ICCJ. Decizia nr. 1428/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1428 din 16 aprilie 2009

Prin sentinţa penală nr. 512/F din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi inculpatul G.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. (faptă din 15 mai 2008).

În baza art. 71 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului G.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului G.V.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta durata reţinerii - 24 ore - aferentă zilei de 16 mai 2008 şi a arestării preventive de la 17 mai 2008 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul G.V. la plata sumei de 2600 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă P.E.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă totală de 200 lei, din care suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu în faza de urmărire penală, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Galaţi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.V. la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 247/P/2008 din 10 iunie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

În fapt, în sarcina inculpatului G.V. s-a reţinut că în seara zilei de 15 mai 2008, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, la locuinţa sa a aplicat victimei I.C., mai multe lovituri cu corpuri dure peste, peste faţă, cap, corp şi a sugrumat-o, cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul Geană Vasile şi victima Ioan Costică erau consăteni şi locuiau în comuna Barcea, jud. Galaţi. Inculpatul era divorţat şi avea încredinţată, spre creştere şi educare, pe martora G.V.R. în vârstă de 13 ani - minor provenit din căsătorie. Pentru obţinerea mijloacelor de existenţă, inculpatul lucra cu ziua pe la diverşi cetăţeni din comună. În comuna Barcea, inculpatul era cunoscut ca fiind violent şi recalcitrant, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Victima I.C. locuia singură în casa părintească şi obţinea venituri sporadice şi reduse din munca pe care o presta pe la diverşi consăteni, în special punea tablă pe case. Victima consuma băuturi alcoolice, însă nu era cunoscută ca o persoană violentă pe fondul consumului de alcool. De-a lungul timpului, între inculpat şi victimă nu au existat conflicte verbale sau fizice.

La data de 15 mai 2008, inculpatul G.V. a plecat de dimineaţă la muncă şi a revenit în jurul orei 15,00 la domiciliu, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. A rămas în faţa porţii martorului M.N. şi a stat de vorbă cu acesta, aspect observat şi de martorul N.G. La un moment dat, pe uliţă a trecut victima I.C. zis B. şi văzând-o, inculpatul s-a ridicat de pe băncuţă, s-a apropiat de victimă şi i-a cerut să vină şi acasă la el ca să-i bată două rânduri de tablă pe casă. Victima a spus iniţial că nu are sculele la ea şi că trebuie să meargă, la alt vecin să bată tabla pe casă. în aceste împrejurări, inculpatul a continuat să insiste la victimă, aceasta acceptând într-un final să meargă, dar după ce termină treaba.

Mai târziu, victima a revenit la domiciliul inculpatului pentru a pune tablă pe casă, aspect semnalat şi de vecinii inculpatului, martorii N.G. şi M.N.. Inculpatul G.V. chiar a cerut o scară împrumut de la martorul N.G. şi s-a urcat pe casă împreună cu victima. După finalizarea activităţii, inculpatul şi victima s-au aşezat pe terasa casei, între cei doi stâlpi, victima în dreptul stâlpului din partea dreaptă iar inculpatul în dreptul stâlpului din partea stângă, şi au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, între cei doi s-au iscat unele discuţii legate de plata pentru munca prestată, situaţie în care inculpatul i-a aplicat victimei, în mod repetat, lovituri cu pumnul peste faţă, cap şi corp. De asemenea, inculpatul a prins-o cu degetele de gât pe victimă, care aflată în stare avansată de ebrietate nu s-a putut apăra, şi a sugrumat-o. în continuare, inculpatul a mers în camera sa şi s-a culcat, lăsând-o pe victimă, în stare de inconştienţă, pe terasa casei.

În dimineaţa zilei de 16 mai 2008, în jurul orei 06,30, martora G.V.R. - fiica inculpatului, a ieşit din camera sa, pe uşa care dă spre prispă, pentru a merge la toaletă. în momentul în care a văzut-o pe victimă, fără suflare, cu faţa în sus, picioarele fiind pe treptele prispei, a mers în camera inculpatului G.V. şi l-a trezit. Acesta a ieşit afară, a constatat şi el că victima era decedată şi a tras-o de pe prispa casei în camera din partea dreaptă, cameră nelocuită. Realizând gravitatea faptei comise, inculpatul a solicitat martorei G.V.R. să meargă în comuna Lieşti, la bunica sa şi să o aducă în comuna Barcea. Martora a plecat cu un maxi - taxi spre comuna Lieşti.

Cel mai probabil, după plecarea martorei, inculpatul a scos-o pe victimă din camera unde o băgase iniţial, pe prispa casei şi a încercat să şteargă cu o bucată de vată sângele scurs pe covorul din cameră. Fiind încă în stare de ebrietate şi agitat, inculpatul a ieşit din curte şi a mers la vecinul său, martorul N.G. care se afla în faţa porţii împreună cu martorul B.I. şi se pregăteau să plece la muncă. în aceste împrejurări, inculpatul i-a solicitat martorului N.G. să meargă cu căruţa la el acasă „ ca să-l ia pe cel mort". Întrebat de martor la cine se referă, inculpatul i-a spus că este vorba despre B., că a murit acasă la el şi că l-a bătut până dimineaţă. Martorul N.G. l-a sfătuit pe inculpat să meargă să vadă poate că încă nu este mort şi să cheme salvarea. Inculpatul a susţinut în continuare că victima a decedat şi că o aşteaptă pe mama sa ca să o mai vadă o dată pentru că ştie ce-l aşteaptă. De altfel, martorul N.G. a observat că inculpatul era murdar de sânge pe mâneca cămăşii şi l-a întrebat despre acest lucru, dar inculpatul a răspuns că nu trebuie să intereseze pe nimeni acest lucru.

În chiar acel moment, se îndreptau spre locuinţa inculpatului mama acestuia şi fiica sa, martora geană V.R. Au intrat toţi în curtea inculpatului şi au hotărât împreună să anunţe poliţia, dar pentru că inculpatul era încă în stare de ebrietate, l-au mai lăsat să se dezmeticească. În tot timpul discuţiilor, inculpatul a admis că va trebui să răspundă pentru fapta comisă.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a constatat existenţa mai multor urme de substanţă brun roşcată şi s-a procedat la ridicarea unor astfel de urme de pe: echimoze zona prelaringiană la gâtul victimei I.C., pantofi tip sport culoare albă, picior stâng, găsit în holul camerei dinspre grădină, aparţinând inculpatului; covor din camera de lângă locul unde a fost descoperit cadavrul; stâlpul din dreapta al terasei unde a fost descoperit cadavrul; stâlpul din stânga al terasei unde a fost găsit cadavrul.

S-a precizat că din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică biocriminalistică rezultă că tampoanele sterile purtătoare de substanţă brun - roşcată ridicate de pe gâtul victimei, de pe covorul unde a fost găsită victima, de pe stâlpul din dreapta al terasei şi de pe stâlpul din stânga al terasei, prezintă urme de sânge care aparţine grupei sangvine AII - grupa sangvină a victimei.

De asemenea, s-a mai reţinut că din raportul de constatare medico-legală întocmit ca urmare a examinării inculpatului G.V. a rezultat că acesta prezintă leziune traumatică la nivelul degetului II mâna dreaptă ce a putut fi produsă prin lovire de corp dur. Leziunea poate data din 15 mai 2008 şi nu a necesitat zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei Ioan Costică, s-a învederat că rezultă că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu corpuri dure alungite, posibil degete şi aspirării de sânge provenit din plăgile contuze de la nivelul buzelor, în faza agonică. La autopsia cadavrului s-au constatat: echimoze şi excoriaţii faciale, excoriaţii şi plăgi contuze ale buzelor, avulsie recentă dinte 23 - leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur; infiltrat hemoragie occipital, excoriaţii la nivelul feţelor dorsale ale mâinilor, cot stâng, ambii genunchi şi gamba stângă, fractura coasta V dreapta - leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi de plan dur; echimoze la nivelul regiunii cervicale anterioare, prelaringian şi paralaringian, cu infiltrate hemoragice laringiene, epiglotice, esotraheale şi retroesofagiene, fracturi cartilaje laringiene, fractură corn stâng os hioid, contuzii glandă tiroidă - leziuni ce au putut fi produse prin comprimare cu corpuri dure alungite, posibil degete (sugrumare). Între politraumatismul cu asfixie mecanică prin sugrumare, cu fracturi de cartilaje laringiene, fractura de os hioid, aspirat sanguin agonic şi moartea victimei există raport direct de cauzalitate. Leziunile de violenţă şi moartea victimei pot data din seara de 15 mai 2008. Sângele recoltat de la cadavru conţine 3,75% alcool - intoxicaţie etilică acută severă ce a pus victima în imposibilitate de a se apăra.

Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o poziţie nesinceră. Astfel, în cursul urmăririi penale, a susţinut că în timp ce se afla singur, pe uliţă, în faţa porţii sale a observat pe victima I.C. căreia i-a cerut să vină să-i pună tablă pe casă. întrucât victima a refuzat şi l-a înjurat, i-a pus mâna în gât şi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul (circa 10) în zona feţei. După agresarea victimei au mers împreună în curtea sa, au consumat doi litri de vin, au urcat pe casă şi au pus tablă, s-au aşezat pe prispă şi au continuat să consume vin, iar după lăsarea întunericului a cerut victimei să plece acasă, lucru refuzat de aceasta. Inculpatul a mai susţinut că a încercat să ridice de pe prispă pe victimă, apucând-o de umeri dar, pentru că era grea, a lăsat-o în acelaşi loc şi a mers în cameră să se culce. Inculpatul a precizat că victima nu prezenta urme de violenţă sau sânge şi că, în afară de faptul că era în stare avansată de ebrietate, nu a dat semne că ar suferi în urma loviturilor pe care i le aplicase mai devreme, că, până la momentul în care a mers la culcare, fiica sa nu venise acasă şi nici nu cunoaşte la ce oră a venit. Inculpatul nu a recunoscut că uciderea victimei s-a realizat pe prispa casei sale, nici că în dimineaţa zilei de 16 mai 2008, după ce a fost trezit de fiica sa, a tras-o pe victimă de pe prispa casei în camera din partea dreaptă a prispei şi nici că ulterior a scos-o pe victimă din acea cameră şi a încercat să şteargă urmele de sânge(declaraţii filele 72 - 90 dosar urm. pen.).

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a menţinut, în esenţă, declaraţia dată în cursul urmăririi penale, cu unele nuanţări. Astfel, a arătat că pe uliţă s-au lovit reciproc cu pumnii şi că nu a strâns pe victimă de gât, ci doar a agăţat-o de tricou atunci când s-au încăierat. De asemenea, a revenit, susţinând că fiica sa a venit acasă, în seara respectivă, în timp ce el şi victima consumau băuturi alcoolice. A precizat că pe timpul nopţii poarta a fost încuiată şi nu crede că a mai pătruns vreo persoană străină în curte(fila 51 dosar instanţă).

S-a apreciat că apărarea inculpatului privitoare la circumstanţele în care a fost săvârşită fapta nu poate fi primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză, şi nu este în măsură să înlăture răspunderea penală.

Susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi lovit victima în stradă, mai înainte ca aceasta să fi intrat în curtea sa, sunt infirmate de declaraţiile martorilor oculari M.N. şi N.G. Astfel, martorul N.G. a arătat că trecând prin faţa porţii lui M.N., l-a văzut pe acesta stând de vorbă cu G.V., pe băncuţă. Ulterior l-a văzut trecând pe uliţă pe victima l.C. zis B., căreia inculpatul i-a cerut să-l ajute să bată tabla pe casă. Victima a refuzat iniţial, spunând că nu are sculele la el, însă G.V. a insistat, martorul observând că inculpatul a mers după victimă şi au continuat să vorbească. A mai precizat martorul că, după circa 10 minute, G.V. a venit şi i-a cerut o scară, spunându-i că l.C. a venit la el să-i bată tablă pe casă; a arătat că ulterior şi-a văzut de treabă, însă îi auzea pe G.V. şi pe l.C. cum băteau tabla pe casă şi cum vorbeau.(declaraţii filele 53-58 dosar urm. pen., 77 dosar instanţă). S-a arătat că aceste aspecte sunt confirmate şi de martorul M.N. care a auzit când partea vătămată a refuzat, iniţial să-i bată tabla pe casă inculpatului, întrucât nu avea sculele la el, martorul precizând că, mai târziu, i-a auzit totuşi pe G.V. şi pe l.C. bătând tablă şi vorbind (declaraţii filele 59-60 dosar urm. pen., fila 95 dosar instanţă).

S-a mai precizat că din declaraţiile martorilor B.I. şi N.G. rezultă că în dimineaţa zilei de 16 mai2008, în jurul orei 08,30, în timp ce stăteau de vorbă în faţa porţii ultimului, l-au văzut pe inculpatul Geană Vasile care venea dinspre fundul uliţei. Martorii au precizat că inculpatul era beat şi agitat, că pe mâneca stângă a cămăşii avea, sânge şi i-a cerut lui N.G. să-i dea un pahar de vin şi să meargă cu căruţa la el acasă „să-l ia pe cel mort". Apoi le-a spus că l-a bătut pe l. B. până dimineaţă şi că e mort la el în curte (declaraţii filele 49-52 dosar urm. pen., 52 dosar instanţă). De asemenea din declaraţia martorului M.N.(filele 59-60 dosar urm. pen., fila 95 dosar instanţă) rezultă că în dimineaţa zilei de 16 mai 2008, G.V. i-a spus că l-a omorât pe B.

De asemenea, s-a apreciat că susţinerea inculpatului în sensul că nu a mutat-o pe victimă de pe prispă este infirmată atât de declaraţia martorei G.V.R.(dată în faza de urmărire penală) care a arătat tatăl ei 1-a tras pe bărbatul mort de umeri, înspre camera din partea dreaptă a prispei, cât şi de menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului din care rezultă că în camera la care a făcut referire martora, a fost găsită, pe un covor de iută, o pată de sânge cu grupa sangvină A II - grupa sanguină a victimei. Din declaraţia martorei G.V.R. mai rezultă că inculpatul plângea, spunând că „o să-l ia la puşcărie" şi i-a cerut să meargă după bunica sa, să o vadă. (declaraţii filele 64-67 dosar urm. pen.)

S-a considerat că situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului G.V. au fost dovedite cu: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 3-16 dosar urm. pen.), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică (filele 14-48 dosar urm. pen.), raportul de constatare medico - legală (filele 35-39 dosar urm. pen.), declaraţiile martorilor N.G.(filele 53-58 dosar urm. pen., 77 dosar instanţă), M.N.(filele 59-60 dosar urm. pen., fila 95 dosar instanţă), B.I.(filele 49-52 dosar urm. pen., 52 dosar instanţă), G.V.R.(filele 64-67 dosar urm. pen.), parţial cu declaraţiile inculpatului.

S-a arătat că în drept, fapta inculpatului G.V. care în seara zilei de 15 mai 2008, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, la locuinţa sa, a aplicat victimei l.C., mai multe lovituri cu corpuri dure peste, peste faţă, cap, corp şi a sugrumat-o, cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a precizat că din analiza fişei de cazier a inculpatului (fila 32 dosar) rezultă că acesta nu este la prima abatere de la legea penală. Prin sentinţa penală nr. 39 din 28 februarie 2007 a Judecătoriei Lieşti, rămasă definitivă prin neapelare la 26 martie 2007, inculpatul G.V. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 600 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. şi lovire în formă continuată prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Potrivit referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Lieşti, inculpatul a achitat amenda penală la data de 11 aprilie 2007 cu chitanţa nr. 244/2007. De asemenea, faţă de inculpat s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 20 martie 2008, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 5 alin. (2) din Legea 191/2003 şi de art. (1)1 din Legea 61/1991.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a arătat că va avea în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de, pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită (pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, într-un mod deosebit de violent, asupra unei persoane vulnerabile, aflată în imposibilitatea de a se apăra datorită stării avansate de ebrietate).

S-a arătat că s-a ţinut seama totodată de urmarea produsă precum şi de persoana şi conduita procesuală a inculpatului care nu este la prima abatere de la legea penală (anterior fiind condamnat tot pentru infracţiuni de violenţă) şi a avut o poziţie nesinceră.

S-a mai precizat că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite s-a aplicat inculpatului pentru infracţiunea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Cât priveşte modalitatea de executare, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, s-a arătat că pedeapsa urmează a fi executată efectiv, într-un loc de detenţie.

În raport de natura şi gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului şi având în vedere datele ce caracterizează persoana acestuia, potrivit art. 71 C. pen. s-a arătat că i s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, natura şi importanţa relaţiilor sociale cărora li s-a adus atingere (fiind vorba despre o infracţiune contra vieţii), modalitatea şi împrejurările concrete în care se reţine că a fost săvârşită fapta (pe fondul consumului de alcool, într-un mod deosebit de violent, asupra unei persoane vulnerabile, aflată in imposibilitatea de a se apăra datorită stării avansate de ebrietate), persoana inculpatului care este cunoscut ca fiind violent şi recalcitrant şi a fost condamnat anterior pentru infracţiuni de violenţă, s-a precizat că în baza art. 350 alin. (1) C. pr. Pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive la zi.

Pe latură civilă,

Apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C. civ., există faptă ilicită, prejudiciu cert, există raport de cauzalitate între fapta inculpatului şi prejudiciul cauzat părţii vătămate şi a fost dovedită vinovăţia inculpatului, ţinând cont şi de poziţia inculpatului care a fost de acord să despăgubească partea civilă (fila 51 verso dosar) s-a precizat că urmează ca în conformitate cu art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. să fie obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către partea civilă P.E., în sumă de 2600 lei reprezentând daune materiale (respectiv cheltuieli de înmormântare şi pomeniri).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În susţinerea apelului promovat inculpatul a precizat că între el şi victimă a avut loc un conflict spontan pe fondul consumului de alcool, dar nu a aplicat lovituri cu cuţit, bâtă sau alte obiecte înţepătoare sau contondente ce ar putea pune viaţa în pericol şi nu a avut nici un moment intenţia de a ucide. Faţă de toate acestea, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Totodată, inculpatul a mai invocat şi greşita nereţinere în favoarea sa a circumstanţei legale atenuante vizând scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Hotărârea a fost criticată şi pe motive de netemeinicie, inculpatul solicitând reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege. în argumentarea acestei solicitări, acesta a precizat că regretă enorm fapta săvârşită, nu a fugit de răspundere, a anunţat poliţia, nu s-a sustras cercetărilor şi nu a susţinut că e nevinovat. Inculpatul a mai arătat totodată că e un om liniştit şi la locul lui, care nu a creat niciodată probleme.

Prin Decizia penală nr. 13 din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosar a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V.(fiul lui E. şi C., născut la data de 25 aprilie 1971 în comuna Barcea, jud. Galaţi, domiciliat în com. Barcea, sat Barcea, jud. Galaţi, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Galaţi) împotriva sentinţei penale nr. 512 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi.

În baza art. 383 alin. (1)1 în ref. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2008 la zi (16 februarie 2009).

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul G.V. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Galaţi.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a stabilit situaţia de fapt, încadrarea în drept şi vinovăţia inculpatului, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză.

S-a apreciat în raport de probatoriul administrat, că nu se poate reţine în sarcina inculpatului, infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., întrucât din modul în care a acţionat inculpatul acesta a prevăzut posibilitatea morţii victimei, rezultat pe care l-a acceptat.

De asemenea, nu a existat nici o acţiune din partea victimei, care să fie considerată o atitudine provocatoare în sensul art. 73 lit. b) C. pen.,pentru a fi incident acest text de lege.

Întrucât inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior tot pentru o infracţiune de violenţă, instanţa de prim controljudiciar a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. şi nici art. 74 lit. c) C. pen., inculpatul necunoscând săvârşireafaptelor. Întrucât nu a depus stăruinţă pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, nu sunt incidente, disp. art. 74 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, recurs inculpatul G.V. invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17, pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul special.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale M.P., precum şi ultimul cuvânt a inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat prin prisma disp. art. 3859 pct. 14, 17 C. proc. pen. şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., reţinându-se că în seara zilei de 15 mai 2008, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, la locuinţa sa, a aplicat victimei I.C., mai multe lovituri cu corpuri dure, peste faţă, cap, corp şi a sugrumat-o, cauzându-i leziuni care i-au produs moartea.

Înalta Curte, consideră că în cauză prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă disp. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor.

Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: declaraţiile martorilor (M.N.N.G., B.I., G.V.R.), proces - verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, raport de constatare medico – legală, au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpat, strangulată,aceasta, ulterior decedând.

Examinarea criticii formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Apărarea construită de către inculpat cu privire la faptul că înainte de a fi intrat în curtea sa, inculpatul ar fi lovit victima în stradă şi nu ar fi avut intenţia să-l omoare, este contrazisă de depoziţiile martorilor M.N., N.G. şi B.I., din care rezultă că inculpatul ar fi recunoscut că a bătut-o pe victimă până dimineaţă, aceasta prezenta urme de sânge pe cămaşă, iar victimă şi inculpat nu a existat nici un conflict verbal sau fizic în stradă, inculpatul vorbind cu victima I.C. Martorul N.G. a declarat că trecând prin faţa porţii lui M.N. l-a văzut pe acesta stând de vorbă cu G.V. pe băncuţă, ulterior l-a văzut trecând pe uliţă pe victima I.C. căreia inculpatul i-a cerut să-l ajute să bată tabla pe casă. Victima a refuzat iniţial, spunând că nu are sculele la el, însă, G.V. a insistat, martorul observând că inculpatul a mers după victimă şi au continuat să vorbească. După circa 10 minute, G.V. a venit şi i-a cerut o scară, spunându-i că I.C. a venit la el să-i bată tablă pe casă, ulterior martorul şi-a văzut de treabă, însă îi auzea pe cei doi cum băteau tablă pe casă şi cum vorbeau (f. 53-58 dos.urm.pen., f. 77 dos. instanţă).

Aceleaşi aspecte sunt confirmate şi de martorul M.N. care a auzit când partea vătămată a refuzat, iniţial să-i bată tablă pe casa inculpatului, întrucât nu avea sculele la el, precizând că, mai târziu, i-a auzit pe cei doi bătând tablă şi vorbind (dec. f. 59-60 dos. urm. pen., f. 95 dos. instanţă).

Din analiza declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, rezultă că între inculpat şi victimă nu a existat nici o altercaţie verbală sau fizică în stradă, actele de violenţă desfăşurându-se în curtea inculpatului G.V.

Astfel, conflictul dintre cei doi, a izbucnit în curtea inculpatului, unde i-au fost aplicate victimei în mod repetat lovituri cu pumnul peste faţă, cap şi corp şi, de asemenea a prins-o cu degetelede gâtşi a sugrumat-o. Acest fapt reiese din raportul de constatare medico – legală întocmit cu prilejul autopsiei victimei I.C., din care rezultă că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu corpuri dure alungite, posibil degete şi aspirării de sânge provenit din plăgile contuze.

Din declaraţiile martorilor B.I.( f. 52 dos. instanţă) şi N.G.(f. 95 dos. instanţă, 59-60 dos. urm. pen.) rezultă că în dimineaţa zilei de 16 mai 2008, în jurul orei 830, în timp ce stăteau în faţa porţii ultimului, l-au văzut pe inculpatul G.V. care venea dinspre fundul uliţei, era beat şi agitat, iar pe mâneca stângă a cămăşii avea sânge şi l-a rugat pe N.G. să-i dea un pahar cu vin şi să meargă cu căruţa la el acasă „ să-l ia pe cel mort", după care le-a relatat celor doi că l-a bătut pe B. până dimineaţă. Acelaşi aspect este confirmat şi de martorul M.N.(f. 59-60 dos.urm.pen.) care a declarat că G.V. i-a spus că l-a omorât pe B.

Susţinerile inculpatului în sensul că nu a mutat-o pe victimă pe prispă sunt infirmate de declaraţia martorei G.V.R., care a arătat că tatăl ei l-a tras pe bărbatul mort de umeri înspre camera din partea dreaptă a prispei, cât şi de menţiunile procesului – verbal de cercetare la faţa locului, din care rezultă că în camera la care a făcut referire martora a fost găsită pe un covor de iută o pată de sânge grupa sanguina AII ce aparţinea victimei.

De altfel şi atitudinea inculpatului din dimineaţa descoperirii faptei trădează vinovăţia acestuia : plângea spunând că o să-l ia la puşcărie, cerându-i fiicei sale să meargă după bunica sa pentru a o vedea înainte a se duce la închisoare.

În cauză, în mod corect, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 183 C. pen. şi ale infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., având în vedere modul în care inculpatul a acţionat – a lovit în mod repetat victima cu pumnii peste faţă şi corp, mai ales în zona capului, după care a sugrumat-o – acesta a prevăzut posibilitatea morţii victimei, rezultat care l-a acceptat, astfel încât raportat la modalitatea concretă în care a acţionat nu se poate considera că rezultatul mai grav al decesului s-a produs din culpă, aşa cum prevăd disp. art. 183 C. pen.

 Referitor la reţinerea stării de provocare din ansamblul probatornu rezultă că fapta a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o acţiune ilicită gravă, pentru a fi incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În sprijinul acestei susţineri vine şi raportul medico – legal din care rezultă starea avansată de ebrietate a victimei (alcoolemia era de 3,75 gr. la litru alcool în sânge), care nu i-ar fi permis acestuia să aibă o atitudine fizică sau verbală provocatoare.

Examinarea criticii formulată de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., (când s-a aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond, precum şi instanţa de control judiciar au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită şi urmarea produsă, precum şi persoana inculpatului.

Fapta inculpatului este neîndoielnic gravă astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, se va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului a avut drept consecinţă pierderea unei vieţi omeneşti, împrejurare care coroborată cu nesinceritatea inculpatului demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu disp. art. 1 C. pen. ce prevăd că „ legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea şi întreaga ordine de drept".

Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizare pot di realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio - etice impuse de societate.

Actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei cât şi strangularea acesteia sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuie bine evaluate în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie, că pe lângă drepturi are şi o serie de datorii, obligaţii răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei, care totdeauna prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Pedeapsa aplicată inculpatului G.V. este justă şi proporţională, fiind de natură să asigure exemplaritatea, cât şi finalitatea acestei, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. în art. 52 alin. (1) potrivit căruia" scopul pedepsei este,prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Nu se constată temeiuri pentru a se dispune aplicarea circumstanţelor atenuante (aplicarea acestora nu reprezintă o obligaţie a instanţei de judecată), inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, nu a depus eforturi pentru a înlătura rezultatul faptei sale (a abandonat victima), iar atitudinea sa în faţa instanţelor de judecată nu a fost una de recunoaştere şi regret a faptelor săvârşite.

Înalta Curte apreciază că, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu este aptă a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care aceste infracţiuni aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală - viaţa persoanei.

În astfel de condiţii a reduce pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracţiuni cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitate de ripostă a justiţiei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul G.V., ca fiind nefondat, motiv pentru care conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2008 la 16 aprilie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1320/2009. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1576/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1428/2009. Penal