ICCJ. Decizia nr. 523/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

R O M ÂN I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 523/2009

Dosar nr.1529.8/110/2007

Şedinţa publică din 16 februarie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 154/ D din 19 martie 2008, Tribunalul Bacău a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A.N. în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa rezultantă cea mai grea de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 4 ani.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1541 din 29 mai 2006 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 21 iunie 2006, care s-a adăugat la pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, astfel încât s-a stabilit ca pedeapsă de executat: 5 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 4 ani.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 22 ianuarie 2007 la 7 septembrie 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 10.000 euro, bani dobândiţi din săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a admis cererea de restituire către inculpat a contractelor de vânzare-cumpărare pentru imobilul de la domiciliul său, ridicate la percheziţia domiciliară de la domiciliul inculpatului R.G.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea tuturor telefoanelor, cartelelor, calculatoarelor, laptopurilor şi a accesoriilor ridicate de la inculpaţi şi folosite la săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea tuturor echipamentelor utilizate la fraudarea bancomatelor, ridicate de la inculpatul A.E.V. şi din apartamentul situat în Bucureşti, deţinute în contra dispoziţiilor legale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpaţi a celorlalte bunuri cuprinse în lista de la dos. instanţă.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei a sumei de 150 lei, reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.N., în esenţă următoarele:

Pentru a obţine importante beneficii materiale în manieră ilegală, în condiţiile în care inculpatul A.D.G. zis B. nu desfăşura nicio activitate legală remunerată, în cursul anului 2006, aşa cum rezultă şi din declaraţiile coinculpaţilor O.A.l., A.E.V., a constituit o grupare iniţial cu A.E.V. şi ulterior cu inculpatul O.A.l., în scopul realizării artizanale a echipamentelor destinate copierii şi falsificării instrumentelor de plată electronică.

S-a reţinut că inculpatul A.D.G. era persoana din cadrul grupării care primea comenzi de realizare a echipamentelor sus­menţionate, de la diferite persoane aflate în ţară sau în străinătate, aşa cum rezultă din redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 24 octombrie 2006 - 11 decembrie 2006. Întrucât nu avea cunoştinţele necesare realizării efective a dispozitivelor (copiere a conţinutului benzii magnetice, cât şi a celor pentru capturarea codul PIN, inculpatul A.D.G. l-a cooptat în grupare, în urmă cu aproximativ un an şi jumătate, pe inculpatul A.E.V. din Bacău.

S-a mai relevat că una dintre grupările formate din cetăţeni români, cărora inculpatul A.D.G. zis B. Ie-a vândut echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică şi de la care a primit procent din sumele realizate de aceştia prin folosirea echipamentelor transmise, a fost gruparea care a acţionat în Olanda în cursul anului 2006, din care fac parte inculpaţii A.N., P.B., R.G., A.L. şi l.G.

Astfel, s-a reţinut că, în cursul lunii octombrie a anului 2006, în timp ce se afla în Olanda împreună cu soţia sa, A.L., inculpatul A.N., dorind să realizeze venituri prin comiterea infracţiunii de fraude la bancomat, a luat legătura telefonic cu inculpatul A.D.G. zis B., zis M. în România, solicitându-i să-i trimită în Olanda aparatură pentru fraudarea bancomatelor, respectiv o „gură" de bancomat şi un „pian"(care spre deosebire de „gură", nu avea decodor, ci avea butoane deasupra fiecărei taste, acest echipament fiind compus din procesor, memorie, oscilator de cuarţ, led pentru indicarea stării de funcţionare, rezistenţă de alimentare a memoriei şi butoane), în scopul montării acestora la bancomate, pentru copierea datelor conţinute pe banda magnetică a cârdurilor bancare utilizate de deţinătorii legali ai acestora la ATM-uri.

Inculpatul A.D.G. a fost de acord să-i vândă aparatură inculpatului A.N., suma convenită pentru gurile de bancomat fiind de 3.000 de euro.

În acest mod inculpatul A.N. a făcut primele demersuri pentru a pune bazele unei grupări de persoane constituite în vederea comiterii infracţiunilor de falsificare de instrumente de plată electronică, de punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate şi deţinere de echipamente în vederea falsificării unor astfel de instrumente.

Pentru aducerea acestei aparaturi în Olanda, cât şi a utilizării ei, inculpatul A.N. l-a desemnat pe inculpatul l.G., care îi era prieten şi în care avea încredere, (deoarece anterior, merseseră împreună la furat în Olanda), spunându-i că-i va plăti drumul până în Olanda, cât şi aparatura, în valoare de 3.000 euro, deoarece l.G. a revenit în România în octombrie 2006, fiind citat într-un dosar în care era inculpat pentru trafic de droguri, aflat pe rolul Tribunalului Bacău.

S-a mai constatat că inculpatul A.N. a luat, de asemenea, legătura telefonic, în România, cu cumnatul său, inculpatul R.G. (fratele inculpatei A.L.) solicitându-i să mai trimită pe cineva în Olanda, împreună cu inculpatul l.G., întrucât avea nevoie de mai multe persoane pentru amplasarea aparaturii la bancomat şi a extragerii de sume de bani de pe cârdurile false. În aceste împrejurări, inculpatul R.G. a luat cunoştinţă despre activitatea infracţională ce urma a fi desfăşurată de către sora şi cumnatul său în Olanda, şi l-a contactat pe inculpatul P.D.B., căruia i-a cerut să se deplaseze în Olanda, la sora sa, inculpata A.L.

Astfel, inculpatul R.G. l-a determinat cu intenţie pe inculpatul P.D.B. să plece în Olanda, împreună cu inculpatul l.G., profitând de faptul că P.B. avea o datorie la el pe care nu reuşea să şi-o achite, suma fiind de aproximativ 900 de euro. Inculpatul P.D.B. a acceptat imediat propunerea formulată de inculpatul R.G. deoarece acesta îi pusese sechestru pe maşină şi îl ameninţa că îi va lua şi cheile de la apartament, dar şi pentru că a dorit să realizeze venituri prin fraudarea bancomatelor. S-a mai reţinut că inculpatul R.G. i-a spus inculpatului P.D.B. că trebuie să-l însoţească pe inculpatul l.G. la Bucureşti, de unde urma să fie ridicată aparatura, comandată de inculpatul A.N. (cumnatul său), deoarece se temea că inculpatul l.G. ar putea fugi cu aparatura respectivă.

S-a constatat că scopul acestui demers efectuat de inculpatul R.G. a fost şi acela de a primi bani din cei obţinuţi prin fraudarea bancomatelor în Olanda de către gruparea formată din inculpaţii A.N., l.G., P.D.B. şi inculpata A.L., în condiţiile în care acesta nu avea niciun loc de muncă în România, nerealizând niciun venit.

Conform indicaţiilor primite de la inculpaţii A.N. şi R.G., inculpaţii P.D.B. şi I.G. au ridicat în octombrie 2006 de la inculpatul A.D.G. zis B. o gură de bancomat confecţionată artizanal, cât şi tastatura pentru citirea codului PIN („pian"). Pentru această aparatură urma ca B. să primească de la această grupare cotă parte din banii obţinuţi la fraudarea bancomatelor pentru plata tastaturii, în condiţiile în care, pentru gura de bancomat fusese îi achitată suma de 3.000 de euro, conform înţelegerii telefonice cu inculpatul A.N.

Ajungând în Olanda şi având aparatura asupra lor, inculpaţii P.D.B. şi I.G. au luat legătura cu inculpata A.L., sora inculpatului R.G., membră a grupării, cazându-se împreună la acelaşi hotel în Rotterdam. Între timp, inculpatul A.N., care a pus bazele grupării din Olanda şi a finanţat-o, a fost arestat de autorităţile olandeze, pentru comiterea unei infracţiuni de furt din magazine, însă, cu toate acestea, sub coordonarea sa, inculpaţii P.D.B., A.L. şi HG au luat hotărârea de a monta echipamentele cumpărate de B. la bancomate în Olanda.

Despre faptul că inculpatul A.N. a fost arestat, a fost informat şi inculpatul R.G., care l-a contactat telefonic pe inculpatul P.D.B. şi i-a spus că până la eliberarea cumnatului său trebuie să rămână în Olanda, pentru a-l supraveghea pe inculpatul I.G. şi pentru a monta aparatura transportată în Olanda la bancomate, urmând ca inculpatul R.G. să primească jumătate din banii obţinuţi din fraudarea bancomatelor.

S-a mai reţinut de către prima instanţă că inculpatul R.G. i-a comunicat inculpatului P.D.B. că are ocazia să-şi stingă datoria faţă de el, în valoare de 900 de euro şi să-şi recupereze maşina.

În aceste condiţii, gruparea formată din inculpaţii A.L., P.D.B. zis B. şi I.G. a început să iasă în teren, respectiv la bancomate, pentru a monta aparatura în scopul copierii datelor de pe cârdurile bancare.

S-a constatat de către Tribunalul Bacău că aceste aspecte au rezultat din declaraţiile inculpaţilor A.L., P.D.B., I.G., dar şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul R.G. cu aceştia.

În scopul descărcării datelor culese pe „gura de bancomat" şi „pian", folosind aparatura cumpărată de la inculpatul A.D.G., gruparea din Olanda a avut la dispoziţie un laptop, care, conform declaraţiilor inculpaţilor, Ie-a fost dat tot de B., acesta având şi programele necesare citirii datelor culese de pe benzile magnetice ale cârdurilor, în urma amplasării la bancomat.

S-a constatat din actele de urmărire penală administrate, că laptopul era parolat, iar parola era cunoscută doar de inculpata A.L., aceasta fiind avertizată de soţul ei şi de inculpatul R.G., că s-ar putea ca inculpatul I.G. să ascundă unele numere de cârduri. La un moment dat, în timp ce inculpaţii A.L., P.D.B. şi I.G. se aflau în teren, având aparatura montată la bancomat, un cetăţean olandez a sustras echipamentul montat de aceştia, gruparea nemaiavând astfel dispozitivele necesare continuării activităţii infracţionale.

Ca urmare, inculpata A.L. i-a contactat pe fratele său, inculpatul R.G., şi pe soţul său, inculpatul A.N., aflat într-un penitenciar din Olanda, pentru a-i consulta, cu privire la modalitatea obţinerii altor echipamente de la inculpatul A.D.G. („B."), în vederea continuării activităţii infracţionale pe teritoriul Olandei.

S-a reţinut că, de comun acord, inculpaţii A.L., R.G. şi I.G. au hotărât ca în România să meargă inculpatul P.D.B., pentru a ridica aparatura de la inculpatul A.D.G., deoarece acesta din urmă a fost de acord să le confecţioneze şi să le dea o nouă tastatură („pian" ) în vederea citirii (capturării) codului PIN.

Astfel, în la sfârşitul lunii noiembrie 2006, inculpatul P.D.B. a revenit în ţară, iar în Bucureşti, s-a întâlnit cu inculpatul A.D.G. zis B. şi a preluat de la acesta alte echipamente (o tastatură pentru citirea codului PIN şi soft-ul pentru o gură de bancomat pe care deja o deţineau în Olanda) aşa cum a rezultat din procesele-verbale privind conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.D.B. (B.) cu inculpatul A.D.G., cât şi cu alţi membri ai grupării, cât şi din procesul verbal privind înregistrarea pe bandă magnetică a imaginilor referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A.D.G.

În continuare, s-a reţinut că inculpatul P.D.B. a anunţat telefonic pe inculpatul R.G., cât şi pe inculpaţii I.G. şi L.A., că inculpatul A.D.G. a solicitat ca pentru această aparatură să primească 30 % din veniturile obţinute de gruparea din Olanda, spunându-le, totodată, că 15 % îi revin lui, iar 15 % trebuie să-i dea „Doctorului", respectiv inculpatul O.A.l., cel care a fabricat aceste echipamente.

Inculpaţii aflaţi în Olanda nu au fost de acord să-i plătească inculpatului A.D.G. o parte atât de mare din veniturile realizate prin frauda bancomatelor, fapt pentru care acesta i-a ameninţat că se va deplasa în Olanda şi va lua aparatura.

De asemenea, s-a mai constatat că, în mod periodic, în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2006, inculpatul A.D.G. a luat legătura telefonic cu membrii grupării, pe rând, pentru a se interesa câţi bani au reuşit să scoată din bancomat cu cârduri false, câte cârduri bancare au reuşit să copieze şi câţi bani se aflau pe acestea.

Astfel, s-a reţinut că în perioada octombrie - decembrie 2006, gruparea din Olanda formată din inculpaţii A.L., l.G., P.D.B., sub coordonarea inculpaţilor A.N. şi R.G., având la dispoziţie aparatura achiziţionată de la inculpatul A.D.G., au montat-o la bancomate în Olanda, în vederea copierii datelor de pe trak-ul 2 al cârdurilor bancare, au descărcat datele obţinute prin skimming în laptopul aflat la hotelul unde locuiau şi au falsificat cârduri bancare, după care extras sumele de bani aflate pe acestea de la bancomate amplasate în Belgia.

Per total, din această activitate infracţională, s-a constatat că gruparea a realizat aproximativ 31.500 euro, bani ce au fost împărţiţi între membrii grupării, în mod egal. De asemenea, această grupare a fost de acord să strângă bani pentru a-i plăti cauţiunea inculpatului A.N. în valoare de 10.000 euro, cât şi onorariul avocatului acestuia (1500 euro).

Prima instanţă a reţinut că, deşi numai inculpaţii P.D.B. şi l.G. au recunoscut că au deţinut şi utilizat aparatura respectivă la bancomat, din probatoriul administrat a rezultat că şi inculpata A.L. s-a deplasat în teren pentru a supraveghea aparatura şi, de asemenea, a mers împreună cu cei doi inculpaţi în Belgia pentru a extrage bani de pe cârdurile contrafăcute.

S-a mai relevant că într-o discuţie interceptată a intervenit inculpata L.A. (L.) care îi povestea fratelui că o persoană ce locuia împreună cu ei, zis C. nu a fost de acord să meargă la fraudarea bancomatelor, deoarece parte din banii obţinuţi îşi luau ambii soţi A., deşi inculpatul A.N. era arestat şi nu se putea deplasa în teren.

De asemenea, s-a apreciat că nu erau conforme cu realitatea susţinerile inculpaţilor P.D.B., A.L. şi l.G., în sensul că nu au putut utiliza aparatura achiziţionată de la inculpatul A.D.G. şi că nu au obţinut venituri prin fraudarea bancomatelor, deoarece s-a constatat că aceştia au trimis în perioada octombrie - decembrie 2006 importante sume de bani în euro în România, conform datelor obţinute de la unităţile bancare, inculpatului R.G. S-a mai reţinut că la sfârşitul fiecărei zile, membrii grupării aflaţi in Olanda îi comunicau acestuia sumele de bani extrase de pe cârdurile contrafăcute.

O parte din aceşti bani au fost transferaţi din Olanda, de către membrii grupării, prin sistemul W.U., inculpatului R.G., aşa cum a rezultat din documentele obţinute de la B.R. SA sucursala Bacău. La data de 11 decembrie 2006 inculpaţii P.D.B., A.L. şi l.G. au intrat în România cu un autocar al firmei Eurolines, cu care s-au deplasat până în municipiul Braşov, de unde au fost preluaţi de inculpatul R.G. şi aduşi în Bacău, unde au fost surprinşi în flagrant având asupra lor, cârduri false şi un laptop ce conţinea programe pentru citirea datelor obţinute prin utilizarea echipamentelor amplasate la bancomat, cât şi droguri de risc.

S-a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţii P.D.B., l.G. şi A.L., care în perioada octombrie - decembrie 2006, au deţinut echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică, şi au efectuat retrageri de numerar, prin utilizarea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică fără consimţământul titularului respectiv, în cadrul unui grup infracţional organizat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 pct. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a considerat că, faptele săvârşite de inculpaţii R.G. şi A.N., care, cu intenţie, i-au determinat pe inculpaţii l.G. şi P.D.B. să achiziţioneze şi să deţină echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică şi au primit bani din sumele extrase de ceilalţi inculpaţi, prin efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în cadrul unui grup infracţional organizat constituit de inculpatul A.N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 25 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a relevat că şi în cazul acestei grupări, a cărei activitate infracţională a fost reţinută în perioada octombrie - decembrie 2006, s-au regăsit toate trăsăturile grupului infracţional organizat (respectiv: scopul grupării de a comite infracţiuni privitoare la fraudarea bancomatelor, liderul grupării, A.N., recunoscut de membrii ei după ce acesta a ajuns în Penitenciar în Olanda, sarcinile stabilite de acesta pentru ceilalţi membri, legătura pe care o avea cu inculpatul A.D.G. şi care-i asigura întâietatea, coordonarea în acţiuni cu cumnatul său, inculpatul R.G., în recrutarea de noi membri şi, ulterior, în păstrarea banilor obţinuţi prin fraudarea bancomatelor), s-a constatat că sunt tot atâtea elemente care caracterizează pericolul social ridicat al infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a mai reţinut că fiecare membru ştia de existenţa şi rolul oricăruia din ceilalţi membri, inculpaţii A.N. şi R.G., asigurând coordonarea grupului de la distanţă, iar ceilalţi 3 realizând activitatea propriu-zisă de obţinere a datelor reale de pe cârdurile autentice şi a codurilor PIN, iar ulterior, de retragere de numerar, cu ajutorul cârdurilor contrafăcute.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, lipsa antecedentelor penale pentru toţi inculpaţii, mai puţin pentru inculpatul A.N., conduita bună a acestora înainte de săvârşirea infracţiunilor, constând în respectarea valorilor sociale apărate de legea penală, urmând reţinerea circumstanţei atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile pentru care au condamnaţi inculpaţii; totodată, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârşite, numărul actelor materiale comise, paguba produsă şi starea de pericol creată pentru sistemul bancar şi titularii de conturi ale căror cârduri au fost contrafăcute, neavând importanţă că acestea s-au produs pe teritoriul altor ţări.

În acelaşi timp, prima instanţă a ţinut seama de poziţia procesuală a fiecăruia dintre inculpaţi, A.L. recunoscând în cea mai mare parte faptele comise, precum şi de contribuţia concretă şi gradul de participare a inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor care au intrat în scopurile celor 2 grupări infracţionale organizate. S-a remarcat, astfel, rolul determinant al inculpaţilor A.D.G. şi A.N. în constituirea celor 2 grupări şi, ulterior, în funcţionarea şi atingerea scopurilor pentru care au fost constituite, rol care s-a reflectat în cuantumul pedepselor ce au fost stabilite pentru aceşti 2 inculpaţi.

Instanţa de fond a mai constatat, că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză, pentru inculpatul A.N., au fost săvârşite în termenul de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1541 din 29 mai 2006 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 21 iunie 2006, stabilind, după realizarea concursului, ca la pedeapsa rezultantă ce a fost aplicată în cauză, în baza art. 83 C. pen., să fie adăugată pedeapsa închisorii de 2 luni, cumulul astfel rezultat, urmând a fi executat în regim de detenţie.

Pentru inculpata A.L., având în vedere atitudinea de cooperare constantă a acesteia cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal şi constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante a pedepselor stabilite prezenta cauză.

Pentru inculpatul l.G., instanţa a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 47/ D din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, definitivă prin neapelare la 27 februarie 2007, după anularea suspendării condiţionate a executării ei, în baza art. 85 C. pen. La pedeapsa rezultantă cea mai grea, s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare, care s-a apreciat că reflecta pericolul social concret al pluralităţii de infracţiuni astfel constituite.

Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante, în urma concursurilor de infracţiuni pentru faptele reţinute în prezenta cauză, cu excepţia inculpaţilor A.L. şi A.N., instanţa de fond a mai constatat că, pentru ceilalţi inculpaţi (care nu aveau antecedente penale, au executat deja 9 luni în stare arest preventive la acel moment, iar ulterior, au respectat întocmai obligaţiile stabilite de instanţa judecată, potrivit art. 1451 C. proc. pen.) scopul sancţiunilor penale aplicate putea fi atins şi fără privare de libertate, însă sub supravegherea serviciului de specialitate de pe lângă instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 861 C. pen., în termenul de încercare prevăzut de art. 862 C. pen.

Faţă de aceste dispoziţii, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, ca şi în cazul inculpatei A.L., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din executarea pedepsei, perioada deja executată de fiecare inculpat în parte.

Întrucât în cauză prejudiciul rezultat din săvârşirea infracţiunilor nu a fost revendicat de nicio persoană vătămată, instanţa de fond a dispus confiscarea sumelor de bani dobândite de fiecare inculpat, în baza art. 118 lit. e) C. pen. Cuantumul acestor sume, deşi nu s-a stabilit cu precizie, a putut fi evaluat pe baza probelor certe administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor, echipamentele găsite la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, transcrierea interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Prin urmare, s-a apreciat că sumele de bani prezentate în actul de sesizare, s-au dovedit a fi foarte apropiate de beneficiile materiale dobândite de inculpaţi din vânzarea echipamentelor contrafăcute şi fraudarea bancomatelor, stabilindu-se ca acestea să fie evaluate pentru fiecare inculpat în parte, ţinând seama de preţul cu care erau vândute, partea care revenea fiecăruia, cauţiunea de 10.000 euro de care a beneficiat inculpatul A.N. din banii proveniţi din retragerile de numerar şi banii primiţi de inculpatul R.G. prin sistemul W.U. de la ceilalţi inculpaţi.

Pentru inculpatul A.E.V., s-a dispus în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., restituirea sumei de 6000 euro, din suma de 10.000 euro, rămasă ridicată după restituirea parţială efectuată de procuror.

Pentru inculpata A.L., bunurile a căror restituire a solicitat-o, s-a constatat că, fie au fost restituite de procuror, fie au fost ridicate în alt dosar de urmărire penală (159 D/P/2006), aşa cum a rezultat din listele aflate la dosar instanţă, astfel încât, cererea sa a fost respinsă în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat bunurile folosite la săvârşirea infracţiunilor. iar în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat bunurile utilizate la fraudarea bancomatelor şi ridicate în urma percheziţiilor domiciliare.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel, în termen legal, inculpaţii A.E.V., A.N., P.D.B., R.G., A.D.G. şi M.G. şi cu depăşirea termenului legal, inculpata A.L. S-a constatat că inculpaţii nu şi-au motivat în scris apelurile. La termenul din 21 octombrie 2008 inculpaţii A.D.G. şi l.G. au declarat că îşi retrag apelurile făcute.

Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Decizia penală nr. 125 din 21 octombrie 2008, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.E.V., A.N., P.D.B. şi R.G., şi respectiv, în baza 379 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ca tardiv, apelul declarat de inculpata A.L., împotriva sentinţei penale nr. 154/ D din 19 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău.

Prin aceeaşi decizie, în baza art. 369 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a luat act că inculpaţii A.D.G. şi l.G. şi-au retras apelurile împotriva aceleiaşi sentinţe, rămânând astfel hotărârea primei instanţe definitivă pentru aceştia.

S-a mai constatat că inculpaţii A.D.G., A.E.V. şi A.N. au avut apărători aleşi, stabilindu-se ca onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400 lei pentru ceilalţi inculpaţi, să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii apelanţi A.D., A.E. şi A.N. la câte 100 lei cheltuieli judiciare, iar ceilalţi inculpaţi apelanţi la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu.

Cu ocazia dezbaterilor în apel, inculpatul A.E. prin apărător, a solicitat să fie confiscată numai suma de 1.200 euro, în loc de 4.000 euro cât a dispus prima instanţă. A mai susţinut că în mod greşit au fost confiscate echipamentele care i-au fost ridicate din apartament, întrucât acestea nu au fost folosite la fraudarea bancomatelor.

Apelantul inculpat A.N., prin apărător, a solicitat în principal achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei şi aplicarea art. 861 C. pen. A mai susţinut că trebuia confiscată suma de 6.500 euro şi nu 10.000 euro cum, greşit, a procedat instanţa de fond.

Apelantul inculpat P.D.B. a solicitat achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat, iar apelantul inculpat R.G. a solicitat, prin apărător, reducerea pedepsei.

Instanţa de prim control judiciar, examinând în temeiul art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate de inculpaţii A.E.V., A.N., P.D.B. şi R.G. cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că aceasta este legală temeinică.

Astfel, a apreciat că, în mod corect, a fost confiscată suma de 4.000 euro de la inculpatul A.E., în raport de probele administrate în cauză, inclusiv declaraţiile inculpatului şi că, de asemenea, în mod legal, au fost confiscate şi echipamentele care au fost ridicate de acest inculpat, întrucât acestea au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor, aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză.

Din probele administrate în cauză şi care au fost relevate pe larg în hotărârea primei instanţe, instanţa de apel a constatat că, în mod cert, a rezultat vinovăţia inculpaţilor A.N. şi P.D.B. în săvârşirea faptelor pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor A.N. şi R.G. au fost corect individualizate, în raport cu prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., ţinându-se cont de gravitatea infracţiunilor săvârşite şi de persoana inculpaţilor, A.N. având antecedente penale, motiv pentru care s-a apreciat că nu se impunea reducerea acestora sau schimbarea modalităţii de executare.

Totodată, s-a mai apreciat că, în mod corect a fost confiscată suma de 10.000 euro de la inculpatul A.N. şi nu suma de 6.500 euro, cum a pretins, în mod greşit, acesta, relevându-se că probele administrate în cauză au făcut dovada justeţei măsurii luate de prima instanţă.

Referitor la apelul declarat de inculpata A.L., instanţa de prim control judiciar a constatat că era tardiv, întrucât inculpata a fost prezentă la dezbateri, termenul de apel de 10 zile începând să curgă de la data de 19 martie 2008, ultima zi când aceasta putea declara apel termen fiind data de 31 martie 2008, însă apelul a fost declarat la data de 1 aprilie 2008, deci cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, numai inculpatul A.N. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esenţă, recurentul inculpat a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunţate şi, pe fond, în rejudecare, în principal, să se constate că ambele instanţe au comis o eroare gravă de fapt atunci când au dispus condamnarea acestuia pentru fapte pe care nu Ie-a săvârşit, întrucât în perioada infracţională, reţinută prin actul de inculpare, a fost arestat preventiv în Olanda.

Pe cale de consecinţă, a solicitat, prin apărătorul ales, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea, întrucât este nevinovat. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei rezultante sub limita celei anterior aplicate, eventual la nivelul celor aplicate celorlalţi inculpaţi, pentru egalitate de tratament .

Recursul formulat de inculpatul A.N. este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia tuturor inculpaţilor, inclusiv a recurentului A.N., pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Deşi, recurentul inculpat A.N. a negat, în mod constant, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, având o atitudine nesinceră şi oscilantă, susţinând că, în perioada infracţională, stabilită în actul de inculpare, ar fi fost arestat preventiv de autorităţile judiciare olandeze, din amplul probatoriu administrat în cauză rezultă exact contrariul.

Înalta Curte constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de prim control judiciar au procedat corect atunci când au reţinut situaţia de fapt, dând o justă interpretare probelor administrate şi relevând că, în perioada octombrie - decembrie 2006 gruparea din Olanda, formată din inculpaţii A.L., l.G., P.D.B., coordonată fiind de inculpaţii A.N. şi R.G., având la dispoziţie aparatura achiziţionată de la inculpatul A.D.G., au montat-o la bancomate în Olanda, în vederea copierii datelor de pe trak-ul 2 al cârdurilor bancare, au descărcat datele obţinute prin skimming în laptopul aflat la hotelul unde locuiau şi au falsificat cârduri bancare, după care au extras sumele de bani aflate pe acestea de la bancomate amplasate în Belgia, în acest mod, gruparea infracţională reuşind să acumuleze aproximativ 31.500 euro, bani ce au fost împărţiţi între membrii grupării, în mod egal.

De asemenea, justificat s-a reţinut de către instanţa de fond că deşi numai inculpaţii P.D.B. şi l.G. au recunoscut deţinerea şi utilizarea aparaturii respective la bancomat, din probatoriul administrat a rezultat cu certitudine că şi inculpata A.L. s-a deplasat în teren alături de aceştia pentru a supraveghea aparatura şi, de asemenea, i-a însoţit pe cei doi inculpaţi în Belgia pentru a extrage bani de pe cârdurile contrafăcute, ţinând în permanenţă legătura atât cu fratele său, R.G., cât şi cu soţul său, A.N., care ulterior a fost arestat de autorităţile judiciare olandeze.

Astfel, se constată că declaraţiile coinculpaţilor, ale martorilor M.N.A., D.N. se coroborează între ele, dar şi cu procesele verbale de confruntare între membrii grupării constituite de A.N. precum şi cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate legal, discuţii purtate periodic între inculpaţii A.L., P.D.B., l.G., A.D.G. zis şi B. (cel care Ie-a procurat, în România, la iniţiativa şi solicitarea inculpatului A.N., primele echipamente artizanale de fraudare a bancomatelor şi care, ulterior, urmare sustragerii echipamentului de către un cetăţean olandez, Ie-a promis acestora confecţionarea şi remiterea unei noi tastaturi, „pian", în vederea citirii/decriptării codului PIN) şi R.G., converg spre concluzia certă că inculpatul A.N. a făcut primele demersuri de constituire ale grupului infracţional, ulterior fiind ajutat în racolarea de noi membri şi coordonarea acestora de coinculpatul R.G. (cumnatul său), activitatea de coordonare fiind desfăşurată de inculpatul A.N. inclusiv în perioada în care s-a aflat în stare de arest preventiv.

Din actele existente la dosar s-a mai relevat, fără dubii faptul că inculpatul A.N. a ţinut permanent legătura cu ceilalţi coinculpaţi, fiind vizitat şi consultat în penitenciar de către soţia sa, imediat după momentul în care a fost sustras echipamentul de citire al cârdurilor de către un cetăţean olandez, în legătura cu posibilitatea înlocuirii acestuia.

Mai mult decât atât, corect s-a constatat de către instanţele anterioare, că inculpatul A.N., chiar dacă era în stare de arest, a primit cotă parte din banii obţinuţi de către ceilalţi coinculpaţi, prin retragerea de numerar cu ajutorul cârdurilor contrafăcute o dovadă în plus fiind şi aceea că, această grupare constituită şi coordonată de inculpatul A.N. a fost de acord să strângă şi să achite pentru acesta atât cauţiunea de 10.000 de euro, cât şi onorariul cuvenit apărătorului acestuia, în sumă de 1500 de euro.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond şi apoi instanţa de prim control judiciar au procedat corect atunci când au apreciat că activitatea inculpatului A.N., care alături de inculpatul R.G., în perioada octombrie 2006 - decembrie 2006, cu intenţie, i-a determinat pe inculpaţii l.G. şi P.D.B. să achiziţioneze şi să deţină echipamente cu scopul falsificării instrumentelor de plată electronică şi au primit bani din sumele extrase de ceilalţi inculpaţi, prin efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în cadrul unui grup infracţional organizat constituit de inculpatul A.N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 25 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.

De altfel, justificat s-a reţinut că în cazul acestei grupări infracţionale constituită în Olanda, fiecare membru ştia de existenţa şi rolul fiecăruia din ceilalţi membri ce aveau sarcini precise, inculpaţii A.N. şi R.G., asigurând coordonarea grupului de la distanţă, iar ceilalţi 3 inculpaţi: l.G., P.D.B. şi A.L. realizând activitatea propriu-zisă de obţinere a datelor reale de pe cârdurile autentice şi a codurilor PIN, ulterior retrăgând numerar cu ajutorul cârdurilor contrafăcute, regăsindu-se astfel trăsăturile specifice grupului infracţional organizat astfel cum a fost prevăzut în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea de achitare formulată de recurentul inculpat, prin apărător, întrucât din probele administrate, ce se coroborează între ele, a rezultat fără echivoc vinovăţia inculpatului A.N. în săvârşirea atât a activităţilor de instigare la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, cât şi a acţiunilor desfăşurate de acelaşi inculpat circumscrise constituirii, organizării şi coordonării unui grup infracţional organizat, în concurs real, toate în scopul obţinerii unor importante beneficii materiale în mod ilegal, prin fraudarea bancomatelor şi contrafacerea cârdurilor, conturând şi accentuând starea de pericol creată pentru sistemul bancar şi titularii de conturi ale căror cârduri au fost contrafăcute, neavând importanţă că acestea s-au produs pe teritoriul altor ţări.

Întrucât vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când, justificat a respins solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile pentru care a fost dedus judecăţii,

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de acelaşi inculpat, în subsidiar, vizând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că acesta nu poate fi primit, fiind de asemenea, nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Înalta Curte apreciază că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicată acestui inculpat, cu executare în regim de privare de libertate este suficientă şi corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

Raportat la modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat în Olanda, ca lider de grup infracţional (pe care l-a iniţiat, organizat şi coordonat chiar şi din penitenciar), faţă de contribuţia efectivă a acestuia la săvârşirea faptelor pentru care a fost dedus judecăţii şi, avându-se în vedere şi pericolul concret creat prin folosirea unor echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică şi retragerea unor sume importante în euro prin utilizarea unor cârduri contrafăcute, într-o perioadă de timp relativ scurtă, corect, instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa stabilită reflectă atât periculozitatea faptelor, cât şi intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei şi pentru reeducarea acestui inculpat, care, de altfel, nu este la primul conflict cu legea penală.

În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului A.N. nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 125 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 125 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 67/2009. Penal  ICCJ. Decizia nr. 569/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 523/2009. Penal