ICCJ. Decizia nr. 810/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 810/2009
Dosar nr. 2357/100/2007
Şedinţa publică din 9 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 167 din 24 martie 2008 a Tribunalului Maramureş s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei C.D.A.(fiica lui I. şi a A., născută la 22 iulie 1987 în Sighetu Marmaţiei judeţul Maramureş, studii 11 clase, fără ocupaţie, necăsătorită, domiciliată în comuna Sarasău nr. X, judeţul Maramureş, fără antecedente penale) pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi condamnarea aceleiaşi inculpate în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore din 23 martie 2007.
Totodată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.N. (fiul lui M. şi al M., născut la 26 august 1953 în Caransebeş judeţul Caraş-Severin, studii 8 clase, administrator la SC B.N.G. SRL Caraş-Severin, căsătorit, domiciliat în comuna Teregova, sat Rusca nr. X, judeţul Caraş-Severin, fără antecedente penale), pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) şi art. 197 alin. (1) C. pen. şi condamnarea aceluiaşi inculpat, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore din 23 martie 2007.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate inculpaţilor a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ. inculpaţii au fost obligaţi să plătească în solidar părţii civile P.I. 12000 lei daune morale, fiind respinse restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut în fapt că inculpaţii se cunosc de mai mulţi ani, între ei existând o relaţie de amiciţie.
În luna iulie 2005 inculpata C.D.A. a plecat pentru a munci în Italia şi a revenit în ţară la 31 ianuarie 2006.
Începând cu luna februarie 2006 inculpata C.D.A. s-a întâlnit în repetate rânduri cu prietena şi fosta sa colegă de şcoală, partea vătămată P.I. căreia i-a spus că lucrează la Roma, unde îngrijeşte o femeie şi câştigă lunar 900 euro.
Cu prilejul discuţiilor purtate în perioada februarie – aprilie 2006, atât la locuinţa inculpatei, cât şi la locuinţa părţii vătămate P.I., inculpata i-a spus părţii vătămate că i-ar putea rezolva şi ei un loc de muncă în Italia ca menajeră şi astfel va avea posibilitatea să câştige suma de 900 euro lunar.
Partea vătămată a fost de acord cu atât mai mult cu cât aceasta avea o soră care lucra în Italia de aproximativ 3 ani şi pe care o rugase să-i găsească un loc de muncă acolo.
Deoarece partea vătămată nu avea venituri inculpata i-a spus că un prieten al său o va sprijini să ajungă la locul de muncă din Roma, urmând ca, ulterior, după ce va începe să muncească să îi restituie suma reprezentând costul transportului său în Italia.
La începutul lunii mai 2006 inculpata a prezentat părţii vătămate pe inculpatul B.N., spunându-i că acesta este persoana care o va sprijini să ajungă la locul de muncă din Roma. Inculpata C.D.A. a anunţat-o la telefon la 8 mai 2006, pe partea vătămată să-şi pregătească bagajul, întrucât în după amiaza zilei respective urma să plece cu o maşină spre Italia.
În cursul zilei arătate în faţa locuinţei părinţilor părţii vătămate din comuna Sarasău, judeţul Maramureş a oprit un autoturism marca D.N. condus de inculpatul B.N. din care a coborât doar inculpata C.D.A., care a intrat în locuinţa familiei P. şi le-a spus părinţilor părţii vătămate şi acesteia că a venit să o ducă în Italia cu maşina.
Părinţii părţii vătămate au condus-o pe fiica lor până la maşina care aştepta în faţa porţii de acces în gospodărie ocazie cu care au observat că la volan se afla un bărbat de circa 50 de ani cu care însă nu au discutat nimic, acesta necoborând din maşină.
Cu acelaşi prilej inculpata i-a asigurat pe numiţii P.I. şi P.M. că partea vătămată nu va merge singură cu acel bărbat până în Italia, întrucât din municipiul Sighetu Marmaţiei urmează să plece încă două tinere.
Inculpata şi partea vătămată au urcat în maşină, iar în aceeaşi localitate – Sarasău – inculpata a coborât pentru a merge la domiciliul său.
Partea vătămată şi-a continuat deplasarea până în localitatea Sighetu Marmaţiei doar cu inculpatul.
Pe drum inculpatul a fost sunat pe telefonul mobil de către martorul C.P. cu care a stabilit să se întâlnească în parcarea blocului în care locuia inculpatul, pentru ca acesta să-i predea nişte documente.
Urmare convorbirii telefonice purtate inculpatul s-a deplasat la locul stabilit pentru întâlnire, respectiv parcarea din faţa blocului unde locuia, fiind aşteptat de martorul C.P. însoţit de şoferul său B.C., care erau acolo de câteva minute.
Discuţiile au durat circa 20 de minute timp în care inculpatul şi martorul C.P. au semnat documente.
În acest interval de timp partea vătămată s-a aflat în maşina inculpatului, purtând diverse convorbiri telefonice, lucru ce rezultă din declaraţiile martorilor C.P., B.C. şi D.V.
După ce întrevederea dintre inculpatul B.N. şi martorul C.P. a luat sfârşit, aceştia s-au urcat în autoturisme diferite şi au plecat iniţial spre Borşa şi de acolo mai departe înspre Vatra Dornei.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor arătaţi coroborate cu declaraţiile inculpatului B. N., acesta nu a urcat nici un moment împreună cu partea vătămată în apartamentul său ci a plecat direct spre Vatra Dornei.
După ce a ajuns la Vatra Dornei, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată P.I. la o pensiune aparţinând SC I. Iaşi, unde aceasta a rămas până în noaptea de 9/10 mai 2006, când în jurul orei02,00 a fost urcată de către inculpatul B.N. în autocarul cu destinaţia Roma – Italia care a ieşit din România prin P.C.T.F. Nădlac la data de 10 mai 2006.
Partea vătămată P.I. a ajuns la Roma la data de 11 mai 2006, în jurul orelor 16,00 - 18,00 şi a coborât în locul unde a parcat autocarul, ocazie cu care şi-a auzit numele strigat de către două tinere, dintre care una s-a prezentat ca fiind „M."
După aceasta, partea vătămată şi cele două tinere s-au deplasat la o adresă necunoscută din Roma, unde au intrat într-un apartament în care partea vătămată a mai întâlnit două tinere de origine română, cu vârste cuprinse între 22-24 ani.
Odată ajunsă în apartament, partea vătămată P.I. a fost întrebată de tânăra pe nume „M." dacă ştie pentru ce a venit în Italia şi cine a trimis-o acolo, iar aceasta a răspuns că a fost trimisă de prietena ei C.D.A. şi de B.N., pentru a lucra ca menajeră, mai precis pentru a avea grijă de o persoană în vârstă şi pentru a-i face curăţenie, însă „Marina " i-a spus că a fost trimisă în Italia pentru a se prostitua la stradă, fără însă a-i da detalii referitoare la tarifele practicate, locul unde urma să iasă în stradă ori cine urma să încaseze sumele astfel obţinute.
Partea vătămată P.I. a început să plângă şi i-a spus„M." că refuză să iasă la stradă şi că doreşte să se întoarcă acasă în România.
În aceste condiţii, tânăra „M.", în prezenţa părţii vătămate, i-a contactat, pe inculpaţii B.N. şi C.D.A. întrebându-i de ce au trimis-o pe P.I. în Italia dacă ştiau că aceasta nu doreşte să se prostitueze, însă C.D.A. i-a răspuns „M." că P.I. a ştiut încă de acasă că urma să se prostitueze în Italia.
După aceea, partea vătămată P.I. i-a solicitat tinerei pe nume „M." să-i dea telefonul său mobil pentru a o contacta pe sora ei, P.L., aflată în Italia, pentru a o va sprijini să se întoarcă acasă în România.
La insistenţele părţii vătămate şi având în vedere că aceasta refuza să iasă la stradă, „M." i-a împrumutat victimei telefonul mobil, după ce în prealabil a setat ascunderea numărului de pe care se efectua convorbirea.
În continuare, victima P.I. a contactat-o pe sora sa P.L., aflată la muncă în zona oraşului Padova din Italia, căreia i-a spus că a ajuns la Roma şi ar vrea să se întoarcă acasă, după care a început să plângă, spunându-i martorei,că-i va povesti ce s-a întâmplat.
Întrucât dorea să o ajute pe sora sa, P.I., însă aceasta nu i-a dat detalii cu privire la locul unde se afla iar numărul telefonului de pe care a contactat-o era ascuns, martora P.L. a contactat-o telefonic pe inculpata C.D.A. pe postul fix de la domiciliul acesteia din Sarasău, ocazie cu care i-a solicitat un număr de telefon la care poate să o contacteze în Italia pe sora sa, iar inculpata i-a dictat un număr de telefon cu privire la care i-a spus că aparţine unei prietene la care trebuie să se găsească şi sora ei, Irina.
Ulterior, martora P.L.. a apelat numărul de telefon primit de la inculpata C.D.A., ocazie cu care partea vătămată i-a relatat că prin promisiuni false cu un loc de muncă bine plătit la Roma ca menajeră, C.D.A. a convins-o să plece în Italia, iar când a ajuns, a fost aşteptată de nişte tinere care i-au spus că trebuie să se prostitueze.
Întrucât se afla la circa 600 de km de Roma, martora P.L. a contactat-o telefonic pe martora N.A., domiciliată în comuna Sarasău, nr. X, judeţul Maramureş care, la data respectivă, lucra ca menajeră la o familie de italieni în Roma, şi i-a cerut să o cazeze pe sora ei P.I. circa 2-3 zile până când aceasta va găsi o maşină cu care să plece spre România, lucru cu care aceasta a fost de acord, după ce în prealabil a avut consimţământul familiei la care lucra şi locuia.
La data de 13 mai 2006, partea vătămată P.I. a fost condusă de către „M." până la adresa indicată de martora P.L., iar după ce „M." a sunat la interfonul de la adresa respectivă, aceasta a fugit, lăsând-o singură în faţa uşii pe partea vătămată.
După ce martora N.A. i-a deschis uşa imobilului şi a poftit-o în interior, partea vătămată P.I. a început să plângă şi i-a spus martorei că a fost trimisă la prostituţie de către consăteanca lor C.D. şi de un prieten al acesteia pe nume „N.".
Cu ajutorul martorei N.A. care a găsit un autoturism care se deplasa înspre România şi care a achitat contravaloarea transportului, partea vătămată P.I. a reuşit să revină în România la data de 16 mai 2006 intrând prin P.C.T.F. Petea cu autoturismul condus de către D.I.S.
După ce victima P.I. a ajuns acasă le-a spus părinţilor săi ce i s-a întâmplat, iar apoi au contactat-o telefonic pe C.D.A. căreia i-au reproşat că împreună cu B.N. au trimis-o în Italia pentru a practica prostituţia, nu a lucra ca menajeră.
În aceste condiţii, la data de 17 mai 2006, martora P.M. a condus-o pe fiica ei, P.I., care acuza dureri în zona genitală, la un cabinet de obstetrică-ginecologie din cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Municipal Sighetu Marmaţiei, pentru a fi consultată.
La data de 22 mai 2006, după efectuarea tratamentului, partea vătămată s-a prezentat la acelaşi cabinet medical pentru a fi examinată, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu era virgo intactă la data examinării şi prezenta leziuni himenale până la bază, mai vechi de 10 zile în dreptul orelor 3 şi 9.
În raportat cu starea de fapt expusă anterior instanţa de fond a considerat că infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., nu există, nedovedindu-se o pluralitate constituită de făptuitori, organizată în scopul de a fiinţa un timp şi de a pregăti, organiza şi a aduce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.
Ca urmare s-a dispus achitarea pentru inexistenţa faptei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Instanţa a mai considerat că în cauză s-a dovedit săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în condiţiile participaţiei penale.
Astfel, s-a constatat că faptele inculpaţilor C.D.A. şi B.N., care, în cursul lunii mai 2006 au recrutat prin înşelăciune, au cazat şi transportat pe cheltuiala lor până la Roma, în Italia pe partea vătămată P.I. în scopul exploatării sexuale a acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârşită de fiecare inculpat în parte în calitate de coautori, întrucât cei doi şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv traficarea părţii vătămate.
Ca urmare, instanţa a dispus condamnarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunea de trafic de persoane la pedepse de câte 2 ani închisoare, sub minimul prevăzut de lege, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen.
Referitor la infracţiunea de viol instanţa a reţinut că probele administrate nu au confirmat existenţa acesteia şi ţinând cont de prezumţia de nevinovăţie soluţia adoptată a fost aceea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen.
Astfel s-a arătat că acuzaţia de viol s-a bazat exclusiv pe declaraţia părţii vătămate care nu se coroborează cu nici o altă probă.
În rechizitoriu s-a menţionat, pornind de la declaraţiile părţii vătămate, că la data de 8 mai 2006, inculpatul deplasându-se cu partea vătămată în localitatea Sighetu Marmaţiei, după ce a apărut autoturismul în parcarea din faţa blocului în care locuia inculpatul, acesta i-a solicitat numitei P.I. să-l însoţească în apartament, tânăra refuzând invitaţia, pentru ca în cele din urmă să fie de acord. După ce au ajuns în apartamentul inculpatului B.N. acesta ar fi asigurat uşa de acces şi a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual normal, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra.
Deşi, urmare a raportului sexual neconsimţit victima P.I. se simţea foarte rău, inculpatul B.N. a transportat-o în aceeaşi noapte respectiv 8/9 mai 2006 spre localitatea Vatra Dornei, însă mai înainte de a pleca din Sighetu Marmaţiei, inculpatul s-a întâlnit în parcarea din faţa blocului unde locuia cu martorul C.I.P., partener de afacere, prieten şi naş de cununie, căruia i-a înmânat nişte documente.
După ce au ajuns la Vatra Dornei inculpatul a cazat-o pe partea vătămată P.I. la o pensiune aparţinând SC I. – Iaşi, unde aceasta a rămas până în noaptea de 9/10 mai 2006, când în jurul orei02,00 a fost urcată de inculpatul B.N. în autoturismul nr. X cu destinaţia Roma Italia, care a ieşit din România prin P.C.T.F. Nădlac la data de 10 mai 2006.
Susţinerile părţii vătămate în sensul celor arătate au fost infirmate de celelalte probe administrate.
Astfel în declaraţiile sale inculpatul a precizat că nu a avut raport sexual cu partea vătămată la data de 8 mai 2006 în apartamentul său din Sighetu Marmaţiei, unde nici nu a urcat, iar această declaraţie se coroborează cu cele ale martorilor C.P., B.C. şi D.V.
Martorii au relatat că inculpatul a sosit în Sighetu Marmaţiei cu autoturismul marca D.N. în care se găsea şi partea vătămată, că aceştia nu au urcat în apartament şi că după semnarea actelor înmânate numitului C.P., au plecat spre Vatra Dornei prin localitatea Borşa.
Partea vătămată a confirmat acest ultim aspect menţionând în declaraţia de la urmărirea penală că „la plecarea spre Vatra Dornei ne-am întâlnit în parcarea din faţa blocului cu un bărbat pe nume P., cu care B.N. a discutat ceva şi au scris nişte acte pe capotă".
Pornind de la declaraţia părţii vătămate instanţa a considerat că întregul comportament al acesteia a fost în contradicţie totală cu atitudinea unei persoane care ar fi fost victima unui viol, câtă vreme partea vătămată deşi avea ocazia să reclame fapta a cărei victimă a fost aducând-o la cunoştinţa persoanelor cu care a fost în contact, chiar şi cu un echipaj de poliţie care s-a oprit pe şosea – conform declaraţiilor martorilor C.P. şi B.C., aceasta a acceptat să se deplaseze împreună cu inculpatul în Vatra Dornei şi de acolo în Italia.
Pe de altă parte, ajungând în Italia şi luând legătura cu sora sa P.L., prin intermediul numitei „M." nu i-a adus la cunoştinţă acesteia că a fost victima infracţiunii de viol, aceasta aflând ulterior acest aspect.
S-a mai constatat că nici actele medico-legale nu au putut confirma acest fapt, prin certificatul medico-legal concluzionându-se că „leziunile himenale constatate au o vechime mai mare de 10 zile" că leziunile nu necesită îngrijiri medicale şi neputându-se stabili dacă partea vătămată a fost victima unei agresiuni sexuale.
În consecinţă s-a considerat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată prin probe certe, că în cauză probele sunt nesigure şi contradictorii şi că îndoiala profită inculpatului.
Privitor la pedepsele pentru infracţiunea de trafic de persoane, instanţa a apreciat că scopul acesteia poate fi atins fără executarea lor dispunându-se conform art. 81, 82 C. pen. suspendarea condiţionată a executării lor pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Sub aspectul laturii civile instanţa a reţinut ca întemeiată cererea părţii vătămate de acordare a daunelor morale de 12.000 lei reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit ca urmare a infracţiunii de trafic de persoane şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor la plata acestei sume către victima infracţiunii.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia nr. 101/A din 2 octombrie 2008 a admis apelurile declarate de inculpaţii C.D.A. şi B.N., a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi a schimbat temeiul achitării acestora pentru infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din art. 10 lit. a) în art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Conform art. 346 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. s-a dispus respingerea acţiunii civile formulată de partea civilă P.I.
S-a înlăturat obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare către stat, iar partea civilă a fost obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate privitoare la achitarea inculpatului B.N., pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Totodată, a fost respins ca nefondat recursul declarat de M.P. – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Maramureş.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar primind criticile din apelul inculpaţilor a considerat că soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de persoane este greşită, lipsind unul din elementele constitutive ale acestei infracţiuni, că temeiul achitării pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni este greşit impunându-se schimbarea lui din art. 10 lit. a) în art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi că susţinerile din apelul parchetului în sensul greşitei achitări a inculpaţilor şi solicitarea de condamnare a acestora sunt neîntemeiate.
Astfel, instanţa de apel a constatat că nu a existat o înţelegere între cei doi inculpaţi de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, că lipseşte latura obiectivă a traficului de persoane, scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei nefiind probat decât prin declaraţiile părţii vătămate şi că infracţiunea de viol profitând de neputinţa victimei de a se apăra nu a fost susţinută de probele administrate.
În consecinţă s-a apreciat că nu există temei pentru pronunţarea condamnării inculpaţilor aşa cum s-a solicitat în apelul declarat de procuror.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a susţinut că soluţia de achitare este urmarea unei erori grave de fapt, că materialul probator al cauzei a confirmat că cei doi inculpaţi s-au asociat în vederea recrutării şi transportării părţii vătămate în Italia, în scopul exploatării sexuale şi că inculpatul B.N. se face vinovat de viol declaraţiile părţii vătămate nefiind infirmate prin alte mijloace de probă.
S-a solicitat casarea hotărârilor atacate, rejudecarea cauzei şi condamnarea inculpaţilor.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Probele administrate în cauză, verificate în cadrul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi apoi de către instanţa de control judiciar nu au susţinut starea de fapt din rechizitoriu.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în prima jumătate a anului 2006 cei doi inculpaţi – C.D.A. şi B.N. s-au asociat în scopul recrutării de fete prin înşelăciune, tinerele urmând a fi transportate în Italia şi acolo să fie exploatate sexual în favoarea lor. Astfel s-a reţinut că în perioada februarie – mai 2006 cei doi au recrutat, transportat şi cazat pe partea vătămată P.I. şi că în seara zilei de 8 mai 2006 profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra inculpatul B.N. a întreţinut raport sexual normal cu minora.
Din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că între ei există o veche relaţie de amiciţie inculpatul B.N. vizitând cu regularitate locuinţa părinţilor inculpatei C.D.A.
În anul 2005 inculpata cu ajutorul unor rude care munceau în Italia şi-a găsit un loc de muncă în această ţară ca îngrijitoare la o persoană în vârstă.
Deoarece dispoziţiile legale impuneau persoanelor ca deplasarea în străinătate să nu depăşească 3 luni de zile, cu prilejul venirii în ţară inculpata C.D.A. a discutat cu partea vătămată P.I. despre posibilitatea ca şi aceasta să plece la muncă în Italia.
Ca urmare a acestor discuţii, constatând că partea vătămată nu dispunea de banii necesari pentru plata transportului până în Italia, de această problemă sa ocupat inculpata, urmând ca partea vătămată să restituie banii după primirea primului salariu.
De asemenea, inculpata s-a ocupat de rezervarea unui loc într-un autocar ce urma să plece din Vatra Dornei până la destinaţia din Italia, avansând suma de bani necesară inculpatului B.N. care a achitat costul călătoriei.
Cum cei doi inculpaţi se cunoşteau iar inculpatul avea o firmă de taximetrie în Vatra Dornei şi efectua drumuri regulate pe ruta Sighetu Marmaţiei Vatra Dornei inculpata a apelat la ajutorul acestuia pentru a o transporta pe partea vătămată din localitatea de domiciliu până la locul de plecare a autocarului spre Italia.
Potrivit materialului probator al cauzei, în ziua de 8 mai 2006 inculpatul B.N. s-a deplasat la domiciliul părinţilor părţii vătămate împreună cu inculpata C.D.A. care a aşteptat ca partea vătămată să urce în maşină.
Din localitatea Sarasău, inculpatul şi partea vătămată s-au deplasat până în localitatea Sighetu Marmaţiei unde acesta s-a întâlnit cu martorul C.P., semnând câteva documente în faţa imobilului unde locuia inculpatul iar în acest timp de circa 20 de minute partea vătămată s-a aflat în maşina inculpatului.
După aceasta, inculpatul a plecat cu maşina spre Vatra Dornei.
Din declaraţiile martorilor C.P., B.C. şi D.V. rezultă că după ce inculpatul s-a întâlnit cu primul martor în parcarea din faţa imobilului unde îşi are domiciliu, el a plecat cu maşina mai departe.
Ca atare, susţinerile părţii vătămate într-o primă declaraţie că ar fi fost dusă în apartamentul inculpatului care ar fi lăsat-o aici până a doua zi şi în a doua declaraţie în sensul că ar fi dus-o în apartament, unde inculpatul, după ce a făcut un duş, prin constrângere şi acoperindu-i gura cu un batic, a întreţinut raport sexual normal nu s-au confirmat, împrejurări în care, declaraţiile părţii vătămate au fost considerate nesincere de instanţa de fond.
Mai este de menţionat că potrivit certificatului medico-legal aflat în dosar examinarea părţii vătămate s-a făcut la 22 mai 2006, dată la care aceasta nu era virgo-intactă stabilindu-se că leziunile himenale avea o vechime mai mare de 10 zile iar conform raportului de expertiză medico-legală leziunile s-au putut produce prin act sexual cu o persoană de sex opus fără a se putea preciza dacă actul sexual a fost consimţit sau neconsimţit. Aşa fiind nu a existat certitudinea că partea vătămată a fost agresată sexual.
Din declaraţiile martorilor P.A. medic ginecolog şi M.M. personal medical a reieşit că partea vătămată s-a prezentat de două ori la cabinetul medical pentru a se determina existenţa sau nu a unei sarcini ori a unei infecţii şi că prezenta comportamentul unei persoane traumatizate.
Cele două martore au reţinut că partea vătămată ar fi avut mai multe raporturi sexuale, iar în legătură cu locul una a relatat că s-ar fi consumat în România şi alta în străinătate.
Privitor la declaraţiile părinţilor şi sorei părţii vătămate, aceştia au luat cunoştinţă numai de susţinerile şi varianta părţii vătămate.
În legătură cu afirmaţia din rechizitoriu în sensul că actul sexual ar fi avut loc profitând de neputinţa victimei de a se apăra, în cauză nu s-a dovedit această imposibilitate de reacţie a părţii vătămate datorată unei maladii ori infirmităţi, unei stări psiho-fizice care să o împiedice să reacţioneze ori să nu îşi dea seama ce se întâmplă şi astfel să nu-şi poată manifesta acordul sau dezacordul cu privire la actele întreprinse de făptuitor.
Ca atare, soluţia primei instanţa de achitare a inculpatului pentru inexistenţa faptei de viol, a fost în mod corect confirmată de instanţa de ape.
Întrucât probele cauzei nu au confirmat infracţiunea de viol, iar soluţia de achitare este justificată, critica din recursul procurorului în sensul comiterii unei erori grave de fapt nu este fondată.
2. Referitor la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni se constată că soluţia de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost corect dispusă.
Astfel, cum s-a mai arătat, cei doi inculpaţi, aveau o relaţie de amiciţie de mai mult timp şi, ei au discutat cu partea civilă, în legătură cu plecarea în străinătate a acesteia şi despre modalitatea de a o ajuta fără ca această înţelegere să încalce dispoziţiile legii penale.
Ca atare, lipsind activitatea materială specifică infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. respectiv un consens în afara oricărei îndoieli de constituire a asocierii în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.
Aşa fiind, soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă este corectă dar nu în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. ci în temeiul art. 10 lit. d) din acelaşi cod, aşa cum a decis instanţa de apel.
În consecinţă critica din recursul declarat de procurorul în sensul că hotărârea atacată ar fi urmarea unei erori grave de fapt, nu este întemeiată.
3. Privitor la infracţiunea de trafic de persoane se constată că nici aceasta nu întruneşte elementele constitutive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane sau prin care s-a cauzat victimei o vătămate a integrităţii corporale sau sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pe de altă parte, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, prin exploatarea unei persoane se înţelege, între altele obligarea la practicarea prostituţiei.
Din examinarea materialului probator al cauzei se constată că nu s-a dovedit că s-au făcut recrutarea, transportarea şi cazarea părţii civile în scopul menţionat prin ameninţare, violenţă, constrângere ori alte mijloace din cele prevăzute în textul legal evocat.
Probele administrate au confirmat că inculpata C.D.A. a discutat cu partea vătămată despre posibilitatea găsirii unui loc de muncă în străinătate, că i-ar fi găsit acest loc de muncă în străinătate şi că a plătit costul transportului până în Italia, iar referitor la inculpatul B.N. s-a dovedit că el a condus-o pe partea vătămată cu maşina din comuna Sarasău până la Vatra Dornei de unde P.I. a plecat cu autocarul spre Italia.
Alegaţiile din recursul parchetului în sensul că, la destinaţie partea vătămată ar fi discutat cu numita „M." care i-ar fi spus că urma să practice prostituţia în Italia, sunt fundamentate numai pe declaraţiile părţii civile şi rudelor cesteia (părinţi şi sora) care ştiu cele relatate din spusele fiicei şi surorii lor P.I.
Ca atare, lipsind probele certe de vinovăţie care să facă posibilă condamnarea preconizată în recursul parchetului se constată de către Curte că soluţia de achitare este corectă şi că prin pronunţarea ei nu s-a comis o eroare gravă de fapt.
Prin urmare şi acest motiv de recurs este neîntemeiat.
4. Faţă de considerentele ce preced constatând neîntemeiate criticile formulate de parchet, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj.
Se va stabili onorariu pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaţilor să fie plătit din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 2 octombrie2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori privind pe inculpaţii C.D.A. şi B.N.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 100 lei fiecare, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 806/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1028/2009. Penal → |
|---|
