ICCJ. Decizia nr. 806/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 806/2009
Dosar nr. 6381/3/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin sentinţa penală nr. 1153 din 1 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală a fost condamnat inculpatul S.R.(fiul lui C. şi al F., născut la 28 martie 1989 în Bucureşti, cetăţean român, studii 7 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, domiciliat în comuna Jilava, judeţul Ilfov) în baza art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. la 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 23 august 2007 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 5000 lei daune morale către partea civilă L.V., la 130 lei lunar pensie de întreţinere pentru minorul L.D. născut la 28 iulie 1993 şi 70 lei pensie de întreţinere pentru minora V.L.D. născută la 29 martie 1998, pentru ambii copii până la majorat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că la data de 22 august 2007, în curtea imobilului din comuna Jilava, a avut loc un conflict între inculpatul S.R.(zis S.) şi unchiul său V.Ş.(zis F.) în urma căruia inculpatul a lovit victima cu un cuţit de mai multe ori producându-i decesul.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie moartea victimei a fost violentă ea datorându-se hemoragiei mixte – hemopericard şi hemotorax stâng şi externe, consecutivă lezării organelor interne – pericard, cord, pulmon stâng prin multiple plăgi înjunghiate toracale anterioare.
La autopsie s-au mai constatat plăgi tăiate epicraniene şi mandibular stâng, leziuni produse în acelaşi context lezional traumatic.
Inculpatul a recunoscut fapta susţinând că incidentul a izbucnit din cauză că victima i-ar fi reproşat că ar trăi cu concubina lui şi în aceste condiţii inculpatul a lovit victima cu cuţitul, cauzându-i leziuni care au condus la deces.
Conform expertizei criminalistice tricoul cu care era îmbrăcată victima în momentul agresiunii a prezentat un număr de 13 secţionări ale materialului textil poziţionate pe partea ventrală în partea stângă produse cu corpuri tăietor-înţepătoare.
Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice inculpatul a acţionat cu discernământul păstrat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, a actelor medico-legale arătate, a expertizei criminalistice menţionate, a declaraţiilor martorilor I.C., S.C., S.F. şi N.C. probe coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie prin Decizia penală nr. 295 A din 11 decembrie 2008 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de partea civilă L.V. şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, instanţa a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a obligat inculpatul la 10.000 lei despăgubiri materiale şi 50.000 lei daune morale către partea civilă L.V.
Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a reţinut că în mod greşit instanţa a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) deşi în raport cu natura, gravitatea şi circumstanţele faptei şi cu persoana inculpatului, se impunea interzicerea numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
De asemenea s-au apreciat ca întemeiate cererile părţii civile L.V. de acordare a despăgubirilor cerute de 10.000 lei, suma cheltuită pentru înmormântare şi parastasele tradiţionale şi de 50.000 lei daune morale reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit prin uciderea victimei, cu care partea civilă avea doi copii minori.
Privitor la solicitarea din apelul parchetului de majorare a pedepsei închisorii s-a apreciat de către instanţă că această critică nu este întemeiată şi că pedeapsa de 17 ani închisoare a fost individualizată cu respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) avându-se în vedere pericolul social grav al faptei şi împrejurările săvârşirii ei precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
Referitor la apelul declarat de inculpat, instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate în sensul că hotărârea atacată ar fi nulă, că i-au fost respinse mai multe probe importante şi că astfel i s-a încălcat dreptul la apărare.
S-a concluzionat că admiterea în parte a unor probe şi respingerea altora este de atributul instanţei şi nu poate constitui o cauză de nulitate.
De asemenea s-a apreciata nefondată critica din apelul inculpatului în sensul că în cauză se impunea aplicarea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., constatându-se că probele administrate nu au confirmat că premergător actelor de lovire cu cuţitul victima l-ar fi agresat pe inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.R., care invocând dispoziţiile art. 197 alin. (2) şi ale art. 3859 alin. (1) pct. 5 şi 10 C. proc. pen., susţinând că judecata a avut loc fără participarea inculpatului, că instanţa a omis de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile părţilor şi să influenţeze soluţia procesului.
Astfel s-a menţionat că Decizia atacată este nulă întrucât inculpatul nu a fost ascultat şi nu şi-a exercitat dreptul la apărare ceea ce echivalează cu neparticiparea acestuia la judecată, că nu i s-a încuviinţat o expertiză medico-legală psihiatrică prin care să se lămurească poziţia inculpatului faţă de săvârşirea faptei, percepţia acestuia faţă de gravitatea faptei, a depăşirii legitimei apărări, dacă a existat dorinţa de răzbunare sau doar cea de apărare, precizând că la prima lovitură de cuţit inculpatul era în legitimă apărare.
S-a mai susţinut că instanţa nu a luat în considerare şi nu a analizat probele şi argumentele inculpatului şi nu a încuviinţat ascultarea experţilor pentru lămuriri suplimentare.
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la prima instanţă în vederea administrării probelor arătate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.R. în săvârşirea la data de 22 august 2007 a infracţiunii de omor calificat asupra unei rude apropiate prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
Probele administrate în cauză, în faţa inculpatului, în şedinţă publică, nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate, evocate anterior, respectiv declaraţiile martorilor prezenţi, procesul verbal de constatare şi raportul medico-legal de autopsie, raportul medico-legal privind leziunile suferite de inculpat, raportul criminalistic şi declaraţiile inculpatului au confirmat că în cadrul unui conflict spontan ce a avut loc în curtea imobilului din comuna Jilava, judeţul Ilfov, recurentul inculpat S.R., i-a aplicat unchiului său, victima V.Ş., multiple lovituri cu un cuţit, în zone vitale, cap şi torace cauzându-i lezarea organelor interne care au condus la instalarea imediată a decesului prin hemoragia mixtă declanşată: internă(hemopericard şi hemotorax) şi externă consecutivă lezării organelor interne (pericard, cord şi pulmon stâng).
S-a stabilit prin raportul medico-legal arătat că leziunile toracale tanatogeneratoare au putut fi produse prin loviri repetate cu corp înţepător tăietor (posibil cuţit sau similar) care au acţionat pe o latură maximă de 3,2 cm şi o adâncime de circa 5 cm şi sunt în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.
La autopsie s-au mai constatat plăgi tăiate epicraniene ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor precum şi excoriaţii şi infiltrate sanguine epicraniene care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure, aceste leziuni fiind produse în acelaşi context lezional traumatic.
Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei 0 şi conţinea 0,35 ‰ g alcool (filele 50-52 dosar urmărire penală).
Potrivit actelor eliberate de Spitalul „Sf. Ioan" Bucureşti şi a raportului de expertiză medico-legală şi planşei foto aflate în dosar la filele 42-48 şi 75-78 dosar urmărire penală) inculpatul a prezentat o „plagă deltoidiană dreaptă" despre care a afirmat că i-a fost produsă în cadrul altercaţiei cu unchiul său, leziunea necesitând 4-6 zile de îngrijiri medicale, iar pe corp nu prezintă urme de lovituri.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză a concluzionat că inculpatul S.R. nu prezintă tulburări psihice clinice manifeste de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (filele 83-84 dosar urmărire penală).
Din ansamblul probator al cauzei nu a rezultat că premergător agresiunii victima l-ar fi atacat pe inculpat şi că astfel inculpatul ar fi ripostat acestui atac lovindu-şi unchiul cu cuţitul în zone vitale. Leziunea superficială în cadrul altercaţiei de recurent şi descrisă mai sus este situată în zona deltoidiană dreaptă şi în absenţa altor leziuni din zona braţelor nu poate fi considerată ca fiind de apărare.
Inculpatul a susţinut că victima i-ar fi reproşat că ar avea legături cu L.V. – concubina unchiului, aspect negat de femeie.
Acest factor declanşator al incidentului invocat de inculpat nu a fost confirmat de materialul probator al cauzei, împrejurare în care instanţele au considerat că agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului.
De altfel, acesta a recunoscut că a aplicat multiple lovituri victimei, care au avut drept consecinţă moartea acesteia, leziunile grave provocate fiind incompatibile cu viaţa.
Având în vedere obiectul vulnerant folosit – cuţit cu lungimea de 25 cm din care 10 cm lungimea lamei şi cu o lăţime a lamei de 2,5 cm prezentând pe partea ascuţită 7 zimţuri, apt a produce moartea, zona vitală vizată – hemitoracele stâng şi intensitatea deosebit de mare a multiplelor lovituri aplicate care au fost penetrante şi care au atins cordul şi pulmonul stâng, se constată că pe plan subiectiv inculpatul a acţionat cu intenţia directă de ucidere a victimei, el prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui.
Pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social grav al faptei şi de natură a asigura constrângerea, reeducarea şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
2. Privitor la alegaţiile recurentului în sensul că Decizia atacată ar fi lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu ar fi fost ascultat şi că aceasta ar echivala cu neparticiparea la judecată, acestea nu pot fi primite.
Potrivit art. 378 alin. (1)1 C. proc. pen. instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost ascultat de prima instanţă (fila 53 dosar tribunal) şi că în faza apelului nu a înţeles să facă declaraţii suplimentare, apărătorul ales solicitând completarea probatoriului numai cu efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în prezenţa unui expert, parte, care să stabilească dacă riposta la atacul din partea victimei era necesară şi utilă şi când a încetat aceasta în conştiinţa inculpatului, dacă a perceput riposta ca fiind singura pe calea căreia putea să-şi apere viaţa şi o expertiză medico-legală prin care să se constate existenţa leziunilor suferite de inculpat în zona capului unde au fost localizate, mecanismul de producere şi ce zonă a corpului ar fi putut fi atinsă în condiţiile în care braţul nu ar fi fost ridicat.
Se constată că aceste probe au fost corect respinse de instanţă cu motivarea că expertiza medico-legală psihiatrică a răspuns la obiectivele fixate, concluzionând că inculpatul a acţionat cu discernământ integru, iar cealaltă expertiză privind constatarea leziunii suferite de inculpat a fost dispusă la urmărire penală.
Întrucât inculpatul a fost prezent în faţa instanţei de apel şi a solicitat completarea probelor, cererea fiindu-i respinsă din nou, nu poate fi primită susţinerea că respingerea probatoriului cerut ar însemna încălcarea dreptului la apărare şi ar echivala cu neparticiparea la judecată.
În consecinţă excepţia nulităţii prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. este neîntemeiată şi tot astfel nu sunt întrunite cerinţele cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.
3. Referitor la cererile de suplimentare a probelor în apel, respinse de instanţa de control judiciar, conform celor ce preced, ca fiind neconcludente şi inutile nu există o omisiune de pronunţare asupra unor cereri esenţiale în sensul art. 3859 alin. 10 C. proc. pen.
Ca atare şi această critică din recurs este neîntemeiată.
4. Privitor la motivarea hotărârilor se constată că atât prima instanţă cât şi cea de apel au examinat probele administrate au enunţat problemele de fapt şi de drept pe care şi-au întemeiat soluţia de condamnare şi au respectat dreptul inculpatului la un proces echitabil.
5. Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de casare invocate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) şi urm. din acelaşi cod urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.R. cu obligarea acestuia la 350 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 2000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat către partea civilă L.V.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2007 la 9 martie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva Deciziei penale nr. 295/A din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 august 2007 la 9 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de judiciare cheltuieli către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă L.V.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 638/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 810/2009. Penal → |
|---|
