ICCJ. Decizia nr. 638/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE

SECTIA PENALĂ

Decizia nr. 638/2009

Dosar nr. 1055/104/2007

Şedinţa publică din 23 februarie 2009

Examinând recursurile de faţă constată:

Prin sentinţa penală nr. 223 din 21 decembrie 2007, Tribunalul Olt, secţia penală a condamnat pe inculpatul S.C.R.(fiul lui C. şi E., născut la 10 martie 1984 în Caracal, judeţul Olt, fără antecedente penale, studii medii, fost agent de poliţie, domiciliat în Caracal, judeţul Olt) după cum urmează :

- în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. la 23 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.;

- în baza art. 279 alin. 3 lit. a C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. 32 ? lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare;

- în baza art. 136 din Legea nr. 295/2004 la 5 ani închisoare;

- în baza art. 217 alin. (1) raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. la 14 ani închisoare;

 - în baza art. 208 raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. la 14 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 20 noiembrie 2006 la zi.

S-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă C.C. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 139.100 lei cu titlu de despăgubiri către aceasta, din care 100.000 lei daune morale şi 39.100 daune materiale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea a 3 cartuşe aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Olt.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C.C. şi către stat.

În fapt s-au reţinut următoarele :

În dimineaţa de 15 noiembrie 2006 s-a desfăşurat, în poligonul militar R. situat în apropierea municipiului Caracal, şedinţa de tragere cu pistolul la care au participat poliţiştii din cadrul Poliţiei municipiului Caracal, oraşelor Corabia şi Drăgăneşti Olt şi de la posturile de poliţie comunale arondate acestor subunităţi. La această activitate au participat şi agenţii de poliţie S.C.R. şi C.D.D. din cadrul posturilor de poliţie Bucinişu şi Rotunda. Aceştia au fost repartizaţi să execute tragerea în seria a VII-a pe liniile de tragere 6 şi respectiv 4. Fiecărui trăgător i s-au distribuit câte 6 cartuşe calibru 7,65 mm din lotul fabricat în anul 1985.

Încă din seara zilei de 14 noiembrie 2006 inculpatul S.C.R. a stabilit telefonic cu victima C.D.D. să se întâlnească în comuna Rotunda şi să meargă împreună.

În dimineaţa de 15 noiembrie 2006 inculpatul a plecat din comuna Bucinişu cu autoturismul său împreună cu agentul de poliţie V.F. În drum spre comuna Rotunda i-a cerut lui V.F. să telefoneze victimei, de pe mobilul său, şi să-i spună să iasă în staţia de autobuz.

Cei trei s-au deplasat apoi în poligonul de tragere având asupra lor armamentul şi muniţia din dotare.

S-a reţinut că, din adresa nr. X din 3 ianuarie 2007 a I.P.J. Olt, rezultă că la data de 15 noiembrie 2006 inculpatul S.C.R. avea în dotarea sa, conform Legilor nr. 360/2002, privind statutul poliţistului, şi nr. X, privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române, un pistol calibru 7,65 mm model 1974 şi 12 cartuşe calibru 7,65 mm pe care le-a ridicat din depozitul unităţii la data de 15 august 2005.

După efectuarea tragerilor, inculpatul a ajutat la introducerea cartuşelor în încărcătoare şi profitând de această împrejurare, a sustras 4 cartuşe pe care le-a introdus în buzunarul de la piept.

În jurul orei 11,00 inculpatul, victima şi martorul V.F. s-au deplasat cu autoturismul său în municipiul Caracal unde urma să participe la un program de pregătire fizică.

În drum au oprit la reşedinţa victimei din comuna Rotunda de unde aceasta şi-a luat echipamentul sportiv şi apoi, în acelaşi scop, la domiciliile martorului şi inculpatului din Caracal, după care s-au deplasat la stadion.

După terminarea programului de pregătire fizică cei trei au plecat împreună de la stadion, s-au deplasat mai întâi la domiciliul martorului V.F. care a rămas acasă, după care victima şi inculpatul au mers la domiciliul acestuia din urmă şi s-au schimbat în ţinuta de serviciu, inculpatul îmbrăcând haina în buzunarul căreia se aflau cele 4 cartuşe, după care au plecat spre localităţile unde îşi aveau locul de muncă, luându-l cu ei şi pe tatăl martorului V.F.

Victima a coborât în localitatea Rotunda, iar inculpatul s-a deplasat în comuna Bucinişu, l-a lăsat la domiciliu pe tatăl martorului, s-a dus acasă şi a descărcat bagajele şi apoi a mers la postul de poliţie.

În jurul orelor 16,00 - 16,30 inculpatul a revenit acasă, iar pe la 20,00 a fost rugat de martorul V.F. să-l însoţească pentru a-l găsi pe asistentul medical din comună întrucât tatăl său avea nevoie de un medicament.

Cei doi s-au deplasat în satul Bucinişu Mic de unde l-au luat pe asistentul medical după care au revenit la farmacie şi apoi au mers toţi trei la locuinţa asistentului medical, martorul B.P. unde au stat până în jurul orei 22,00 când inculpatul şi martorul V.F. au plecat fiecare spre casă.

În jurul orei 22,30 inculpatul a telefonat victimei, după ce a schimbat cartela telefonului mobil, şi a întrebat-o unde se află şi dacă se întâlnesc în acea seară, iar aceasta i-a spus că vine la apartamentul lui.

În acel moment victima se afla împreună cu colegul său, agentul de poliţie C.D. în comuna Rotunda, la domiciliul martorului S.A. care îşi serba ziua de naştere.

Martorii C.D. şi S.A. au declarat că, în intervalul cuprins între orele 18,00 şi 23,00 cât au stat la petrecere, victima a vorbit de mai multe ori la telefon şi după ultima convorbire a plecat spunându-le că „se grăbeşte întrucât îl aşteaptă două fete cu R."

Victima a plecat de la petrecere cu autoturismul său împreună cu martorul C.M. pe care l-a dus acasă spunându-i că „se deplasează în comuna Bucinişu judeţul Olt deoarece se întâlneşte cu două fete şi cu S.C.R.

Instanţa a reţinut că la aproximativ 30 de minute după ce a vorbit cu victima inculpatul a plecat pe jos, îmbrăcat în uniforma de serviciu având asupra sa armamentul şi muniţia din dotare precum şi cele patru cartuşe sustrase.

La ieşirea din comuna Bucinişu spre comuna Rotunda s-a oprit şi a aşteptat victima. Când aceasta a oprit şi a deschis geamul lateral stânga, inculpatul a scos din buzunar cele patru cartuşe, le-a arătat victimei şi i-a propus să meargă „să se distreze, să le tragă".

Victima a fost de acord şi inculpatul s-a urcat în maşină pe bancheta din spate. Înainte ca autoturismul să fie pus în mişcare, inculpatul a scos cele 6 cartuşe din încărcător şi a pus două dintre cele sustrase, a pus încărcătorul în pistol, a armat şi în timp ce victima se uita pe geam şi vorbea despre şeful său de post, a ridicat arma la nivelul capului acesteia şi a tras, glonţul perforând capul victimei de la dreapta la stânga la nivelul zonei temporale, provocând moartea acesteia.

Inculpatul a luat telefonul victimei de pe bordul maşinii, i-a scos bateria şi l-a aruncat, a tras victima de pe scaunul pe care se afla, s-a urcat la volan şi a dus maşina în apropierea cimitirului, lângă groapa de gunoi, după care a revenit pe jos la locuinţa sa, unde şi-a lăsat telefonul mobil şi de unde a luat o cazma cu care s-a deplasat la locul unde lăsase victima. Inculpatul s-a deplasat apoi cu maşina victimei pe drumul care duce spre comuna Amărăştii de Jos judeţul Dolj până la marginea unui canal desecat unde a săpat o groapă de aproximativ 3 m.

Inculpatul a scos cadavrul victimei pe portiera din dreapta, l-a dezbrăcat de geacă şi de pantaloni şi l-a îngropat după care s-a întors acasă de unde a luat un litru de motorină şi rumeguş şi s-a deplasat în continuare cu maşina victimei în oraşul Caracal în zona lacului şi a coborât de pe dig într-o vale. Aici a stropit cu motorină hainele victimei, rumeguşul şi scaunele autoturismului şi a dat foc.

Apoi s-a îndepărtat şi a luat un taxi cu care s-a deplasat în comuna Bucinişu unde s-a spălat, a aprins focul în sobă şi a aruncat în interiorul acesteia cartela de telefon, pe care o folosise pentru a vorbi cu victima, o pereche de mânuşi, prosoape şi cârpe murdare de sânge şi o perie pe care o folosise la curăţatul hainelor. După aceea s-a deplasat cu autoturismul său la locul faptei şi observând că rămăseseră cioburi de la geamul maşinii victimei le-a îndepărtat aruncându-le într-un şanţ.

În ziua următoare a aruncat cele trei cartuşe, rămase pe care le depozitase într-o pungă din plastic, într-o fântână din comuna Bucinişu, unde au fost găsite la data de 22 noiembrie 2006 cu ocazia cercetării efectuate la faţa locului în prezenţa inculpatului.

S-a reţinut că din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat dilacerării cerebrale, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu plagă împuşcată cranio-cerebrală, leziuni ce au putut fi produse prin împuşcare cu armă cu glonţ din imediata apropiere, având legătură de cauzalitate directă cu decesul.

S-a mai reţinut că iniţial inculpatul a susţinut că nu cunoaşte nimic referitor la dispariţia colegului său pentru ca ulterior, atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti, să declare constant şi amănunţit modul de săvârşire a faptelor susţinând că împuşcarea victimei s-a produs accidental, în condiţiile în care, după ce a armat şi voia să pună siguranţa, victima s-a întors brusc şi a aruncat în spate cârpa cu care ştersese parbrizul care l-a atins şi, pentru că degetul său se afla pe trăgaci, acesta s-a declanşat.

Instanţa a constatat că această susţinere a inculpatului nu are corespondent în probatoriul administrat din care rezultă că pistolul cu care s-a executat focul de armă era, la momentul săvârşirii faptei, în stare tehnică bună, funcţiona normal şi nu putea declanşa o împuşcătură fără a se apăra pe trăgaci.

Din raportul de expertiză criminalistică nr. 255 din 21 noiembrie 2007 s-a reţinut că se confirmă susţinerea inculpatului că în momentul declanşării focului de armă acesta se afla pe bancheta din spate, între scaunele din faţă, dar se concluzionează că trăgătorul avea „mâna sau mâinile în care ţinea arma ridicate la nivelul capului victimei".

S-a mai reţinut că în conţinutul aceluiaşi raport de expertiză s-a precizat că forţa minimă de apăsare pe trăgaciul armei, atunci când aceasta este în stare bună de funcţionare, de natură a declanşa mecanismul de dare a focului este de 8,5 kg, aspect de natură a certifica nerealitatea susţinerii inculpatului privitor la faptul că arma s-ar fi descărcat accidental ca urmare a faptului că victima a aruncat o cârpă care, în traiectoria ei l-a lovit peste mână declanşând trăgaciul.

 S-a avut în vedere şi expertiza efectuată în faza de cercetare judecătorească, la cererea inculpatului, care de asemenea exclude posibilitatea declanşării accidentale a armei, confirmând astfel concluziile expertizei balistice nr. 45370 din 7 decembrie 2006 care a stabilit că pistolul nu se putea descărca accidental.

S-a mai reţinut că din analiza materialului probator rezultă şi caracterul premeditat al faptei de omor.

În drept s-a reţinut că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen.; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.; furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. şi de uz de armă letală prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere circumstanţele concrete în care a acţionat inculpatul, pericolul social concret al faptelor raportat la valorile sociale ocrotite, consecinţele deosebit de grave produse, relaţiile anterioare dintre inculpat şi victimă şi persoana inculpatului, precum şi calitatea acestuia de agent de poliţie.

Referitor la acţiunea civilă s-a reţinut că este întemeiată numai în parte sub aspectul daunelor morale solicitate apreciindu-se că ele se justifică în limita sumei de 100.000 lei.

Referitor la daunele materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare şi cele efectuate cu parastasele s-a reţinut că inculpatul a fost de acord cu plata sumei de 20.000 lei solicitată de partea civilă.

S-a mai reţinut că este întemeiată şi dovedită cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 19.100 lei reprezentând contravaloarea autoturismului distrus prin incendiere.

Prin Decizia penală nr. 136 din 15 octombrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, de inculpatul S.C.R. şi de partea civilă C.C. şi s-a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. de la 14 ani la 8 ani închisoare şi de la 14 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, sporită cu 4 ani, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 27 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În esenţă instanţa de apel a reţinut următoarele :

Referitor la apelul declarat de procuror s-a apreciat că acesta este fondat întrucât pedeapsa rezultantă aplicată este neîndestulătoare, impunându-se sporirea acesteia.

Cu privire la apelul inculpatului s-a reţinut că legal şi temeinic, cu respectarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a mai constatat că este nefondată susţinerea că urmărirea penală ar fi fost efectuată de un organ necompetent întrucât, infracţiunea prevăzută de art. 279 C. pen. atrage conform art. VI din OUG nr. 195/2005 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, competenţa D.I.I.C.O.T., astfel încât, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 35 C. proc. pen., referitoare la competenţa în caz de conexitate şi indivizibilitate, care se aplică potrivit art. 45 alin. (1) C. proc. pen. şi în faza de urmărire penală, s-a reţinut că motivul de apel nu este fondat.

S-a mai reţinut că audierea unor martori la care nu au fost prezenţi apărători aleşi ai inculpatului nu constituie o nulitate absolută în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. ci o nulitate relativă conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., sancţiune care intervine doar dacă s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului şi care, potrivit alin. (4), poate fi invocată în cursul efectuării acestuia, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

S-a reţinut de asemenea că nu este fondată critica referitoare la încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat şi solicitarea de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) sau în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

Astfel s-a avut în vedere că expertiza criminalistică subliniază fără echivoc faptul că pistolul nu se putea descărca accidental, iar expertiza balistică efectuată în cursul cercetării judecătoreşti concluzionează că arma este în stare tehnică bună şi funcţionează normal, astfel încât nu poate declanşa o împuşcătură fără a se apăra pe trăgaci, ceea ce exclude posibilitatea declanşării focului fără intenţie, din culpă.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi primită nici susţinerea inculpatului că nu a acţionat cu premeditare întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a acţionat după un plan bine întocmit, realizat cu sânge rece, cu consecinţa suprimării vieţii victimei şi încercării de a înlătura urmele.

Din oficiu s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile de furt şi de distrugere sunt disproporţionate, impunându-se reducerea acestora.

Instanţa de apel a reţinut că este nefondată solicitarea părţii civile de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. întrucât din probele administrate rezultă că în momentul în care inculpatul a îngropat victima aceasta era decedată.

De asemenea s-a reţinut că nu este fondată critica vizând modul de soluţionare a acţiunii civile cu privire la cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul S.C.R. şi partea civilă C.C.

Recursul declarat de inculpat a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

S-a susţinut în principal că este greşită încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) C. pen., şi s-a solicitat schimbarea acesteia în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

S-a arătat că nu pot fi respinse de plano susţinerile inculpatului că arma s-a descărcat accidental, existând chiar posibilitatea ca acesta să fi apăsat involuntar pe trăgaci, nefiind de neglijat faptul că inculpatul a manevrat arma pe întuneric, în autoturism, în timp ce discuta cu victima, astfel încât nu avea o stare de concentrare care să-i permită un control deplin asupra gesturilor sale.

S-a mai susţinut că nu există elemente pentru a se reţine comiterea omorului cu premeditare, mai ales în contextul în care martorii audiaţi au confirmat că relaţiile dintre inculpat şi victimă erau bune, neexistând tensiuni sau neînţelegeri de orice natură.

De asemenea s-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor este exagerat de severă raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului şi că sporul aplicat de instanţa de apel nu se justifică.

Recursul declarat de partea civilă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.

S-a susţinut că este greşită încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. deoarece în cauză erau incidente şi dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen. referitoare la omorul deosebit de grav comis prin cruzimi, întrucât victima a fost îngropată de inculpat cât timp era încă în viaţă. Această împrejurare este dovedită de existenţa unor urme palmare în zona inghinală a victimei, urme ce au fost constatate de certificatul medico-legal.

De asemenea s-a susţinut că, având în vedere gravitatea faptelor comise, se impunea aplicarea pedepsei maxime de 30 de ani închisoare, chiar dacă nu se reţine că omorul a fost comis prin cruzimi.

În motivarea recursului s-a mai susţinut că, urmare unei grave erori de fapt, nu a fost angajată în cauză răspunderea civilă a M.A.I. în calitate de parte responsabilă civilmente, reţinându-se greşit că inculpatul nu se afla în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.

S-a mai arătat că, în mod greşit deşi s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare, în mod nejustificat inculpatul nu a fost obligat la plata integrală a acestora.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar şi din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Se reţine astfel că situaţia de fapt a fost corect reţinută, astfel cum rezultă din coroborarea materialului probator aflat la dosar.

Aşa cum corect au reţinut prima instanţă precum şi cea de apel, concluziile raportului de expertiză balistică nr. 45370 din 7 decembrie 2006, efectuat în faza de urmărire penală şi cele ale raportului de expertiză criminalistică nr. 255 din 21 noiembrie 2007, infirmă susţinerea inculpatului că arma s-a descărcat accidental ca urmare a faptului că victima a aruncat o cârpă cu care ştersese parbrizul, aceasta a atins degetul inculpatului aflat pe trăgaci şi astfel s-a declanşat împuşcătura.

Cele două expertize concluzionează explicit că pistolul corp delict era în bună stare tehnică şi funcţionează normal, inclusiv când are cartuş pe ţeavă, că arma nu poate declanşa o împuşcătură fără a se apăra pe trăgaci.

Mai mult decât atât raportul de expertiză confirmă cele susţinute de inculpat în sensul că în momentul împuşcăturii acesta se afla pe bancheta din spate, între cele două scaune, iar victima pe scaunul din faţă stânga. Expertiza menţionează însă că în momentul declanşării focului inculpatul (trăgătorul) ţinea arma ridicată la nivelul capului victimei, poziţie cu totul nefirească dacă acţiunea inculpatului s-ar fi limitat, astfel cum susţine, la încărcarea armei.

În opinia Înaltei Curţi faptul că arma a fost ţinută ridicată la nivelul capului victimei constituie o dovadă în plus că împuşcarea victimei a fost comisă cu intenţie şi nu este rezultatul culpei inculpatului că împuşcarea s-a produs în momentul în care victima s-a întors spre bancheta din spate, concluziile expertizei fiind în sensul că în acel moment victima privea înainte sau foarte puţin, câteva grade, spre stânga.

În consecinţă se constată că încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor este corectă, fiind dovedit că inculpatul a împuşcat intenţionat victima.

Mai mult decât atât, activităţile întreprinse de inculpat înainte de uciderea victimei, respectiv faptul că a sustras patru cartuşe de la poligonul de tragere, că a apelat victima şi a determinat-o să se întâlnească la o oră târzie şi a folosit pentru a-i telefona o altă cartelă telefonică, pe care, după comiterea omorului a distrus-o, sunt de natură a demonstra faptul că inculpatul a acţionat cu premeditare.

Împrejurarea că ancheta nu a putut stabili ce anume l-a determinat pe inculpat să suprime viaţa victimei este lipsită de relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de omor comis cu premeditare, esenţial fiind faptul că din probe rezultă că inculpatul a pregătit comiterea omorului şi a acţionat în mod evident conform unui plan dinainte stabilit.

Înalta Curte reţine că, sub aspectul încadrării juridice este nefondată şi susţinerea părţii civile în sensul că în cauză erau incidente şi dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen. referitoare la omorul deosebit de grav comis prin cruzimi.

Astfel, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi îngropat victima în timp ce aceasta era încă în viaţă, provocându-i astfel suferinţe îndelungate.

Nici concluziile raportului de autopsie şi nici cele constatate cu ocazia examinării cadavrului victimei de către medicii legişti nu confirmă susţinerea recurentei părţi civile că au fost găsite leziuni care atestă faptul că victima era în viaţă în momentul în care a fost îngropată de inculpat.

Dimpotrivă, actul medico-legal concluzionează explicit că escoriaţiile şi fractura de corp vertebral C5 s-au produs postmortem.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen., omorul nefiind comis prin cruzimi.

Sunt de asemenea nefondate şi criticile formulate de recurentul inculpat şi de partea civilă sub aspectul individualizării pedepsei.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită pentru fiecare infracţiune comisă de inculpat a fost just individualizată şi este corespunzătoare pericolului social concret deosebit al faptelor comise, determinat de împrejurările şi modalitatea concretă în care au fost comise, aspecte care fiind descrise pe larg în conţinutul deciziei nu vor mai fi reluate. De asemenea au fost avute în vedere urmările infracţiunilor precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor împrejurări care să nu fi fost avute în vedere la individualizarea pedepselor se reţine că nu se justifică nici reducerea, dar nici majorarea acestora.

Înalta Curte reţine de asemenea că justificat şi legal s-a aplicat în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. un spor la pedeapsa rezultantă.

Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de recurenta parte civilă se constată că nu este întemeiat.

Se constată că în mod corect s-a reţinut că din întreg materialul probator rezultă că în momentul comiterii infracţiunilor de omor şi de distrugere, fapte ilicite prin care s-au produs prejudicii părţii civile C.C., inculpatul nu se afla în timpul programului. Aşa fiind nu poate fi antrenată răspunderea civilă solidară a M.A.I. în calitate de parte responsabilă civilmente, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ.

Înalta Curte reţine că celelalte critici formulate de recurenta parte civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor şi al cheltuielilor judiciare nu-şi găsesc temeiul în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1)C. proc. pen., astfel încât nu pot fi examinare.

Reţinând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi durata arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.C. şi de inculpatul S.C.R. împotriva Deciziei penale nr. 136 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 20 noiembrie 2006 la 23 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat S.C.R. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta parte civilă C.C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 54/2009. Penal  ICCJ. Decizia nr. 806/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 638/2009. Penal