ICCJ. Decizia nr. 929/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 929/2009
Dosar nr. 6016/121/2007
Şedinţa publică din 16 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 241 din 26 mai 2008 a Tribunalului Galaţi s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei T.I.(fiica lui I. şi a S., născută la data de 15 noiembrie 1934 în comuna Umbrăreşti, judeţul Galaţi, fără antecedente penale, fără pregătire şcolară, domiciliată în comuna natală) din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) din acelaşi cod s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, din data de 28 iunie 2007.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act că partea vătămată, T.S. nu s-a constituit parte civilă şi a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.384,59 lei cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S.A.A." Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpata T.I. şi partea vătămată T.S. sunt soţi, ambii fiind cunoscuţi ca persoane recalcitrante şi consumatoare de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului de alcool, între inculpată şi partea vătămată se iscau deseori conflicte verbale şi fizice.
La data de 25 iunie 2007, la locuinţa soţilor T. a venit în vizită martorul M.V., pe parcursul zilei consumând cu toţii băuturi alcoolice.
În aceste împrejurări, partea vătămată a reproşat martorului că nu i-a restituit suma de 50 lei, bani pe care inculpata îi împrumutase martorului.
Pentru că se înnoptase, martorul a dormit în locuinţa soţilor T. şi în jurul orelor 4,30, a auzit în camera în care se aflau inculpata şi partea vătămată că aceştia se jigneau. Martorul a ieşit din cameră şi i-a rugat să se calmeze, moment în care partea vătămată a început să-l lovească, context în care martorul a părăsit locuinţa.
În cursul dimineţii zilei de 26 iunie 2007, în jurul orelor 9,00, între soţii T. s-a declanşat un nou conflict, partea vătămată reproşând inculpatei că întreţine relaţii intime cu martorul M. şi acesta ar fi motivul pentru care nu restituie împrumutul.
Pe fondul acestor discuţii, partea vătămată a apucat-o de păr pe inculpată şi a lovit-o cu piciorul, iar inculpata a luat un băţ din curte şi a început să-l lovească repetat pe soţul său, peste corp, preponderent în zona capului. Partea vătămată a strigat după ajutor, strigătele fiind auzite de martorele R.M., P.A. şi R.A.
Martora R.A., realizând ce s-a întâmplat, a anunţat-o pe fiica soţilor T. şi apoi salvarea. Victima a fost internată în Spitalul Judeţean Galaţi, unde s-a intervenit chirurgical de urgenţă.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice – hematom epicranian –parieto-occipital bilateral, fractură cominutivă parieto-occipital stânga, leziuni care pot data din 26 iunie 2007 şi necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale. Interesând cutia craniană, raportul medico-legal a concluzionat că leziunile cranio-cerebrale i-au pus viaţa în primejdie, salvarea părţii vătămate datorându-se tratamentului medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, iar lipsa de substanţă osoasă post-eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă.
Vinovăţia inculpatei a fost reţinută din: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la locul faptei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor R.M., P.A., R.A., M.V. şi declaraţiile inculpatei care a recunoscut conflictul din ziua de 26 iunie 2007.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, apreciind ca relevante împrejurările în care infracţiunea a fost comisă, faptul că inculpata a folosit un băţ şi nu un alt obiect contondent, iar loviturile au fost aplicate nu doar în zona capului ci şi peste corp.
Totodată, instanţa de fond a avut în vedere şi vârsta părţii vătămate (80 de ani) în raport de care s-a apreciat că nici nu ar fi fost necesar ca loviturile aplicate de inculpată să fie de o mare intensitate pentru a fi produse urmările menţionate în raportul de constatare medico-legală.
Tot sub acest aspect, al încadrării juridice a faptei, prima instanţă a ţinut seama şi de împrejurarea că inculpata a fost lovită anterior de mai multe ori, iar la data de 26 iunie 2007 victima a fost aceea care a declanşat incidentul, a tras-o de păr şi a lovit-o cu piciorul, iar după incident soţii T. s-au împăcat.
Toate aceste considerente au condus instanţa de fond la concluzia că inculpata şi-a lovit soţul cu intenţia de a-i produce anumite suferinţe fizice, iar rezultatul mai grav care s-a produs a depăşit intenţia acesteia, nefiind urmărit sau acceptat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 156/A din 9 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, apel care a vizat greşita schimbare a încadrării juridice a faptei.
Instanţa de control judiciar a împărtăşit punctul de vedere al instanţei de fond, în sensul că fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, întrucât inculpata nu a intenţionat să suprime viaţa părţii vătămate.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitându-se casarea celor două hotărâri judecătoreşti şi condamnarea inculpatei în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
În motivarea recursului, procurorul învederează că toate probele administrate conduc la concluzia că inculpata a acţionat cu intenţia de a ucide, intenţie dedusă din repetabilitatea loviturilor aplicate cu un băţ, corp apt de a produce moartea, zona vizată cu precădere fiind cea a capului, iar loviturile au fost aplicate cu mare intensitate, relevante în acest sens fiind concluziile actului medico-legal.
Recursul nu este fondat.
Omorul, definit ca dorinţa de a suprima viaţa unei persoane, se săvârşeşte, sub aspectul laturii subiective, cu intenţia de a ucide („animus necandi") şi poate fi directă sau indirectă.
Infracţiunea de omor este săvârşită cu intenţie directă atunci când făptuitorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte", iar cu intenţie indirectă atunci când acesta „prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui".
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, inculpata să fi acţionat cu „praeterintenţie".
În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Examinând fiecare din aceste date, Înalta Curte constată că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, aşa cum bine au reţinut instanţa de fond şi de control judiciar.
Într-adevăr, modul şi împrejurările concrete în care inculpata a săvârşit fapta, după ce împreună cu victima şi martorul M.V. au consumat o mare cantitate de alcool, starea spontană de surescitare în care a acţionat (după ce a fost trasă de păr şi lovită cu piciorul) evident nejustificat obiectiv, dar posibilă pe planul structurii personalităţii sale (fără pregătire şcolară şi o redusă capacitate de auto-control) precum şi poziţia adoptată ulterior (a regretat fapta, soţii T. s-au împăcat, victima declarând că a iertat-o pe inculpată) conduc la concluzia că inculpata nu a acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a ucide.
Pentru lovirea victimei inculpata s-a folosit de un băţ (de fapt un plici, menţionat în procesul verbal de cercetare la locul faptei – filele 3-5 din dosarul de urmărire penală şi în raportul de constatare tehnico-ştiinţific biocriminalistic, filele 29-32 din acelaşi dosar, ale cărui dimensiuni nu sunt precizate, pe care s-au găsit urme de sânge uman aparţinând grupei sangvine a victimei), instrument apt de a produce vătămări corporale grave, inclusiv fractură cominutivă parieto-occipital, dar care exclude posibilitatea uciderii unei persoane, chiar dacă aceasta era în vârstă înaintată.
Este adevărat că loviturile au fost aplicate cu o anumită intensitate, din moment ce s-a cauzat victimei o infirmitate fizică permanentă, dar intensitatea loviturilor trebuie raportată, pe de o parte la Constituţia fizică firavă a inculpatei, iar pe de altă parte la starea de sănătate precară a victimei şi la vârsta de 80 de ani a acesteia, împrejurări care pot determina accentuarea urmărilor violenţelor produse în condiţiile descrise.
Referitor la punerea în primejdie a vieţii victimei, ultimul element de analizat în ceea ce priveşte delimitarea infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, sunt de subliniat următoarele precizări:
Prin vătămarea care a produs drept consecinţă punerea în primejdie a vieţii trebuie înţeles acea vătămare pricinuită victimei, care, prin tulburările sau alterările profunde ale vreuneia din funcţiile vitale, creează sau determină, ca rezultat specific, probabilitatea concretă a compromiterii vieţii şi a survenirii iminente a morţii victimei.
Punerea în primejdie a vieţii victimei trebuie să fie consecinţa reală şi efectivă a vătămării prin acte de violenţă susceptibile a produce moartea.
Or, modul în care a acţionat inculpata (în vârstă de 75 de ani, în condiţiile descrise) instrumentul folosit pentru agresionarea victimei (un plici), urmările produse conduc la concluzia că aceasta nu a avut intenţia de a ucide, ci a urmărit doar vătămarea victimei, ca ripostă, în cadrul unui conflict violent provocat de însăşi victimă.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei comise este cea dată de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, motiv pentru care recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 156/A din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpata T.I.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 878/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 938/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
