timp după care, imediat întreţinea raport sexual cu inculpatul în prezenţa fiicei sale. Fără îndoială că această atitudine era de natură să asigure continuarea actelor sexuale prin prezenţa mamei părţii vătămate şi implicarea sa în acelaşi gen de acte la care inculpatul supunea partea vătămată.

În acelaşi timp, inculpata şi-a încălcat obligaţiile instituite în sarcina sa de dispoziţiile art. 101 C. fam., art. 32 din Legea nr. 272/2004, neluând nici o măsură eficientă de a întrerupe actele care se exercitau asupra minorei de către inculpat, acte în mod clar de natură să pericliteze grav sănătatea şi dezvoltarea psihică armonioase a fiicei sale.

Fapta inculpatei F.A., care şi-a supus, în mod repetat fiica minoră, partea vătămată C.A.B., actelor sexuale săvârşite de inculpatul F.I., acte la săvârşirea cărora a participat şi pe care nu le-a întrerupt deşi era obligată în acest sens, acte care nu numai că au pus în gravă primejdie, dar au şi afectat, după cum reţinem din raportul psihologic efectuat în cauză, dezvoltarea intelectuală şi morală a minorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzute de art. 306 C. pen.

Întrucât aceleaşi acte materiale săvârşite de către inculpată întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracţiuni, sunt aplicabile, în ce o priveşte pe aceasta, dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care a stabilit-o inculpatului F.I., instanţa de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la consecinţele produse asupra victimei; persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată în anul 2001 şi are o comportare în general bună în familie şi societate, limitele speciale ale pedepsei.

În baza acestor elemente, instanţa de fond a stabilit inculpatului F.I., o pedeapsă de 3 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei pe care a stabilit-o inculpatei F.A. pentru fiecare infracţiune, instanţa de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la consecinţele produse asupra părţii vătămate; persoana inculpatei, care nu a mai fost condamnată şi are o comportare în general bună în familie şi societate, limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracţiune.

În baza acestor elemente, instanţa de fond a stabilit inculpatei, o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de act complicitate la actul sexual cu un minor şi o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare; în final 3 ani 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., văzând şi hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de C.E.D.O. în cauza S. şi P. împotriva României, instanţa apreciază că, având în vedere natura faptelor săvârşite de inculpaţi se justifică interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru inculpata F.A. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pentru inculpatul F.I., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecinţă.

Prin ordonanţele din 03 martie 2008, organele de cercetare penală au dispus reţinerea pe timp de 24 ore a inculpaţilor.

Prin încheierea penală numărul 6 din 04 martie 2008 a Judecătoriei Gherla s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 04 martie 2008. Această măsură a fost menţinută de către instanţa superioară (Tribunalului Cluj) prin Decizia penală numărul 19/R/2008 şi apoi de către Judecătoria Gherla, până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat şi în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a menţinut măsura arestării inculpaţilor. În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei pronunţate, timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 03 martie 2008 până la zi.

Persoana vătămată C.A.B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, inculpatul F.I. şi inculpata F.A.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate pentru nelegalitate şi netemeinicie; în motivare se arată că, raportat la infracţiunile deduse judecăţii, prima instanţă în mod nelegal nu a aplicat inculpaţilor şi pedepsele complementare prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), alături de pedepsele principale, deşi legea prevede obligativitatea acestora; totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, în mod netemeinic a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege; astfel, se solicită a se aplica inculpaţilor pedepsele complementare prevăzută de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., alături de pedepsele principale ale căror cuantum să fie majorat.

Inculpaţii nu au arătat în scris motivele; la cuvântul în dezbateri judiciare, apărătorul inculpatului a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii apelului declarat de clientul său, iar pe fondul cauzei, ambii apărători ai inculpaţilor au solicita reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, ţinând cont de comportamentul celor doi pe parcursul procesului penal.

Prin Decizia penală nr. 318 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla desfiinţându-se hotărârea atacată în ce priveşte cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor şi omisiunea aplicării pedepselor complementare.

Pronunţând o nouă hotărâre în limitele de mai sus:

1. Inculpatul F.I. a fost condamnat în baza art. 198 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi e) C. pen.

2. Inculpata F.A. a fost condamnată în baza art. 26 raportat la art. 198 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la act sexual cu un minor, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale; în baza art. 306 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul detenţiei preventive începând cu data de 3 martie 2008 până la zi.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

S-a admis excepţia.

S-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul F.I. împotriva sentinţei penale nr. 972 din 7 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata F.A. împotriva sentinţei penale nr. 972 din 7 iulie 2008 a Judecătoriei Gherla.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în apel în sumă de 160 lei, fiecare.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj onorarii avocaţiale din oficiu în sumă de 200 lei, cuvenite av. R.D.A.N., suma de 100 lei şi av. P.P., suma de 100 lei, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, de altfel necontestată de inculpaţi şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.

Rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză că, în perioada anilor 2005 - 2008, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul F.I. a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată C.A.B., atât înainte ca partea vătămată să împlinească vârsta de 15 ani, cât şi ulterior, abuzând de influenţa sa asupra părţii vătămate în calitate de soţ al mamei părţii vătămate şi întreţinător al familiei.

În aceeaşi perioadă mai sus-amintită, inculpata F.A., în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat inculpatul să întreţină raporturi sexuale repetate cu fiica ei minoră C.A.B., atât înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 15 ani, cât şi ulterior acestui moment.

Totodată, în aceeaşi perioadă de timp, inculpata F.A., în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, şi-a supus fiica minoră C.A.B., actelor sexuale comise de inculpat, acte la săvârşirea cărora a şi participat, pe care nu le-a întrerupt deşi era obligată în acest sens, acte care nu numai că au pus în primejdie gravă dar au şi afectat, după cum reiese din raportul psihologic efectuat în cauză, dezvoltarea intelectuală şi morală a minorei.

Vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, instanţa de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina lor, însă cuantumul pedepselor stabilite, tribunalul le apreciază ca fiind prea mic raportat la gravitatea deosebită a faptelor imputate, urmările nefaste produse, calitatea inculpaţilor, calitatea şi vârsta părţii vătămate.

Totodată, prima instanţă a omis a aplica alături de pedepsele stabilite şi pedepse complementare prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu toate că raportat la infracţiunile deduse judecăţii, dispoziţiile art. 198 C. pen., respectiv 306 C. pen., precum şi art. 65 C. pen., prevăd obligativitatea aplicării acestora.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul F.I., la termenul din data de 17 noiembrie 2008, tribunalul a pus din oficiu în discuţia părţilor excepţia tardivităţii acestuia pe care a unit-o cu fondul, urmând a se pronunţa prin prezenta şi pe care a admis-o pentru următoarele considerente: astfel, copie după minuta sentinţei de fond i-a fost comunicată inculpatului în data de 11 iulie 2008.

Potrivit prevederilor art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de apel de 10 zile, prevăzută de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., curge de la comunicare pentru inculpaţii deţinuţi şi s-a împlinit la data de 22 iulie 2008.

Inculpatul a declarat apel abia în data de 27 august 2008, mult peste termenul legal.

Raportat la motivele de apel invocate de inculpată prin apărător, respectiv reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acesteia, tribunalul le apreciază ca total nejustificate, pentru considerentele anterior menţionate.

Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului atât de către inculpatul F.I. cât şi de către inculpata F.A.

În ceea ce priveşte apelul exercitat de către primul, respectiv F.I., instanţa de recurs va examina, într-o primă fază, aspectul esenţial pe care l-a urmărit inculpatul, respectiv constatarea unei greşite dispoziţii de respingere ca tardiv a apelului său, o casare a deciziei din acest punct de vedere şi o trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei de apel în ideea examinării pe fond a. primei căi ordinare exercitate de către acesta.

Practic, instanţa de recurs are de reiterat situaţia concret reţinută şi probată prin documentele aflate la dosar şi anume aceea că minuta sentinţei de fond i-a fost comunicată expres acestuia la data de 11 iulie 2008. De altfel, inculpatul a şi luat la cunoştinţă de minuta respectivă atâta vreme cât există consemnări că aceasta a fost prezentată destinatarului şi a şi semnat de primire.

În aceste condiţii, termenul de apel ce este de 10 zile s-a împlinit la data de 22 iulie 2008, iar exercitarea efectivă a căii de atac s-a concretizat la multe zile ulterioare acestui termen, respectiv la 27 august 2008.

Invocarea unei anumite erori, unor necunoştinţe juridice sau a împrejurării că este pentru prima dată pus în situaţia în a avea afaceri judiciare, nu sunt situaţii pertinente şi ce să poată avea suport juridic în a fi susţinute în sprijinul unei soluţii diametral opuse.

Aşa fiind, se va constata o deplină legalitate în pronunţarea la nivelul tribunalului a soluţiei de respingere a apelului acestuia ca tardiv.

După cum s-a menţionat, pe fond, critica inculpatei F.A. ce poate fi examinată prin extindere şi cu privire la situaţia inculpatului F.I., cu menţiunea în plus că sentinţei de fond i s-au adus modificări şi la nivelul apelului, inclusiv inculpatului F.I., aspect ce poate fi contestat de către acesta din urmă pe calea recursului de faţă, respectiv procesul de individualizare a sancţiunilor aplicate inculpaţilor, sunt de făcut de către instanţa de recurs următoarele remarci:

Fără discuţie că starea de fapt consemnată de instanţele inferioare este conformă cu realitatea, la modul substanţial nici nu a fost contestată de către inculpaţi, aceasta a fost conturată în urma interpretării şi analizei materialului probator administrat în cauză.

Vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, este de consemnat că instanţa de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor, iar corectivele aduse inclusiv la nivelul tribunalului remarcă în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, echilibru raportat la gravitatea deosebită a faptelor imputate, urmările nefaste produse, calităţile pe care le-au avut inculpaţii faţă de victimă în cauză, respectiv cea de tată vitreg pentru F.I. şi cea de mamă pentru F.A. precum şi vârsta mai mult decât fragedă a părţii vătămate.

Sancţiunile de câte 5 ani închisoare, pedepse principale, corespund întru totul scopului general şi special al acestora, nu pot fi aduse corective, în cauză s-au depus numeroase documente pentru a avea o imagine cât mai completă asupra contextului infracţional, persoanelor şi personalităţii inculpaţilor, fiind de tras concluzia în urma examinării tuturor acestor documente, că sancţiunile sunt temeinic apreciate.

Aşa fiind, recursurile de faţă apar a fi nefondate, urmând a fi respinse în consecinţă pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea perioadei arestului preventiv pentru inculpaţi din 3 martie 2008 la zi.

II. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul F.I. criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând casarea acesteia.

Din oficiu, examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de dispoziţiile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit cărora „pot fi casate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel de tribunale ... curţi de apel." Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă a fost declarat împotriva unei decizii pronunţată de Curtea de Apel Cluj ca instanţă de recurs, chestiune care contravine flagrant dispoziţiilor imperative mai sus citate şi care atentează la ordinea de drept şi constituţională.

În consecinţă, recursul promovat de inculpatul F.I. se priveşte ca inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 773 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 651/2009. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 667/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 662/2009. Penal