ICCJ. Decizia nr. 800/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 800/2009
Dosar nr. 5317/2/2008
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 587/P/2007 din 4 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii B.C. şi B.V. executori judecătoreşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 193, 194, 242, 246, 189, 264, 271 şi 323 C. pen., apreciindu-se că aceste fapte nu există.
Prin rezoluţia nr. 17/II-2/2008 din 14 ianuarie 2008 a procurorului ierarhic superior, plângerea a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada că intimaţii executori judecătoreşti i-au vătămat interesele, sesizarea procurorului putând fi formulată numai de fiica petiţionarei, proprietara imobilului.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat instanţei, iar prin sentinţa penală nr. 45 din 22 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara Şt.C., hotărâre ce a fost atacată de petentă în termen legal.
Prin Decizia penală nr. 2367 din 27 iunie 2008, a admis recursul declarat de petiţionara Şt.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a casat sentinţa penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
În urma judecării, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 237 din 28 august 2008, a respins plângerea petiţionarei Şt.C.A., ca nefondată, hotărâre ce a fost recurată.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele dosarului nr. 28487/P/2007, se reţine că petenta a formulat plângere împotriva executorilor judecătoreşti B.C. şi B.V., deoarece aceştia au sustras unele acte din dosarele de executare silită, au stabilit o valoare mai mică a apartamentului ce urma a fi scos la licitaţie publică şi nu au respectat hotărâri judecătoreşti.
Prin rezoluţia dată în dosarul sus-menţionat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor executori judecătoreşti, reţinându-se că aceştia au procedat în mod corect, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care petenta a făcut plângere.
Instanţa de fond în mod corect a reţinut că în cauză au fost efectuate acte premergătoare din care nu rezultă nici un indiciu sau vreo bănuială că intimaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau normele legale aplicabile în cauza privind executarea silită a numitei A.D.D. cu care petiţionara a fost parte.
Înalta Curte constată că inexistenţa faptelor ca temei al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale este susţinut de materialul probator administrat în cauza a cărei concluzie logică incontestabilă o reprezintă, susţinerile petentei fiind simple afirmaţii care nu pot forma convingerea organului de urmărire penală cu privire la constatarea existenţei vreuneia din infracţiunile sesizate de petentă.
Aşa fiind, menţinând rezoluţia atacată ca urmare a respingerii plângerii formulată de petiţionara Şt.C.A. împotriva acesteia, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38510 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara Şt.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 277 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 728/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3009/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|