ICCJ. Decizia nr. 701/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 701/2009
Dosar nr. 120/59/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57/ P din 14 martie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC V.M. SRL Buteni împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 7 decembrie 2007 şi a fost obligată petenta la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin plângerea formulată, petiţionara SC V.M. SRL Buteni a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc G.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu a îndeplinit o serie de acte obligatorii sau altele le-a îndeplinit defectuos în dosarele execuţionale nr. 277/05 şi 172/06.
Prin ordonanţa din 7 decembrie 2007 s-a dispus în temeiul art. 249 alin. (3) C. proc. pen., art. 2491 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b1) şi d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a numitului G.A. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei, neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 192 C. pen., 217 C. pen., 289 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc G.A. şi-a îndeplinit în mod abuziv atribuţiile ce-i reveneau în legătură cu procedura de executare silită, dar s-a apreciat că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni în raport cu finalitatea actelor de executare.
S-a reţinut că dosarul execuţional nr. 277/2005 al B.E.J. G.A. a avut ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul C.I., privind pe debitorul SC V.M. SRL Buteni. Titlul executor consta contractul autentificat sub nr. 3490 din 02 noiembrie 2004 la B.N.P. V.A. din Arad, prin care creditorul a împrumutat debitorului suma de 83.000 de euro pentru un termen de un an (deci până la 02 noiembrie 2005), împrumutul fiind garantat de debitor, reprezentat de T.F., cu un imobil (fermă) situată în Buteni şi evidenţiat în C.F. 590 Buteni.
Deoarece debitorul în termenul stabilit nu a returnat benevol împrumutul, creditorul s-a văzut pus în situaţia de a uza de procedurile judiciare necesare constrângerii debitorului la achitarea datoriei, cu atât mai mult cu cât creditorul avea nevoie de bani, urmare a unui accident de circulaţie în care a fost implicat, iar la solicitările sale, debitorul refuza să răspundă.
Prin încheierea nr. 30 din 19 ianuarie 2006 a Judecătoriei Gurahonţ (dosar nr. 87/2006) s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu (contractul de împrumut). Ca urmare, executorul judecătoresc G.A. a procedat la identificarea imobilului supus executării, la evaluarea acestuia prin expertiză, iar apoi, după somarea debitorului, la vânzarea la licitaţie a imobilului, după efectuarea publicaţiilor de vânzare. Deoarece la prima licitaţie din data de 14 aprilie 2006 nu s-a prezentat nici un licitator, s-a făcut o nouă licitaţie la data de 19 mai 2006, când imobilul a fost adjudecat de S.D., actul de adjudecare fiind încheiat la data de 16 iunie 2006, după ce adjudecatarul a achitat preţul licitat.
Persoana vătămată a sesizat cu privire la faptul că executorul judecătoresc a încălcat cu ocazia executării atribuţiilor de serviciu, mai multe articole C. proc. civ., aspecte relevate şi de actul de control al Camerei Executorilor Judecătoreşti Timişoara, după cum urmează:
„Analizând dosarul nr. 277/2005 ale executorului judecătoresc G.A., Consiliul reţine în sarcina executorului judecătoresc în cauză unele aspecte ce ţin de neglijenţa în efectuarea lucrărilor specifice activităţii de executare silită, după cum urmează:
Onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu încălcarea O.M.J. nr. 2848/C/2004; chiar dacă onorariul a fost stabilit la creanţa de 83.000 Euro la care au fost calculate şi penalităţile de întârziere, după cum precizează executorul judecătoresc în cauză, onorariul de executare a fost stabilit cu încălcarea onorariului maximal prevăzut de ordinul Ministrului Justiţiei mai sus menţionat; explicaţiile executorului judecătoresc că „cunoscând cât este de întinsă şi de grea executarea silită, creditorul a fost de acord cu acest onorariu" şi că „imobilul a fost vândut cu suma de 483.500 RON, sumă de la care el nu a perceput în continuare onorariu" nu au nici un temei legal. Aspectul sesizat de către Colegiul director cu privire la nerespectarea prevederii legale cu privire la încasarea doar a unui avans şi nu a întregului onorariu, nu se confirmă în sensul că, onorariul a fost perceput în tranşe după cum rezultă din copiile chitanţelor depuse la dosar, respectiv: chitanţa nr. 05616111 din 17 ianuarie 2006 în valoare de 10.000 RON; chitanţa nr. 056166202 din 20 aprilie 2006 în valoare de 2.000 RON şi chitanţa nr. 056166245 din 16 iunie 2006 în valoare de 12.000 RON.
Din actele dosarului execuţional rezultă lipsa procesului-verbal prevăzut de dispoziţiile art. 3717 alin. (3) C. proc. civ., pentru sumele ce urmează să fie plătite de către debitor, fapt recunoscut şi de către executorul judecătoresc.
Procesul-verbal de situaţie nu reflectă realitatea, imobilul nefiind identificat corespunzător după cum prevede art. 496 C. proc. civ., fapt ce rezultă din neconcordanţa identificării imobilului efectuată de executorul judecătoresc şi prevăzută în procesul-verbal de situaţie din 25 ianuarie 2006 şi cea din raportul de expertiză efectuată de expert în cauză; cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de situaţie nu a fost încheiat la faţa locului, ci la sediul biroului executorului; cu privire la acest din urmă aspect, chiar executorul judecătoresc în cauză a arătat că „a identificat bunurile de valoare şi vizibile din incinta societăţii şi şi-a schiţat aceste aspecte pe o coală de hârtie, iar ulterior, la birou a încheiat procesul-verbal de situaţie.
Somaţia imobiliară nu cuprinde toate elementele prevăzute în art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 387 C. proc. civ. şi nu respectă termenul de 15 zile prevăzut de art. 500 alin. (1) C. proc. civ., aspect recunoscut şi de executorul judecătoresc; cu atât mai mult cu cât, din somaţia emisă de executorul judecătoresc nu se poate deduce termenul în care este obligată să achite suma, în trei locuri fiind indicate date şi termene diferite, respectiv: „miercuri 01 februarie 2006, ora 10", „miercuri 01 februarie 2006, ora 9" şi „în termen de 3 zile de la primirea prezentei somaţiuni", iar somaţia a fost comunicată debitoarei în data de 31 ianuarie 2006, conform dovezii de comunicare aflată la dosar.
Procesul-verbal din data de 08 februarie 2006 prin care a fost numit în cauză expertul pentru efectuarea expertizei imobilului a fost încheiat înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 500 alin. (1) C. proc. civ. şi fără a fi, în prealabil, invitate părţile pentru stabilirea preţului imobilului, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 500 alin. (2) coroborate cu dispoziţiile art. 411 alin. (3) C. proc. civ., iar onorariul expertului a fost indicat în procesul-verbal fără a avea vreo dovadă în acest sens.
Referitor la publicaţia de vânzare încheiată în data de 14 martie 2006, aceasta a fost încheiată cu încălcarea termenului prevăzut în art. 504 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la stabilirea preţului imobilului, din moment ce expertiza a fost efectuată în data de 07 martie 2006; în aceeaşi publicaţie de vânzare se indică ca debitori pe SC V.M. SRL şi T.F., deşi aceasta din urmă, conform titlului executoriu pus în executare, avea calitatea de mandatară şi nu de debitoare; în alin. (3) şi (5) din publicaţia de vânzare se indică ca termen legal art. 437 şi 439 C. proc. civ., deşi acestea se referă la executarea mobiliară, neavând nimic comun cu executarea imobiliară; deşi în publicaţia de vânzare este specificat că aceasta se va afişa şi la locul unde se află imobilul urmărit, nu există la dosarul execuţional dovada afişării publicaţiei de vânzare în acest loc; cu referire la cea de-a doua publicaţie de vânzare din data de 14 aprilie 2006, şi aceasta conţine aceleaşi greşeli şi erori ca şi prima, respectiv indicarea calităţii de debitoare a lui T.F., precum şi indicarea aceloraşi temeiuri legale greşite; de asemenea, s-a constatat şi lipsa afişării celei de-a doua publicaţii de vânzare la locul situării imobilului urmărit.
La dosarul execuţional nu există copii de pe recipisele C.E.C. de consemnare a cauţiunilor de participare la licitaţie, cauţiuni care trebuiau depuse de către licitatori, pe seama şi la dispoziţia executorului judecătoresc şi nici ofertele de cumpărare a acestora, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative ale art. 506 alin. (1) C. proc. civ.; referitor la ofertele de cumpărare, chiar executorul judecătoresc în cauză a arătat că „la a doua licitaţie nu a mai considerat necesar să se mai depusă de către licitatori ofertele de cumpărare".
În procesul verbal de licitaţie publică din data de 19 mai 2006, suma reprezentând echivalentul în lei a creanţei de 83.000 euro nu corespunde realităţii, deoarece creanţa în euro trebuia calculată la cursul B.N.R. din ziua respectivă şi nu de la data acordării împrumutului; şi în procesul-verbal de licitaţie se indică calitatea de debitoare a lui T.F., fapt ce denotă că executorul judecătoresc în cauză confundă calitatea de mandatar cu aceea de debitor.
Cu referire la actul de adjudecare din data de 16 iunie 2006, se poate observa că executorul judecătoresc confundă grav datele emiterii publicaţiilor de vânzare cu datele când au avut loc licitaţiile imobiliare; în alin. (4), se indică faptul că „(..), astfel s-a ţinut licitaţie la data de 14 martie 2006, dată la care nu se prezintă nici un licitant, astfel s-a anulat licitaţia până la data de 14 aprilie 2006, ora 11, dată la care imobilul a fost adjudecat în favoarea cumpărătorului S.D. (..)"; aceste date nu corespund realităţii, deoarece, datele de 14 martie 2006 şi, respectiv 14 aprilie 2006 sunt cele în care au fost încheiate publicaţiile de vânzare, iar termenele stabilite pentru licitaţiile imobiliare fiind în 14 aprilie 2006 şi respectiv 19 mai 2006; cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului execuţional se poate observa că în data de 19 mai 2006 a fost adjudecat imobilul, la cel de-al doilea termen de licitaţie şi nu la data de 14 aprilie 2006 după cum se indică în actul de adjudecare.
Referitor la consemnarea sumei, deşi în actul de adjudecare este indicat faptul că preţul de adjudecare a fost achitat integral, executorul judecătoresc arătând că acesta a fost achitat cu 3 recipise C.E.C. pe care le menţionează cu numărul, data şi valoarea acestora, din actele dosarului execuţional, atât prin faptul că nu există copii după recipisele C.E.C., cât şi din declaraţiile executorului judecătoresc, precum şi din copiile celor 3 ordine de retragere aflate la dosar, rezultă cu certitudine că preţul de adjudecare depus de către adjudecatar s-a făcut pe seama şi la dispoziţia creditorului şi nu a executorului judecătoresc, încălcându-se astfel grav dispoziţiile art. 371 C. proc. civ.; cu atât mai mult cu cât şi din procesul-verbal din 16 iunie 2006, cât şi din declaraţiile executorului judecătoresc, rezultă că: suma de 483.500 lei a fost ridicată personal de către creditor de la C.E.C. Arad, în prezenţa executorului judecătoresc, iar din suma totală mai sus menţionată, suma de 16.000 RON a fost ridicată personal de către executor, iar ulterior, după ce debitoarea a fost înştiinţată prin procesul-verbal din 16 iunie 2006 să se prezinte să ridice suma, văzând că nu s-a prezentat, a consemnat suma de 16.000 RON pe recipisă C.E.C., pe seama şi la dispoziţia lui T.F.; din actele dosarului execuţional rezultă că sumele au fost ridicate în data de 16 iunie 2006, conform ordinelor de retragere, însă nu se ştie data la care a fost reconsemnată suma de 16.000 RON pe recipisă C.E.C.
Referitor la distribuirea sumei, aceasta s-a făcut cu încălcarea tuturor dispoziţiilor legale în materie; încălcarea prevederile art. 569 C. proc. civ., întrucât distribuirea s-a efectuat fără citarea părţilor; prin lipsa citării părţilor şi a lipsei procesului-verbal de distribuire, executorul judecătoresc a încălcat dispoziţiile art. 570 C. proc. civ., părţile neputând contesta procesul-verbal de distribuire; chiar dacă la dosarul execuţional există un proces-verbal din data de 16 iunie 2006, acesta a fost încheiat „în baza art. 582 C. proc. civ.", după cum indică executorul judecătoresc, dispoziţii care nu au nimic comun cu distribuirea; mai mult, respectivul proces-verbal nu cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege, încălcându-se astfel prevederile art. 388 C. proc. civ. şi nu poate fi considerat ca fiind un proces-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită.
Cu privire la cuantumul creanţei totale de recuperat, în dosarul execuţional nu există vreun act din care să rezulte modalitatea de calcul a întregii creanţe datorate, respectiv calculul debitului iniţial, a penalităţilor şi a cheltuielilor de executare datorate de către debitoare, astfel că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 379 C. proc. civ., debitoarea necunoscând, pe tot parcursul executării silite care este cuantumul creanţei datorate; chiar din adresa emisă la 01 noiembrie 2006 şi depusă de către executorul judecătoresc la dosarul cauzei, nu rezultă cu claritate perioada pentru care au fost calculate penalităţile de întârziere, executorul arătând doar că acestea au fost calculate pe o perioadă de „205,16 zile"; tot din această adresă rezultă că suma de 3.000 lei onorariu expert a fost luată în considerare la calculul total al creanţei, deşi, iniţial executorul judecătoresc G.A. ne-a declarat că, creditorul nu a solicitat recuperarea onorariului expertului; deşi în final această sumă a fost luată în calculul creanţei totale de recuperat, aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 3717 alin. (3) C. proc. civ., neexistând în acest sens un proces-verbal care să constituie titlu executoriu.
Din actele dosarului execuţional, mai rezultă faptul că executorul judecătoresc, la data de 23 iunie 2006, încheie o somaţie „la cererea adjudecatarului", după cum a precizat executorul în cauză, somaţie prin care pune în vedere debitoarei SC V.M. SRL şi mandatarei T.F. să permită „cumpărătorului S.D. să poată intra în incinta imobilului, care este proprietatea acestuia în vederea amenajării şi pentru a face unele reparaţii"; deşi acest act a fost încheiat în dosarul execuţional nr. 277/2005, această somaţie nu are nici o legătură cu executarea imobiliară pornită în dosarul mai sus menţionat, neexistând nici titlu executoriu şi nici vreo încuviinţare dată de instanţă în acest sens".
2) dosarul execuţional nr. 172/2006 al B.E.J. G.A., a avut ca obiect cererea de executare silită formulată de S.D., adjudecatarul licitaţiei din data de 19 mai 2006, evoluţia evenimentelor fiind după cum urmează: în urma licitaţiei din data de 19 mai 2006 şi a întocmirii actului de adjudecare din data de 16 iunie 2006 prin care S.D. a dobândit ferma din Buteni a debitorului SC V.M. SRL Buteni, reprezentată de T.F., prin încheierea nr. 943 din 19 iunie 2006 a B.C.F.G., s-a admis cererea de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate a lui S.D. asupra imobilului evidenţiat în C.F. 590 Buteni, fosta proprietate a SC V.M. SRL Buteni.
Prin ordonanţa nr. 453 din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonţ (dosar nr. 664/2006), s-a dispus ca pârâţii T.F. şi T.C. să înceteze orice act de folosinţă asupra imobilului evidenţiat în C.F. 590 Buteni (ferma vândută la licitaţia din data de 19 mai 2006), fiind admisă deci cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de adjudecatarul S.D., care la data de 06 iulie 2006 solicită executarea silită a ordonanţei menţionate. Acest lucru s-a impus, deoarece din probele administrate, a rezultat că adjudecatarul avea date legate de înstrăinarea de către familia T. a unor bunuri din incinta fermei (turnul de apă).
Prin încheierea nr. 488 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Gurahonţ (dosar nr. 724/238/2006) s-a încuviinţat executarea silită a ordonanţei nr. 453 din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonţ. După aceasta, executorul judecătoresc procedează la somarea familiei T. pentru punerea în executare a ordonanţei menţionate (14 iulie 2006) şi, la data de 17 iulie 2006, solicită sprijinul Primăriei Buteni şi a organelor de poliţie din această localitate pentru punerea în executare a ordonanţei pentru data de 18 iulie 2006.
La data de 18 iulie 2006, executorul judecătoresc G.A., fiind însoţit de reprezentantul Primăriei Buteni, M.P.A., reprezentanţii Poliţiei Buteni, agenţii D.C.T. şi C.I., adjudecatarul S.D., împreună cu S.D.I. şi B.S.C., se prezintă la ferma din Buteni (este de făcut precizarea că în perioada 19 mai 2006 - 18 iulie 2006, conform declaraţiei adjudecatarului S.D., acesta a luat legătura cu T.F., reprezentanta SC V.M. SRL Buteni, pentru a-i pune la dispoziţie ferma cumpărată la licitaţie, dar a fost refuzat).
În incinta fermei, mai precis în clădirea reprezentând sediul, a fost prezentă persoana vătămată T.F., care a refuzat să discute cu executorul judecătoresc. Ca atare, acesta a hotărât să afişeze ordonanţa nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonţ pe geamul clădirii, împreună cu procesul-verbal prin care se pune în vedere încetarea actelor de folosinţă de către T.F. şi T.C. a fermei, deoarece exista riscul ca o eventuală afişare pe gardul fermei să ducă la dispariţia actelor.
Soluţia dispusă de procurorul V.R. a fost menţinută prin rezoluţia 39/II/2/2008 din 1 februarie 2008 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petenta SC V.M. SRL Buteni apreciindu-se că instanţele de judecată au respins toate contestaţiile la executare formulate de SC V.M. SRL Buteni, precum şi faptul că debitoarea care nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire a sumei de 83.000 euro a încercat prin diferite mijloace să blocheze demersul creditorului C.I. pentru urmărirea silită a imobilelor cu care a garantat împrumutul.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei s-a ţinut seama de persoana şi conduita învinuitului, cât şi de hotărârea C.D.C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. De asemenea, în mod corect s-a stabilită că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 217 C. pen., sub aspectul lipsei laturii obiective.
Investită cu plângerea formulată de SC V.M. SRL Buteni Curtea de Apel Timişoara, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., a constatat că ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 7 iulie 2007 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 247/ P din 07 este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), 217 C. pen., 192 C. pen., acestora le lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii (latura obiectivă), iar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aspectele legate de încălcarea unor texte C. proc. civ., nu au fost esenţiale în raport de finalitatea actelor de executare, motiv pentru care s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs SC V.M. SRL Buteni, solicitând casarea hotărârii, trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, spre a determina care bunuri mobile şi imobile au fost preluate abuziv fără a fi obiect a executării silite, care e valoarea acestora şi pentru a dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul restituirii acelor bunuri. În subsidiar se solicită casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs petenta, în dovedirea infracţiunii de abuz în serviciu săvârşită de executorul judecătoresc, învederează faptul că acesta în mod abuziv a stabilit dosarul execuţional contrar Ordinului 14 J 2848/C/2004; la determinarea creanţei exigibile de 83.000 euro, fără o bază de calcul a calculat echivalentul în lei al creanţei la data încheierii contractului şi nu la data executării silite, rezultând un prejudiciu de aproximativ 50.000 lei; a calculat în mod arbitrar penalizările de întârziere; a procedat la executarea silită a unor bunuri imobile, altele decât cele trecute în contractul de garanţie imobiliară; nu a respectat prevederile procedurale privind executarea silită, toate acestea cauzând un prejudiciu de peste 400.000 lei, ce poate fi recuperat numai pe cale civilă, fapt ce implica şi alte costuri.
În ceea ce priveşte dosarul execuţional nr. 172/06 petenta SC V.M. SRL Buteni arată că executorul judecătoresc a procedat în mod abuziv la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care nu era susceptibilă de executare silită.
Examinând hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat rezoluţia dată de procuror pe baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei, analizând amănunţit toate împrejurările şi aspectele sesizate de petiţionară, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate şi concluziile stabilite de organele de urmărire penală.
În mod întemeiat instanţa de fond a constatat că în cauză încălcarea de către executorul judecătoresc a termenelor procedurale privind efectuarea unor somaţii de plată nu relevă consecinţe deosebite decât sub aspectul pregătirii şi deontologiei profesionale cu atât mai mult cu cât încălcarea textelor din Codul de procedură civilă, nu au fost esenţiale, în raport de finalitatea actelor de executare, aşa încât fapta acestuia nu are gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Cu privire la criticile recurentei petente, în ceea ce priveşte cuantumul onorariului executorului judecătoresc recurenta debitoare nu l-a contestat în termen; penalităţile, reprezentând 0,25 % pe zi de întârziere au fost stabilite în contractul de împrumut cu garanţie imobiliară de către părţile contractante, iar nu de către executorul judecătoresc; intimatul a identificat imobilul şi a comunicat debitoarei luarea măsurii înscrisă în cartea funciară a acestuia, aşa cum rezultă şi din hotărârile judecătoreşti pronunţate şi contestaţiile la executare; instanţele de judecată au constatat că intimatul a consemnat la C.E.C. suma de 16.000 lei, rămasă în urma distribuirii preţului, în contul şi pe seama debitorului; expertul evaluator B.V. este autorizat (adresa B.L.E. Arad demonstrează acest lucru), iar limitele executării silite nu au fost depăşite.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, fals intelectual, distrugere, prevăzute de art. 192, 289 şi 217 C. pen., corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii obiective.
Conform art. 3841 C. proc. civ., care dau posibilitatea executorului judecătoresc de a folosi forţa publică pentru punerea în executare a titlurilor a fost ridicată poarta fermei din balamale, iar executorul judecătoresc G.A., însoţit de adjudecatarul S.D. a lipit actele menţionate pe geamul sediului firmei, iar apoi a părăsit incinta fermei şi zona respectivă împreună cu reprezentantul Primăriei Buteni şi organele de poliţie.
Astfel nu a avut loc o evacuare propriu-zisă a familiei T. din sediul firmei ci introducerea în curte a adevăratului proprietar al imobilului S.D. şi pentru a da aplicabilitate prevederilor art. 518 C. proc. civ.
În ce priveşte punerea în executare a ordonanţei nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonţ s-au constatat unele încălcări ale prevederilor Codului de procedură civilă, dar criticile aduse nu relevă consecinţe deosebite, acestea fiind semnificative în planul deontologiei profesionale, fapt ce a dus şi la sancţionarea disciplinară a acestuia de către C.E.J.
În mod întemeiat s-a reţinut esenţa cauzei: un împrumut făcut de persoana vătămată în anul 2004, în sumă de 83.000 euro nu a fost restituit în termenul legal, iar persoana vătămată dobândind calitatea de debitor, prin diferite procedee a încercat iniţial să blocheze demersurile creditorului pentru recuperarea pagubei, prin executarea silită a imobilului constituit ca garanţie pentru împrumut, iar, ulterior, a încercat să blocheze demersurile noului proprietar al imobilului adjudecat la licitaţie, S.D., de a intra în posesia imobilului al cărui proprietar a devenit.
Sub acest aspect relevăm următoarele:
- la data de 13 aprilie 2004, debitoarea SC V.M. SRL Buteni a solicitat Judecătoriei Gurahonţ în contradictoriu cu creditorul C.I. şi B.E.J. G.A., anularea formelor de executare din dosarul execuţional nr. 277/2005 (privind vânzarea la licitaţie a fermei din Buteni).
Prin sentinţa civilă nr. 334 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Gurahonţ (dosar nr. 422/2006) a fost respinsă contestaţia la executare, iar recursul a fost respins prin Decizia civilă nr. 780/ R din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 6533/108/ R/2006).
- la data de 17 mai 2006, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, a adresat Judecătoriei Gurahonţ o cerere de ordonanţă preşedinţială contra intimaţilor: C.I. şi B.E.J. G.A., în vederea suspendării executării silite din dosarul execuţional nr. 277/2005. Prin ordonanţa nr. 350 din 18 mai 2006, Judecătoria Gurahonţ (dosar nr. 519/2006) a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială, soluţie rămasă irevocabilă.
- prin Decizia civilă nr. 713/ R din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 6550/R/2006) a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de T.F. şi T.C. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. 453 din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonţ (prin care s-a dispus încetarea de către familia T. a oricărui act de folosinţă asupra fermei din Buteni, adjudecată de S.D., care a format obiectul dosarului execuţional nr. 172/2006 al B.E.J. G.A., care a vizat incidentul de executare din data de 18 iulie 2006, reclamat de familia T. ca fiind abuziv). Este de relevat faptul că în conţinutul deciziei se reţine că: „Cercetând aparenţa dreptului, tribunalul constată că aceasta pledează în favoarea intimatului (S.D.), câtă vreme acesta este proprietar tabular, întemeindu-şi pretenţia de posesie şi folosinţă a imobilului ca atribute ale dreptului de proprietate dobândit în baza unui titlu valabil de vânzare-cumpărare, în timp ce pârâţii (T.F. şi T.C.) nu invocă nici un drept asupra imobilului, dar nici nu neagă utilizarea acestuia". Aceeaşi instituţie, motivând temeinicia şi legalitatea procedurii de ordonanţă preşedinţială privind interdicţia aplicată familiei T. de a folosi ferma din Buteni, justifică practic şi intervenţia executorului judecătoresc în sensul că „ urgenţa, aceasta decurge din însăşi ridicarea dreptului de proprietate la rang de principiu şi de drept fundamental al omului, această caracteristică a dreptului de proprietate impunând intervenţia de urgenţă a justiţiei, pentru garantarea exercitării paşnice a acestui drept în cazul unor tulburări samavolnice".
- la data de 21 iulie 2006, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, reprezentată de T.F., a solicitat Judecătoriei Gurahonţ ca în contradictoriu cu S.D. să dispună obligarea acestuia la încetarea actelor abuzive care împiedică activitatea persoanei vătămate, să permită reprezentanţilor persoanei vătămate accesul în ferma din Buteni şi folosinţa imobilelor din fermă şi să redea persoanei vătămate folosinţa fermei. S-a făcut precizarea că executorul judecătoresc la data de 18 iulie 2006, s-a mărginit doar la punerea în posesie a lui S.D., fără a se evacua vreo persoană din fermă. S-a mai făcut precizarea că ordonanţa nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonţ privea două persoane fizice (T.F. şi T.C.), nefiind opozabilă societăţii comerciale SC V.M. SRL Buteni.
Prin ordonanţa nr. 526 din 02 august 2006 a Judecătoriei Gurahonţ (dosar nr. 770/238/2006) a fost respinsă cererea formulată de persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, instanţa reţinând următoarele aspecte esenţiale:
- S.D. este proprietarul legitim al imobilului (ferma din Buteni), prin cumpărarea la licitaţie;
- prin intabularea dreptului, adjudecatarul dobândeşte dreptul de a dispune de bun, care de la data adjudecării devine liber de orice alte ipoteci;
- contestatoarea (SC V.M. SRL Buteni) nu are nici un drept asupra bunului (fermei);
- S.D. a dobândit dreptul de proprietate, iar SC V.M. SRL Buteni nu poate justifica nici măcar aparenţa unui drept de proprietate;
- cel care poate vorbi de pagube produse prin obstrucţionarea folosinţei este S.D.;
-„Contestatoarea (SC V.M. SRL Buteni) nu face altceva decât să obstrucţioneze dreptul intimatului (S.D.), or, acesta este un abuz si, cum prevede legea, drepturile civile se exercită cu bună-credinţă or, reclamanta (SC V.M. SRL Buteni) este de rea-credinţă, întrucât prin această cerere de ordonanţă nu face altceva decât să tergiverseze starea de tensiune si să nu se supună unei hotărâri judecătoreşti".
Soluţia menţionată a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de SC V.M. SRL Buteni, prin Decizia civilă nr. 897/ R din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 7728/238/R/2006);
- prin acţiunea înregistrată sub nr. 575/238 din 1 iunie 2006 la Judecătoria Gurahonţ, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, în contradictoriu cu C.I., S.D. şi B.E.J. G.A., a solicitat anularea formelor de executare silită din dosarul execuţional nr. 277/2005 (privind vânzarea la licitaţie a fermei din Buteni).
Prin sentinţa civilă nr. 213 din 14 martie 2007 a Judecătoriei Gurahonţ, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de SC V.M. SRL Buteni, soluţie rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 755/ R din 3 iulie 2007 a Tribunalului Arad (dosar nr. 575/238/2006). Din cele expuse anterior, rezultă că activităţile execuţionale desfăşurate de învinuitul G.A. au fost de bună-credinţă, spre valorificarea drepturilor legale ale unor persoane ce deţineau titluri executorii legale faţă de unicul debitor, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, care nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de restituire a unui împrumut de 83.000 euro, iar apoi a încercat prin diferite mijloace să-l împiedice pe proprietarul adjudecător al unui bun de a intra în posesia lui, astfel încât o asemenea atitudine nu poate fi apreciată ca având la bază buna-credinţă, aspect care a determinat şi componenta de executare forţată (silită) pentru a se reveni la legalitate.
În consecinţă, întrucât în cauză nu există dovezi de săvârşire a faptelor sesizate în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192, 217, 289 C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul petiţionarei este nefondat şi îl va respinge, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC V.M. SRL Buteni, judeţul Arad împotriva sentinţei penale nr. 57/ PI din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 569/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1195/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
