ICCJ. Decizia nr. 1230/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1230/2009
Dosar nr.1028/97/2008
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 6 august 2008, Tribunalul Hunedoarea, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.M.N., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. A privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi următoarele C. civ., a obligat pe inculpatul B.M.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.L. la plata sumei de 4810 lei despăgubiri civile din care 310 lei daune materiale şi 4500 lei daune morale către partea civilă R.C. reprezentată de R.M. A respins în rest pretenţiile civile formulate în cauză şi l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 434/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost trimis în judecată inculpatul B.M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
S-a reţinut că inculpatul, în vârstă de 17 ani, o cunoştea de mai mulţi ani pe partea vătămată R.C. în vârstă de 10 ani. în seara zilei de 25 iunie 2007 partea vătămată a ieşit din bloc cu intenţia de a-şi satisface nevoile fiziologice şi inculpatul a observat-o pe partea vătămată, care s-a deplasat spre zona verde aflată în apropierea blocului lângă staţia de prelucrare a betonului, şi i-a propus acesteia să întreţină raporturi sexuale. întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul a prins-o de mâini, a tras-o de păr şi a trântit-o în iarbă şi a întreţinut raport sexual cu parte vătămată. R.M., mama părţii vătămate, şi L.G.I., concubinul acesteia, văzând că partea vătămată nu a revenit în locuinţă, au plecat în căutarea acesteia. În momentul în care martorul L.G.I. a ajuns în dreptul zonei verzi unde se aflau părţile, inculpatul s-a ridicat în picioare având pantalonii lăsaţi în jos, imediat ridicându-se şi partea vătămată. Inculpatul fiind speriat, i-a cerut martorului să nu îi spună mamei părţii vătămate ceea ce s-a întâmplat, aceiaşi cerere fiind făcută şi de partea vătămată, care i-a relatat martorului că a întreţinut raport sexual cu inculpatul după ce acesta a bruscat-o. Partea vătămată avea hainele murdare şi pe fustă erau pete de sânge, astfel că mama părţii vătămate a anunţat imediat organele de poliţie despre incident.
Instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpatului B.M.N. constituie infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi că din probele administrate reiese cu certitudine că inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată să întreţină raport sexual prinzând-o de mâini, trăgând-o de păr şi trântind-o la pământ. Din certificatul medico-legal rezultă că părţii vătămate i-au fost cauzate leziuni care s-au putut produce prin lovire cum şi de corpuri dure şi prin zgâriere cu unghiile, ce au necesitat 3 - 4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Inculpatul cunoştea faptul că partea vătămată nu avea împlinită vârsta de 15 ani în condiţiile în care se cunoşteau de mai mult timp şi ştia că partea vătămată este elevă la şcoala generală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.M.N. şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de act sexual cu un minor şi în consecinţă reducerea pedepsei, iar în măsura în care se va admite apelul, a susţinut că se poarte aplica şi art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 34/ A din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.M.N. împotriva sentinţa penală nr. 238 din 6 august 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente B.L. la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia a constat că încadrarea juridică a faptei este legală, iar din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol.
Decizia sus menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de raport sexual cu o minora, prevăzută de art. 198 C. pen. şi aplicarea unei pedepse mai mici, cu aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen.
Înalta Curte, verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, constată că recursul este nefondat.
Astfel, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de prim control judiciar rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declaraţiile părţii vătămate, reprezentatului legal al părţii vătămate, inculpatului, părţii responsabile civilmente B.L., martorii L.G.I., B.C. şi a certificatului medico legal nr. 362334/ B din 6 iulie 2007 eliberat de Spitalul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara.
Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de viol în infracţiunea de raport sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 C. pen., nu poate fi primită, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea prin constrângere, cât si profitând de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra, respectiv a tras-o de păr, a trântit-o în iarbă şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, producându-i un sentiment de teamă indus de comportamentul violent al inculpatul, acest fapt reieşind din declaraţiile părţii vătămate care a arătat, în mod constant, că nu a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul şi a fost forţată de acesta.
În mod corect a constatat instanţa de fond şi de apel că sunt întrunite elemente constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de probele administrate.
Instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă menţinută în mod corect de instanţa de prim control judiciar, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatului, pedeapsa pronunţată fiind justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere, reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată.
Astfel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi personale ale acestuia (nesinceritatea acestuia), şi analizând întreg materialul probator, Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este legală, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faţă de starea de minoritate în care se afla inculpatul la data săvârşirii faptei şi faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Totodată, cererea inculpatului de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 81 C. pen., nu poate fi primită, având în vedere că modalitatea de executare este bine stabilită în raport de normele care reglementează pedeapsa, ţinându-se seama de gravitatea faptei, de concluziile referatului de evaluare al S.P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi de criteriile generale de individualizare şi de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă (soluţie menţinută şi în apel), constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.M.N., potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.N. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3628/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1236/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
