ICCJ. Decizia nr. 700/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 700/2009
Dosar nr. 107/36/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126/ P din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.C. în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei din 10 ianuarie 2008 (în dosarul 257/P/2007) a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pe care a menţinut-o şi care priveşte pe intimaţii avocaţi S.V. şi V.G.
În plângerea sa petenta a arătat că, în calitate de avocaţi ai firmei C.S. SRL Deva, cei doi intimaţi s-au deplasat, în ziua de 16 iulie 2007, la platforma betonată situată pe str. Celulozei, susţinând că sunt proprietari, au cerut „părăsirea construcţiilor, neasigurarea lor cu încuietori şi lacăte, nesigilarea, au ameninţat distrugerea cu un buldozer a întregului complex de pe platformă (proprietatea petentei), au proferat jigniri şi au lovit cu picioarele în una din porţile metalice pentru intimidare".
Prin ordonanţa nr. 213/ P din 12 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) şi (6) raportat la art. 10 lit. d) şi c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţa de cei doi intimaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 alin. (l), (2) şi (3) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii deoarece lipseşte latura obiectivă-ocuparea tară drept a mai multor construcţii şi terenului aferent, respectiv şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (l) C. pen., deoarece aceştia nu au săvârşita fapta; prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta pentru identificarea făptuitorilor şi tragerea la răspundere penală. S-a mai constatat că în ziua de 16 iulie 2007, în calitate de avocaţi, intimaţii au încercat în numele şi pentru SC C.S. SRL. Deva să intre în posesia bunurilor cumpărate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007 de la SC P. SA Constanţa, tară a adresa injurii sau invective reprezentanţilor petentei şi existenţa unui litigiu civil cu privire la dreptul de proprietate asupra construcţiilor şi terenului aferent din Constanţa, str. Celulozei.
La data de 25 iulie 2007, petenta F.C. a trimis o plângere penală asemănătoare împotriva aceloraşi intimaţi S.V. şi V.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta.
Cu adresa nr. 2012/VIII/1/2007 din 27 august 2007, plângerea a fost înaintată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, formând dosarul nr. 257/P/2007.
Prin rezoluţia nr. 257/P/2007 din 10 ianuarie 08, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) şi (6) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţa de cei doi intimaţi, pentru infracţiunile prevăzută de art. 220 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 217 alin. (l) C. pen., faptele făcând obiectul dosarului nr. 213/P/2007 soluţionat de către procuror.
Prin rezoluţia nr. 15/II/2/08 din 23 ianuarie 08, s-a respins plângerea formulată de petenta conform art. 278 C. proc. pen., împotriva ordonanţei nr. 213/ P din 12 iulie.
Ca atare, în baza art. 2781 C. proc. pen., petenta s-a adresat la data de 22 ianuarie 08 Curţii de Apel Constanţa împotriva ordonanţei nr. 213/ P din 12 decembrie 2007, dosar nr. 107/36/2008, iar la data de 06 februarie 08, împotriva rezoluţiei nr. 257/P/2007 din 10 ianuarie 08, dosar nr. 186/36/2008; prin încheierea din 17 aprilie 08, Curtea a conexat cele două cauze în dosarul nr. 107/36/2008.
Cu ocazia examinării actelor dosarului.
Petenta F.C. a depus plângere penala împotriva intimaţilor S.V. şi V.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), prin aceea că, în ziua de 16 iulie 2007, în calitate de avocaţi ai firmei C.S. SRL. Deva, s-au deplasat la platforma betonată situată pe str. Celulozei, şi, susţinând că sunt proprietari, au cerut părăsirea construcţiilor, neasigurarea lor cu încuietori şi lacăte, nesigilarea, au ameninţat distrugerea cu un buldozer a întregului complex de pe platformă (proprietatea petentei), au proferat jigniri şi au lovit cu picioarele în una din porţile metalice pentru intimidare".
Sub aspectul probatoriului, petenta a criticat soluţia procurorului susţinând că „nu au fost nici măcar identificate persoanele care au înfăptuit distrugerea sub îndrumarea şi sub protecţia celor 2 intimaţi, nu s-au luat declaraţii, nu au fost solicitate eventuale pontaje şi fişe de prezenţă, nu s-au solicitat de la secţia de poliţie fotografii cu cei 2 intimaţi şi cu persoanele implicate".
Pe parcursul cercetărilor penale, s-au administrat următoarele probe: audierea intimaţilor, înscrisuri, copiile contractului de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007, încheierii de intabulare, planului de amplasament, adresele de notificare şi răspuns, acte referitoare la imobilele în litigiu, audierea martorului Ş.I., probe pe baza cărora s-a stabilit situaţia de fapt, inexistenţa temeiurilor pentru tragere la răspundere penală.
Probatoriul este complet, nefiind necesară administrarea altor probe deoarece ascultarea unuia dintre cei trei martori oculari, respectiv a dl. Ş.l., ce aveau şi calitatea de reprezentanţi ai petentei nu justifică şi ascultarea celorlalţi martori pentru a relata aceleaşi aspecte; câtă vreme toţi martorii sunt angajaţi ai petentei, este corectă poziţia procurorului de a se limita asupra unuia date fiind rezervele fireşti asupra obiectivitătii lor din cauza relaţiilor cu petenta. Cum petenta a susţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de „distrugere", că intimaţii nu „au urcat pe buldozere ca să distrugă hala şi nici nu au folosit aparatul de sudură pentru a tăia elementele metalice ale halei", ci „ar fi îndrumat şi protejat" persoane neidentificate (pentru care procurorul a declinat cauza în favoarea organului judiciar competent) să distrugă hala, fără a indica acţiunile concrete efectuate de intimaţi în acest sens şi nici eventualele relaţii dintre autorii încă neidentificaţi (pentru care organul competent nici nu a stabilit legalitatea activităţii) şi intimaţi, nu este necesară administrarea celorlalte probe-pontaje şi fişe de prezenţă, fotografii cu cei 2 intimaţi (mai ales că aceştia nu au negat prezenţa la data precizată de petenta).
Petenta a solicitat cercetarea intimaţilor pentru comiterea infracţiunii de „tulburare de posesie" prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) Ulterior, cu ocazia audierii dl. N.I., contabil şef la F.C., s-a susţinut şi comiterea infracţiunii de „distrugere" prevăzută de art. 217 C. pen. Totodată, în aceeaşi declaraţie, s-a arătat că este „neadevărat şi fals" contractul de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007, dar fără a fi acuzaţi intimaţii aşa încât procurorul, în lipsa sesizării legale, a unor indicii care să fi rezultat din ancheta efectuată faţă de intimaţi, nu a procedat şi la extinderea cercetărilor şi pentru eventuale infracţiuni de fals.
Pe fond, infracţiunea de „tulburare de posesie" prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), constă în „ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primita în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul". Ori, din declaraţia-martorului Ş.I., cu care se coroborează declaraţiile intimaţilor, rezultă că în ziua de 16 iulie 07, în calitate de avocaţi ai firmei C.S. SRL Deva, intimaţii au solicitat comisiei desemnată de către petentă, în a cărei componenţă se afla şi martorul, părăsirea construcţiilor, neasigurarea lor cu încuietori şi lacăte, nesigilarea", petenta nefiind proprietară, însă fără a realiza vreun act efectiv de ocupare a imobilelor în litigiu; nici eventuale „injurii la adresa petentei, ameninţări sau violenţe aplicate porţilor metalice", neconfirmate de probe obiective, aspecte învederate de altfel doar de membrii comisiei petentei, unii dintre membrii fiind şi în conducerea acesteia sau semnând plângerea penală, nu constituie acţiuni de ocupare a imobilului specifice elementului; material al infracţiunii. Prin urmare, lipsind latura obiectivă, intimaţii nu pot fi traşi la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Petenta nemulţumită de această sentinţă, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, solicitând a fi reapreciate probele şi a se vedea că urmărirea penală a fost sumară, că intimaţii au fost ascultaţi sumat, că nu a fost cercetat şi falsul reclamat şi aşa şi în prezent continuă tulburarea de posesie şi distrugerea a 10 hale industriale proprietatea cooperativei şi pentru care s-au întocmit acte false.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse precum şi din oficiu şi potrivit art. 2781 alin. (7) şi (10) C. proc. pen., constată că actele premergătoare efectuate de procuror nu sunt sumare, că rezoluţia dată are la bază lucrările şi înscrisurile prezentate de părţi, ca acte autentice şi ca atare se justifică în fapt, dar şi în drept.
Cum în această cauză, aceeaşi petentă a formulat împotriva aceloraşi intimaţi, o plângere similară şi în anul 2007, soluţionată în dosarul Parchetului nr. 213/P/2007, în care s-a pronunţat aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi pentru art. 217 C. pen. şi art. 220 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., potrivit art. 228 alin. (4) şi (6) şi art. 10 lit. d) şi c) C. proc. pen. şi cum în prezent, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., s-a disjuns cauza, făptuitorii nefiind încă identificaţi şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, hotărârea dată se apreciază ca temeinică şi legală sub toate aspectele şi va fi menţinută.
Deci, litigiul, în parte, este încă în curs de cercetare la Parchet.
Ca atare, recursul declarat de petentă, urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara F.C. împotriva sentinţei penale nr. 126/ P din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 671/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 703/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
