ICCJ. Decizia nr. 790/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 790/2009
Dosar nr. 2365/1/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 martie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea formulată de petiţionarul HG împotriva rezoluţiei nr. 39 din 18 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care i s-a respins plângerea făcută împotriva mai multor lucrători de poliţie sub coordonarea unui procuror.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 39/P/2008 care conţine rezoluţia din 18 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, prin rezoluţia din 18 februarie 2009, dată în dosarul nr. 39/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246, 249, 192, 195 şi 268 C. pen., faţă de B.C., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. – B.T. Vaslui, scms. C.D. – S.C.C.O. Vaslui, insp. pr. R.B. – S.C.C.O. Vaslui, insp. pr. M.F. – S.C.C.O. Vaslui.
S-a reţinut că, prin încheierea nr. 17 din 20 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 3090/89/2007 al Tribunalului Vaslui, secţia penală, a fost admisă propunerea D.I.I.C.O.T. – B.T. Vaslui şi s-a autorizat efectuarea percheziţiei la imobilul situat în Vaslui, care constituie sediul firmei SC I.M.R. SRL Vaslui.
Tribunalul Vaslui a emis autorizaţia de percheziţie din 20 septembrie 2007 valabilă 5 zile, începând cu 21 septembrie 2007, ora 6,00 până la 25 septembrie 2007, ora 6,00.
În data de 21 septembrie 2007 a fost efectuată percheziţia domiciliară autorizată de instanţă, între orele 9,15 – 12,00 ridicându-se documente, 5 unităţi centrale de calculator şi un calculator portabil.
HG consideră că la efectuarea percheziţiei au fost încălcate dispoziţiile art. 105 C. proc. pen., deoarece lucrătorii de poliţie nu s-au limitat la ridicarea obiectelor şi înscrisurilor ce au legătură cu fapta săvârşită, ci au ridicat „toate actele societăţii şi toate calculatoarele".
Petentul susţine că în mod nejustificat s-a pătruns şi s-au ridicat obiecte şi înscrisuri şi din sediul SC M.T. SRL ce funcţiona la aceeaşi adresă într-o încăpere distinctă, deşi acest aspect a fost adus la cunoştinţa organelor de poliţie de consilierul juridic.
Petentul apreciază că „extinderea urmăririi penale s-a operat fără respectarea art. 238 C. proc. pen., are ca scop doar justificarea extinderii percheziţiei ilegale" şi că percheziţia informatică s-a efectuat fără mandat.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile legale privind efectuarea percheziţiei domiciliare, organele judiciare procedând conform art. 109 alin. (4). A fost acordată şi autorizaţie pentru percheziţia informatică conform art. 56 Titlul II cap. IV din Legea nr. 161/2003 emiţându-se autorizaţia de percheziţie nr. 45 din 2 octombrie 2007, aşa încât nu se poate reţine violarea secretului corespondenţei, întrucât identificarea informaţiilor aflate în memoriile sistemelor informatice s-a realizat cu autorizarea instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte extinderea cercetării penale pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 prin ordonanţa procurorului din 28 octombrie 2007, s-a reţinut că petiţionarul are posibilitatea să formuleze plângere potrivit art. 275 şi urm. C. proc. pen., atunci când consideră că s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime.
S-a considerat de către procuror că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 268 C. pen.
Pentru aceste considerente a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoana împotriva cărora petiţionarul a formulat plângere.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul HG a formulat plângere adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că petiţionarul nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., formulând plângere la instanţa de judecată fără a fi exercitat, în prealabil, calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Potrivit textului art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se rezolvă de procurorul şef de secţie al aceluiaşi parchet, iar, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, în cauză, se constată că petiţionarul nu a formulat plângere, potrivit textului de lege sus-menţionat, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, la procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci s-a adresat direct cu plângere, la instanţă.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art. 2781 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., să se trimită plângerea formulată de petiţionarul HG împotriva rezoluţiei nr. 39/P/2008 din 18 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 2781 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiţionarul HG împotriva rezoluţiei nr. 39/P/2008 din 18 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 697/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1157/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
