ICCJ. Decizia nr. 811/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 811/2009
Dosar nr. 4379/101/2007
Şedinţa publică din 9 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 18 februarie 2008 Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul A.J.(fiul lui I. şi I., născut la 16 septembrie 1971 în comuna Bîcleş, judeţul Mehedinţi) la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea autoturismului marca V.P., înmatriculat în circulaţie sub nr. X.
Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În luna decembrie 2006, inculpatul A.J. a iniţiat o acţiune de recrutate a mai multor persoane, de pe raza judeţului Mehedinţi, cu scopul de a le transporta în Italia, cu promisiunea că acolo li se va asigura un loc de muncă la un patron ce avea în administrare un circ în Grecia, urmând a fi plătite cu suma de 1.000 euro pe lună, iar cazarea şi mâncarea suportate de patron.
A promis acestora că va suporta contravaloarea transportului până în Italia şi a pretins să i se restituie ulterior, costul deplasării din sumele pe care urmau să le primească.
Astfel, nu a recrutat prin intermediul martorului Ş.V., pe M.C., C.C.I. şi N.V., cărora le-a promis 1.000 şi, respectiv, 600 euro pe lună, plus celelalte facilităţi de cazare şi masă.
Conform înţelegerii, la data de 15 decembrie 2006 – cele trei persoane şi martorul C.I.C. s-au deplasat cu autoturismul proprietatea inculpatului, condus de acesta, de la Drobeta Turnu Severin spre Grecia, pe o rută ocolitoare, iar după trecerea frontierei pe la Cenad, a mers în Italia, în oraşul Valencia.
Aici le-a predat patronului italian, împreună cu paşapoartele celor trei părţi vătămate, primind în schimb o sumă de bani de la acesta.
În Valencia, părţile vătămate au fost cazate împreună în locuri diferite, fără a avea posibilitatea de a comunica, fiind obligaţi să muncească peste 15 ore pe zi, plătindu-şi masa, cazarea fiind organizată de patron, contrar asigurărilor date de inculpat.
Realizând că au fost induşi în eroare, M.C. a cerut patronului paşaportul pentru a se întoarce în ţară, dar a fost refuzat, întrucât l-a „cumpărat" de la inculpatul A.J.
În final, M.C. a primit paşaportul în schimbul sumei de 200 euro; C.C.I. şi N.V. au fugit fără paşapoarte, după câteva zile de muncă în condiţii grele şi fără hrană, eliberându-li-se acte de călătorie de la Ambasada României.
Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului care, prin înşelăciune şi amăgire, a recrutat părţile vătămate pe care le-a transportat în Italia, promiţându-le că vor primi sume între 600-1000 euro, dar în realitate, au fost exploatate prin muncă, primind pentru serviciul făcut bani de la cetăţeanul italian beneficiar, constituie infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001.
Fapta a fost dovedită cu declaraţiile martorilor, părţilor vătămate, coroborate cu recunoaşterea parţială a inculpatului, care a susţinut că nu i-a indus în eroare pe aceştia; condiţiile în care vor lucra fiind cele convenite cu patronul italian.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul A.J., solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., precum şi înlăturarea măsurii confiscării speciale, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, a autoturismului proprietatea sa.
A susţinut că a prezentat în mod corect persoanelor vătămate condiţiile de muncă şi salarizarea şi nu a avut intenţia de a abuza de încrederea acestora, iar transportul l-a făcut personal pentru a mai reduce cheltuielile.
A solicitat înlăturarea măsurii confiscării speciale, autoturismul fiind proprietate comună a sa şi a soţiei, şi nu a fost adaptat sau modificat în vederea săvârşirii infracţiunii reţinute.
Curtea de Apel, prin Decizia penală nr. 115 din 24 septembrie 2008, a admis apelul numai sub aspectul greşitei confiscări a autoturismului în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, acesta neaparţinând inculpatului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 19 pct. 2 din legea enunţată.
Curtea de apel a considerat că probele administrate în cauză au dovedit că inculpatul a recrutat şi transportat prin înşelăciune mai multe persoane în Italia, în scopul exploatării lor prin muncă, astfel că sentinţa tribunalului este temeinică şi legală, iar pedeapsa în limitele prevăzute de lege -, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Recursul declarat de inculpat, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. este nefondat.
S-a susţinut că nu s-a stabilit că părţile vătămate au fost induse în eroare – cu privire la condiţiile de muncă, nu s-a făcut dovada că acestea au fost exploatate şi nici că scopul inculpatului a fost acela de a obţine pentru sine foloase materiale injuste.
Din analiza probelor dosarului rezultă că situaţia de fapt a fost corect stabilită, iar încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat, este corectă.
S-a dovedit prin probe, inclusiv declaraţia inculpatului, că a recrutat mai multe persoane cărora le-a promis că vor lucra în Italia, fiind remuneraţi corespunzător muncii prestate, iar condiţiile de viaţă şi muncă vor fi decente.
Părţile vătămate însă, beneficiari ai acestei promisiuni, au constatat în Italia că promisiunile nu ar fi fost onorate, lucrând în condiţii precare peste 15 ore pe zi, munca nu le-a fost plătită, iar paşapoartele reţinute, astfel că nu au putut pleca în momentul în care au constatat că au fost induşi în eroare.
De asemenea, s-a stabilit că pentru transportul efectuat în Italia şi pentru faptul că părţile vătămate au ajuns la patronul italian, inculpatul A.J. a primit de la acesta sume de bani, de altfel, patronul italian le-a comunicat persoanelor în cauză că nu le poate da drumul, întrucât au fost „vândute de inculpat".
Dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, privind modalităţi alternative de realizare a laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane pentru care recrutase, transportase – în scopul exploatării victimei – înţeleasă ca prestare a unor munci forţate, cu încălcarea tuturor normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, fie ca practicare a prostituţiei, prelevare de organe, efectuarea unor activităţi prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului (art. 2 din Legea nr. 678/2001).
În speţă, latura obiectă a infracţiunii este realizată, probele cauzei arătând că inculpatul a recrutat şi transportat părţile vătămate în Italia, în scopul exploatării acestora, aspect rezultat din declaraţiile acestuia.
Faţă de aceste considerente, şi întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.J. împotriva Deciziei penale nr. 115 din 24 septembrie2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 834/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
