ICCJ. Decizia nr. 622/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.622/2009
Dosar nr. 473/59/2008
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Iniţial la 30 noiembrie 2007, a fost înregistrată la Parchetul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. 618 /P/2007, plângerea formulată de cetăţeanul francez J.C.A. prin mandatar G.N., prin care reclama pe S.A., notar public şi pe numitul T.D.V. administrator la SC J.R. SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 C. pen., cu motivarea că notarul public a încălcat legislaţia în vigoare cu ocazia întocmirii actului autentic nr. 877 din 6 martie 2005, deoarece nu i-a asigurat un interpret sau traducător autorizat.
Fiind invitat la parchet pentru a face precizări cu privire la faptele care formează obiectul plângerii, petentul a arătat prin intermediul interpretului şi în prezenţa apărătorului său ales că îl acuză pe notarul public de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar pe numitul T.D.V. de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals material, fals intelectual, fals în declaraţii sub semnătură privată, uz de fals, delapidare şi gestiune frauduloasă.
Prin Ordonanţa nr. 618/P/2007 din 27 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, confirmată prin Rezoluţia nr. 497/II/2/2008 din 13 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus, în baza art. 209 alin. (3) şi (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 42, 45 şi 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.A. (notar public), pentru infracţiunile înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi totodată disjungerea cauzei faţă de T.D.V. şi declinarea competenţei de soluţionare în privinţa acestuia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa.
S-a apreciat că activitatea notarul public S.A. din data de 6 martie 2006, cu ocazia autentificării tranzacţiei, a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie nefiind identificate indicii cu privire la săvârşirea de către acesta a infracţiunilor reclamate.
Împotriva sus-menţionatelor rezoluţii petiţionarul s-a adresat instanţei de judecată în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 263/ PI din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentului, menţinând soluţiile dispuse în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut notarul public a dat numai o încheiere de legalizare de semnătură, înscrisul fiind redactat în întregime de părţi, care şi-au însuşit conţinutul acestuia, că petiţionarul a fost întrebat în limba română şi franceză dacă a înţeles conţinutul actului şi că acesta a fost de acord cu semnarea lui, apreciindu-se că notarul public a respectat dispoziţiile legale şi că soluţiile pronunţate de parchet sunt temeinice şi legale.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionarul J.C.A. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care a solicitat atât potrivit motivelor scrise de recurs cât şi oral prin intermediul apărătorului său ales casarea sentinţei recurate, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu motivarea orală susţinută de apărător cât şi cu cea scrisă depusă la dosar, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul S.A. (notar public), confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor reclamate, care să poată fi imputate intimatului, încât recursul se învederează a fi nefondat.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiţionar.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul J.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 263/ PI din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 620/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 663/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
