ICCJ. Decizia nr. 697/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 697/2009
Dosar nr. 1863/1/2009
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală 3099/09 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. 96 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Arad, B.G. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi achitat în temeiul prevederilor art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., hotărâre ce a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 589/ R din 04 iunie 2007 a Curţii Apel Timişoara, prin respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul B.G., celălalt coinculpat şi de părţile civile.
Prin sesizarea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, şef al S.I.J.J. din cadrul Inspecţiei judiciare a C.S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen. În susţinerea celor sesizate, petiţionarul a arătat că, la data de 25 iunie 2007, a sesizat C.S.M. cu faptul că, magistraţii judecători care au participat la soluţionarea cauzei penale în care a fost inculpat, au dispus condamnarea sa pe baza unui material probator insuficient şi interpretat eronat, în defavoarea sa. Memoriul a fost înregistrat la I.J.S.I.J.J. sub nr. 1570/1J/1253/SIJ/2007, iar prin adresa din data de 14 septembrie 2007, semnată de magistratul T.M.C., în calitate de şef al serviciului, petiţionarului i s-a comunicat că verificările efectuate nu au relevat încălcări ale normelor de procedură cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă de către magistraţii reclamaţi. La data de 07 noiembrie 2007, B.G. a formulat un alt memoriu la C.S.M. prin care a contestat răspunsul anterior comunicat şi a reiterat criticile cu privire la hotărârea sa de condamnare. Noul memoriu, având conţinut similar celui anterior, a fost conexat conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 233/2002 la lucrarea nr. 1570/IJ/1253/SIJ/2007, aspect ce i-a fost comunicat petiţionarului prin adresa din data de 30 noiembrie 2007, semnată de magistratul T.M.
Prin rezoluţia nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, şef al S.I.J.J. din cadrul I.J.C.S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., întrucât faptele nu există, cu motivarea că nici în sarcina magistratului T.M.C. şi nici în sarcina inspectorilor desemnaţi să efectueze verificări în lucrarea nr. 1570/1J/1253/S1J/2007, nu se pot reţine încălcări ale atribuţiilor de serviciu sau ale prevederilor legale, iar nemulţumirile persoanei vătămate referitoare la modul de administrare şi evaluare a materialului probator în cadrul procesului penal finalizat cu condamnarea sa, nu pot face obiectul verificărilor de natură administrativă efectuate de către inspectorii S.I.J. pentru judecători a C.S.M.
Prin rezoluţia nr. 213/429/VIII/1/2009 din 27 ianuarie 2009, procurorul şef de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul B.G. formulată împotriva soluţiei dispusă prin rezoluţia din 6 mai 2008, în dosarul nr. 382/P/2008 al Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, cu motivarea că magistratul reclamat nu a făcut altceva decât să-şi exercite atribuţiile cu care legea l-a investit, conformându-se limitelor stabilite prin lege, şi nefiind reţinută nici o încălcare a dispoziţiilor legale, în urma verificării actelor premergătoare efectuate în cauză, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetat magistratul reclamat nu există, s-a apreciat rezoluţia criticată ca fiind temeinică şi legală.
Împotriva rezoluţiei nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen legal, petiţionarul a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 278l C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru începerea urmăririi penale
Plângerea formulată în cauză este nefondată şi urmează a fi respinsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 278l alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările din dosar precum şi argumentele aduse de organul de urmărire penală, se constată că, întradevăr magistratul T.M.C. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât nu există niciun fel de date, indicii şi dovezi în sensul săvârşirii vreunei infracţiuni de către acesta, cu ocazia întocmirii adresei nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie 2007 şi din data de 30 noiembrie 2007 ale C.S.M. – S.I.J.J. Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de modul de soluţionare a celor două memorii soluţionate prin adresele nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie 2007 şi data de 30 noiembrie 2007 a C.S.M. – S.I.J.J., ca urmare a sesizării C.S.M. de către petiţionar, împotriva de magistraţilor judecători care au dispus condamnarea sa, respectiv care au pronunţat soluţiile prin sentinţa penală nr. 3099 din 9 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad, Decizia penală nr. 96 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Arad şi Decizia penală nr. 589/ R din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
Totodată, începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face vinovată de săvârşirea unei infracţiuni, astfel trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., situaţie în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată. Astfel, îndeplinirea de către intimată a atribuţiilor de serviciu, în lipsa altor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credinţă, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor sesizate.
Faţă de probele administrate, rezultă că intimata şi-a exercitat în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, cu respectarea dispoziţiilor legale, faptele sesizate nu se circumscriu infracţiunilor reclamate, astfel că, nu există aceste infracţiuni, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei şi fals intelectual, iar soluţiile date sunt legale şi temeinice.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.G. împotriva rezoluţiei nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 790/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
