ICCJ. Decizia nr. 686/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.686/2009
Dosar nr. 764/32/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 181 din 11 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.G. împotriva rezoluţiei din 6 august 2008 dată în dosarul nr. 574/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele.
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de O.D. şi B.M.V. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 306 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), susţinând că, prin neconformarea de către sus-numiţi în sensul celor stabilite prin hotărârea de încredinţare a minorului, s-a săvârşit această infracţiune, cât şi prin leziunile constatate şi reţinute de S.M.L. Piatra-Neamţ, în urma examinării minorului în data de 17 aprilie 2004.
Prin rezoluţia din 6 august 2008, dată în dosarul nr. 574/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 228 alin. (4) şi ari. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se, din verificările efectuate, că nici prin nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului şi nici prin leziunile reţinute în certificatul medio-legal al S.M.L. Piatra-Neamţ nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, întrucât, sub aspectul elementului material, această infracţiune se realizează prin măsuri sau tratamente aplicate minorului, care să pună în primejdie gravă dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală a acestuia. Totodată, faptul că, cu ocazia prezentării şi examinării minorului M.D.M., în data de 17 aprilie 2004, la S.M.L. Piatra-Neamţ, s-a precizat că acesta a „fost lovit de două persoane cu mâinile" nu constituie infracţiunea de fals în declaraţii.
Prin rezoluţia din 15 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 739/ll/2/2008 de către procurorul general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, susţinând că intimaţii s-au opus să aibă legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pe o perioadă de 9 luni, precum şi că s-au opus punerii în executare silită a acestor hotărâri judecătoreşti.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă a Judecătoriei Piatra-Neamţ, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 294/AC/2007 a Tribunalului Piatra-Neamţ, s-a încredinţat reclamantei pârâte O.D., spre creştere şi educare, minorul M.D.M., încuviinţându-se petiţionarului să aibă legături personale cu minorul, după un program stabilit de instanţă. Petiţionarul a solicitat punerea în executare silită a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dosarului de executare înregistrat la B.E.J. B.I. din Piatra-Neamţ.
S-a reţinut că, în mod corect, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele materiale ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, întrucât sub aspectul elementului material, acestea, potrivit textului incriminator, trebuie să se realizeze prin măsuri sau tratamente aplicate minorului, care să pună în primejdie gravă dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală a acestuia, iar referitor la infracţiunea de fals în declaraţii, s-a constatat inexistenţa conţinutului constitutiv, în ce priveşte precizările făcute la 17 aprilie 2008 la S.M.L. Piatra-Neamţ, cu ocazia eliberării certificatului medico-legal 362/2008.
Referitor la infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, s-a reţinut că măsurile sau tratamentele aplicate trebuie să aibă un caracter de continuitate şi să pună în primejdie gravă dezvoltarea minorului, aplicarea unei corecţii izolate, întâmplătoare, determinată de o greşeală a minorului neputând întruni elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Nici sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
De altfel, s-a reţinut că nu există probe care să dovedească că intimaţii ar fi cauzat leziunile constatate în certificatul medico-legal.
În ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, pentru realizarea elementului material al infracţiunii, este necesar ca declaraţia făcută să fie una dintre acelea care, potrivit legii sau împrejurărilor, serveşte la producerea unei consecinţe juridice. Cu alte cuvinte, se cere ca declaraţia să aibă valoare probatorie şi eficienţă juridică, să fie aptă pentru a servi la producerea consecinţelor juridice avute în vedere de făptuitor.
Or, în cauză, declaraţiile făcute de intimaţi în faţa medicului legist nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. De altfel, chiar dacă medicul legist ar fi arătat în actul medico-legal că leziunile au fost provocate întocmai cum au declarat intimaţii, tot nu s-ar fi îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui infracţiunea de fals în declaraţii, deoarece, pentru a putea produce consecinţe juridice, trebuia dovedit în faţa unui organ judiciar că leziunile au fost provocate de petiţionar, nefiind posibilă condamnarea sa doar în baza acelui certificat medico-legal.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care l-au motivat în scris la dosar.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, întrucât lipseşte cerinţa esenţială pentru existenţa elementului material al acestei infracţiuni şi anume, ca măsurile sau tratamentele aplicate de intimaţi, cărora Ie-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul, să fi pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului.
Sub acest aspect, concluzia certificatului medico-legal, că „leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu mijloace contondente" nu este de natură să atragă incriminarea prevăzută de textul art. 306 C. pen., deoarece nu au pus în primejdie gravă dezvoltarea minorului.
În ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, s-a reţinut, în mod corect, că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele esenţiale pentru realizarea elementului material al acestei infracţiuni: ca declaraţia necorespunzătoare adevărului să fie făcută în faţa unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. şi ca declaraţia să fie aptă, potrivit legii sau împrejurărilor, să servească la producerea consecinţei juridice preconizată de presupusul făptuitor.
Or, declaraţiile intimaţilor în faţa medicului legist nu erau de natură să producă vreo consecinţă juridică, atâta timp cât atribuţia medicului legist este doar de a constata eventualele leziuni şi mecanismul de producere al acestora, iar nu de identificare a persoanei care Ie-a cauzat.
De altfel, din conţinutul memoriului depus la dosar de petiţionar, rezultă că acesta formulează critici cu privire la refuzul repetat al intimaţilor de a avea legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de instanţă, faptă incriminată de un alt text de lege, art. 307 alin. (2) C. pen.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.G. împotriva sentinţei penale nr. 181 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 702/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
