ICCJ. Decizia nr. 834/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 834/2009
Dosar nr. 846/32/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin cererea nr. 2172/II/5/2008, a transmis instanţei cererea de transfer a persoanei condamnate Y.E., cetăţean turc, aflat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 907/ F din 25 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa penală nr. 11 din 19 ianuarie 2009, analizând actele dosarului, a constatat că prin hotărârea de condamnare Y.E. a mai fost obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către statul român, cât şi confiscarea sumei de 3900 euro, dispoziţii neexecutare de condamnat, condiţii în care a dispus în baza art. 139 alin. (4) din Legea nr. 392/2004, respingerea cererii de transfer în vederea executării pedepsei aplicate în Republica Turcia.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat recurs, susţinând că, deşi nu s-a achitat de plata sumelor sus-menţionate către statul român, fiind cetăţean turc, se poate dispune transferarea sa.
Recursul este nefondat.
Recurentul, cetăţean turc, a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, hotărâre rămasă definitivă.
La 27 octombrie 2007 condamnatul a formulat cerere de transfer, acceptată de Tribunalul penal nr. 8 din Ankara, urmând ca Y.E. să execute pedeapsa închisorii în acelaşi cuantum, avându-se în vedere inclusiv încriminarea penală a infracţiunii de trafic de droguri în legislaţia turcă.
Deşi din punctul de vedere al condiţiilor de fond şi formă condiţiile sunt îndeplinite, corect s-a constatat că persoana condamnată nu a executat toate dispoziţiile ce-l privesc prin hotărârea de condamnare, iar o executare silită asupra sumelor datorate în situaţia transferării sale în Republica Turcia este mult îngreunată.
De altfel, instanţa a dat dovadă de clemenţă, acordând condamnatului două termene în vederea realizării plăţii sumelor către statul român, şi cum această obligaţie nu s-a realizat, condamnatul are posibilitatea după executarea plăţii să formuleze o nouă cerere.
Faţă de cele de mai sus, recursul persoanei condamnate este nefondat şi va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată Y.E. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul persoană condamnată să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 811/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 838/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
