ICCJ. Decizia nr. 906/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 906/2009
Dosar nr. 607/46/2008
Şedinţa publică din 13 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. l 1 l/ F din 6 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petiţionarul I.N., împotriva rezoluţiei nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
S-a desfiinţat rezoluţia menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rezoluţia nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii I.N. şi L.A., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiunii.
În motivarea rezoluţiei, parchetul a reţinut că la data de 10 martie 2008, petiţionarul I.N. a solicitat să se efectueze cercetări împotriva conducerii Penitenciarului Colibaşi, care în mod abuziv a întocmit fişa sa de evaluare, fiindu-i acordat un punctaj modic, împrejurarea care a determinat trecerea sa în rezervă prin Ordinul nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006 al Ministerului Justiţiei.
Cu ocazia audierii sale, petiţionarul a arătat că a fost repartizat de către intimatul I.N., director adjunct al Penitenciarului Colibaşi să desfăşoare serviciul de pază la deţinuţi, deşi nu avea pregătirea necesară, el fiind cadru militar, cu gradul de plutonier adjutant.
Procurorul a stabilit, din conţinutul adresei nr4.305234/ BRUFP din 23 mai 2008 a Penitenciarului Colibaşi, a stabilit că pentru anul 2006, fişa de evaluare a fost completată de către comisarul L.A., care i-a acordat petiţionarului 43 puncte dintr-un punctaj maxim de 65 puncte.
Prin deciziile nr. 348 din 13 iulie 2006 şi 626 din 2 octombrie 2006 ale directorului general al A.N.P., petiţionarul a fost repartizat să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Penitenciarului Colibaşi, urmând să îndeplinească atribuţiile stabilite de directorul acestei unităţi.
În baza acestor decizii, petiţionarul a fost desemnat să-şi desfăşoare activitatea în sectorul de pază al deţinuţilor, fiind salariat ca funcţionar public cu statut special, nefiind posibil să-şi păstreze statutul de cadru militar, întrucât întreg personalul acestui penitenciar fusese demilitarizat.
Cu privire la drepturile salariale despre care petiţionarul susţine că i-au fost încălcate, acesta avea posibilitatea să se adreseze instanţei printr-o acţiune de chemare în judecată.
Prin Ordinul nr. 284l/ C din 29 decembrie 2006 al Ministrului Justiţiei, începând cu data de 31 decembrie 2006, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul fostei D.G.P.A. aflaţi la dispoziţia Ministerului Justiţiei au fost trecuţi în rezervă, urmare a reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare.
Prin urare, s-a reţinut de către procuror că punctajul care i-a fost acordat petentului în urma evaluării sale profesionale nu are nicio influenţă asupra deciziei de trece în rezervă, care a fost motivată prin reorganizarea unităţii sale.
Faţă de această situaţie de fapt, procurorul a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 655/II/2/2008 din 23 iulie 2008, cu motivarea că evaluarea întocmită de comisarul de penitenciare L.A., nu a avut consecinţe ulterioare.
La data de 14 august 2008, petiţionarul a formulat plângere la Curtea de Apel Piteşti, arătând că încă nu primise răspunsul la plângere şi că este nemulţumit de rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 115/P/2008.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a arătat că nu s-au administrat toate probele necesare şi nu s-a început urmărirea penală, că soluţia procurorului nu s-a bazat pe o evaluare efectivă şi corectă a activităţii sale şi există neconcordanţă între înscrisurile întocmite de comisiile de evaluare, unele purtând o dată ulterioară faţă de cea menţionată în acte.
În cursul judecăţii, petiţionarul a depus la dosar mai multe înscrisuri.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut, pe baza întregului material probator de la dosar că evaluarea petiţionarului a fost efectuată de persoane care nu au fost desemnate conform legii, iar persoana care a făcut efectiv evaluarea nu putea cunoaşte activitatea petiţionarului întrucât acesta nu s-a aflat în subordinea sa.
Ca atare s-a arătat că procurorul trebuie să identifice dacă există o procedură de formare a evoluatorilor în sistemul penitenciar, dacă există o procedură de evaluare şi în ce măsură ea a fost respectată în cazul petiţionarului, să se stabilească în concret care erau atribuţiile petiţionarului prin fişa postului şi cum se explică faptul că evaluarea contestată intră în contradicţie flagrantă cu caracterizările pe care petiţionarul le-a depus la dosar.
Pe lângă contradicţiile existente între caracterizările petiţionarului şi ultima evaluare a acestuia, instanţa a constatat nereguli şi în întocmirea înscrisurilor în care s-au finalizat evaluările petiţionarului, astfel că nu întâmplător, petiţionarul a depus la dosar documente referitoare la abuzurile săvârşite de preşedintele comisiei de evaluare, din care rezultă încălcări ale legii şi ale regulamentelor privind funcţionarea penitenciarelor.
S-a apreciat de către instanţa de fond că este necesar ca procurorul să stabilească dacă persoanele din comisia menţionată în procesul verbal nr. 251845 au avut sau nu la dispoziţie fişa de evaluare întocmită de comisarul A.G., audierea acestuia, precum şi a intimatului L.A.
S-a mai reţinut că nu consecinţa trecerii în rezervă a petiţionarului trebuia asociată evaluării nefavorabile, deoarece desfiinţarea direcţiei în care acesta a lucrat şi demilitarizarea penitenciarelor sunt situaţii fără legătură cu evaluarea unei anume persoane. O evaluare profesională are însă consecinţe autonome indiferent dacă ele au fost resimţite imediat sau dacă apar ulterior, când se pune problema promovării sau chiar a schimbării locului de muncă.
De asemenea, că nu are relevanţă faptul că petiţionarul nu a declanşat un litigiu de muncă, deoarece felul în care superiorii se poartă cu cei din subordinea lor, nu se reflectă doar în existenţa sau în multitudinea litigiilor de muncă. Eventualele abuzuri în serviciu urmează a fi analizate pe calea unei cercetări efective în orice plângere penală, cu atât mai mult cu cât activitatea lucrătorilor din penitenciare nu este supusă, aşa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor de cercetare penală, uni control al magistratului procuror, pe baza procedurii plângerii prevăzută de art. 275 C. proc. pen., astfel încât să se prezume că ele sunt legale, câtă vreme nu au fost infirmate.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimaţii L.A. şi I.N.D.A.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond prin aceea că prin admiterea plângerii s-a comis o gravă eroare de fapt, iar judecătorul a comis un exces de putere.
S-a arătat că plângerea trebuia respinsă întrucât petiţionarul, cu ocazia plângerii la instanţă a criticat actul întocmit de procuror doar sub aspectul evaluării activităţii sale profesionale pe anul 2006, în sensul că aceasta nu a fost realizată în mod corespunzător de către conducerea penitenciarului.
S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus ca procurorul să înceapă urmărirea penală faţă de cei doi intimaţi şi să aducă la îndeplinire anumite fapte sau împrejurări care exced activităţii de urmărire penală, fiind de competenţa altor instituţii.
De asemenea, instanţa nu a avut în vedere faptul că, calificativul acordat petiţionarului în urma evaluării sale profesionale, nu a avut nicio influenţă asupra deciziei de trecere în rezervă, motivată prin reorganizarea activităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare.
Totodată, instanţa nu a avut în vedere şi faptul că petiţionarul, nemulţumit de calificativul acordat, nu a formulat contestaţie la A.N.P. şi apoi, împotriva unui eventual răspuns negativ, la instanţa de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 16 şi 17 din Ordinul nr. 2792/ C din 6 octombrie 2004 al Ministerului Justiţiei.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale şi chiar din cele depuse la instanţa de judecată nu se poate ajunge la concluzia săvârşirii vreunei infracţiuni în legătură cu acordarea calificativului pentru activitatea desfăşurată de petiţionar pe anul 2006.
Recurenţii intimaţi I.N. şi L.A. au criticat hotărârea instanţei de fond prin aceea că în mod greşit s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, stabilind şi activităţile de urmărire penală pe care acesta ar trebui să le efectueze, fără să se aibă în vedere comunicarea nr. 30354/ BRUFP din 23 ianuarie 2008 a Penitenciarului Colibaşi din care rezultă că „evaluarea activităţii profesionale a fost tăcută de conducerea Penitenciarului Colibaşi, în aplicarea prevederilor art. 30 – art. 33 din Legea nr. 293/2004 cu privire la Statutul Funcţionarului Public, cu Statutul special din A.N.P. şi Ordinul nr. 2793/ C din 8 octombrie 2004 al Ministerului Justiţiei privind criteriile de evaluare a activităţii profesionale.
S-a mai susţinut că Penitenciarul Colibaşi a comunicat că evaluarea a fost făcută de conducerea penitenciarului şi nu a existat o comisie desemnată în acest sens, că petiţionarul putea face contestaţie în termen, potrivit art. 16 din Ordinul nr. 2792/ C din 8 octombrie 2004, iar prin plângerea penală sa solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva celor care, în perioada 12-18 decembrie 2006, au condus Penitenciarul Colibaşi şi au dispus „în mod abuziv şi calomnios" întocmirea fişei lui de evaluare.
Intimatul L.A. a arătat că a acordat calificativul intimatului pe baza unui punctaj, având la bază fişa de evaluare întocmită de A.G., situaţia fiind comunicată acestuia, care nu a atacat-o în termen, potrivit legii la A.N..
Intimatul I.N. a arătat că l-a avut subordonat pe petiţionar în serviciul de pază al deţinuţilor, prin dispoziţia conducerii penitenciarului, potrivit pregătirii sale, întrucât a absolvit cursul de pază subofiţeri de penitenciar, Jilava 1993 - 1994.
A arătat că a fost demilitarizat conform legii şi nu a avut nicio contribuţie la întocmirea fişei de evaluare. A semnat doar adresa de înaintare.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile parchetului şi ale intimaţilor sunt fondate.
Prin plângerea formulată la organele de urmărire penală, petentul I.N. s-a plâns împotriva conducerii Penitenciarului Colibaşi, din perioada 12-18 decembrie 2006, întrucât a „dispus şi a acceptat întocmirea într-un mod abuziv şi calomnios a fişei sale personale de evaluare" pe anul 2006, ceea ce a condus ulterior la trecerea sa în rezervă.
Cu ocazia audierii sale, petentul a mai arătat că a fost repartizat de către I.N., director adjunct al Penitenciarului Colibaşi să desfăşoare serviciul de pază al deţinuţilor, deşi nu avea pregătire necesară.
Din declaraţia dată la parchet de către intimatul I.N. rezultă că activitatea desfăşurată de petent pe perioada cât a fost pus la dispoziţia Penitenciarului Colibaşi a fost luată prin Decizia A.N.P. nr. 348 din 13 iulie 2006, semnată de directorului unităţii, că petentul avea pregătirea necesară executării misiunilor de pază a deţinuţilor întrucât a absolvit cursurile de subofiţer de pază din cadrul Şcolii de subofiţeri de penitenciar Jilava, iar pe perioada cât a fost pus la dispoziţia Penitenciarului Colibaşi, petentul a avut statut de funcţionar public şi nu de cadru militar întrucât unitatea în care îşi desfăşura activitatea era demilitarizată.
În ce priveşte fişa de evaluare a petentului, intimatul I.N. a arătat că aceasta a fost întocmită de şeful direct din acea perioadă şi înaintată la A.N.P.
Cele declarate de intimatul I.N. au fost confirmate prin deciziile nr. 348 din 13 iulie 2006 şi nr. 626 din 2 octombrie 2006 ale directorului general al A.N.P., din care rezultă că petentul a fost repartizat să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Penitenciarului Colibaşi, prin adresa nr. Legea nr. 305234/ BRUFP din 23 mai 2008 a Penitenciarului Colibaşi din care rezultă în plus că petentul I.N. şi-a desfăşurat activitatea pe tura d-lui comisar de penitenciare L.A. şi a fost trecut în rezervă prin O.M.J. nr. 2841/C/2006. Rezultă, de asemenea, că fişa de evaluare pe anul 2006 a petentului a fost întocmită de către comisarul de penitenciare A.G., în prezenţa locţiitorului directorului pentru pază şi a domnului comisar de penitenciare I.N., iar din Ordinul nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006 al Ministrului Justiţiei rezultă că începând cu data de 31 decembrie 2006, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul fostei D.G.P.A. aflaţi la dispoziţia Ministerului Justiţiei au fost trecuţi în rezervă ca urmare a reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare.
Înalta Curte apreciază că în mod corect, prin rezoluţia nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii I.N. şi L.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, soluţie confirmată prin rezoluţia nr. 655/II/2/2008 din 23 iulie 2008, a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Din analiza cauzei, rezultă că în mod judicios şi motivat, parchetul a respins plângerea formulată, reţinându-se că petentul, pe perioada cât a fost repartizat să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Penitenciarului Colibaşi, a avut statut de funcţionar public, iar cu privire la drepturile salariale pretins a fi încălcate, sau cu privire la evaluarea profesională, pretins a fi abuzivă şi neconformă cu realitatea, avea posibilitatea să introducă acţiune în instanţă sau să formuleze plângere conform legii, la A.N.P.
S-a mai reţinut, de asemenea, că fată de O.M.J. nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006, prin care ofiţerii şi subofiţerii din cadrul D.G.P.A. aflaţi la dispoziţia Ministerului Justiţiei, au fost trecuţi în rezervă, ca urmare a reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii, iar punctajul ce i-a fost acordat petentului în urma evaluării sale profesionale, nu a avut influenţă asupra deciziei de trecere în rezervă.
Aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petentului. Nu s-a făcut dovada că evaluarea profesională a petentului s-a făcut în mod abuziv, iar împrejurarea că există contradicţie între această evaluare şi caracterizările depuse de petent la dosar sau dacă persoanele care au făcut parte din comisia de evaluare au parcurs sau nu cursuri de evaluatori în sistemul penitenciar, nu au legătură cu trecerea în rezervă a petentului şi nici cu săvârşirea unor fapte de abuz în serviciu de către intimaţi.
În situaţia în care petentul era nemulţumit de punctajul acordat în urma evaluării profesionale, avea posibilitatea să formuleze contestaţie, potrivit legii.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că trecerea în rezervă a petentului a avut la bază evaluarea sa profesională.
Întrucât activitatea desfăşurată de intimai nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora, iar din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor lor de serviciu, cu consecinţa prejudicierii intereselor legale ale petentului, hotărârea instanţei de fond prin care a dispus desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, este nelegală şi netemeinică.
Ca atare, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimaţii L.A. şi I.N. sunt fondate şi urmează a fi admise şi rejudecând, va respinge plângerea petentului I.N., ca nefondată.
Ca o consecinţă, petentul I.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi recurenţii intimaţi L.A. şi I.N.
Împotriva sentinţei penale nr. 11 l/ F din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi rejudecând, respinge plângerea ca nefondată.
Obligă intimatul petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 910/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
In continuare , din ceea ce ati publicat d-voastra se cunoaste ca in conditiile mai sus amintite ICCJ a pronuntat urmatoarea decizie : “ ADMITE recursurile declarate de PCAPitesti si intimatii Lazar si IRIMIA impotriva sentintei penale din 06.11.2008 si rejudecand , RESPINGE plangerea ca nefondata”.
Oare daca a fost admisa plangerea lor-care
Citește mai mult
am aratat ce natura juridica a avut – de ce nu s-a inceput U.Penala ? Se poate judeca un dosar in lipsa unei UP?Mentionez ca, Dec. nr. 44/13.10.2008 a ICCJ stipuleaza ca “Natura juridica a plangerii formulate in conditiile reglementate de art. 278/1 c.pr.pen. este a ceea a unei cai de atac, iar solutiile prin care aceasta procedura specifica poate fi finalizata, astfel cum sunt prevazute distinct in cuprinsul alin.8 al aceluiasi text de lege, nu pot fi decat de respingere sau de admitere a plangerii. De aceea, in conditiile in care pronuntarea unei solutii de respingere a plangerii formulate in conditiile art. 278/1 c.pr.pen. este conditionata de stabilirea caracterului tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, solutia de admi -tere a unei astfel de plangeri nu ar putea fi dispusa decat in cazul stabilirii existentei sau inexistentei caracterului incomplet al urmaririi penale sau al aprecierii eronate a probelor de catre organul de urmarire penala”.
Oare ce ,plangere a fost RESPINSA ca nefondata de catre ICCJ in conditiile in care singurele formulate in acest sens si adresate ICCJ au fost cele ale PCAPitesti siale intimatilor IRIMIA si LAZAR?
Credeti ca se mai ajungea la acesta situatie daca ALEXESCU nu era scos din fapte, iar impotriva lui LAZAR si IRMIA se efectua o Upenala conform legilor in vigoare? Daca ar fi fost un caz de omor tot asa s-ar fi procedat?
Oare, ce s-ar fi intamplat daca prev. art. 16 din Constitutia Romaniei- “Nimeni nu e mai presus de lege” ar fi fost aplicate si-n cazul meu. Nu mai amintesc de art. 200,203 din C.pr.pen si nici de art. 124 si urmatoarele din CR.
Faptul ca am avut curajul sa demasc coruptia , crima organizata si alte nereguli din sistemul penitenciar , ca am avut demnitate profesionala , am dat dovada de combativitate, competenta si profesionalism in a-mi indeplini sarcinile de serviciu ca , am prins (chiar in flagrant infractori) infractori pe care i-am deferit Politiei si altor organe competente mi-au adus toate aceste necazuri si am fost lasat fara loc de munca desi toti ministrii justitiei, aproape toti directorii P.Colibasi si mai ales 2 dintre presedintii Romaniei au apreciat si recompensat activitatea mea conferindu-mi 2 distinctii de merit si recunostinta prin decretele prezidentiale nr. 483/07.07.2003 si nr. 1029/30.11.2007. Da , am scris si ati citit bine -30.11.2007 , adica si dupa ce am fost lasat fara loc de munca actualul presedinte al Romaniei mi-a conferit o distinctie de merit si recunostinta.
Va multumesc pentru timpul acordat .
Cu desosebita consideratie ,ionut
Citește mai mult
obiect –conform site –ului ICCJ- plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata.Printre motivele de recurs PCAPitesti a invocat : “Consideram hotararea pronuntata de instanta ca fiind nelegala si netemeinica potrivit art. 278/1 alin 9 C.pr.pen.(n.a desi instanta a admis plangerea mea in baza art.278/1 alin 8, lit.B si NU C) si art. 385/9 pct. 18 si 19 C.pr.pen deoarece prin admiterea plangerii s-a comis o grava eroare de fapt si in acelasi timp judecatorul a comis un exces de putere in sensul ca a trecut in domeniul altei puteri constituite in stat si care era indreptatita sa efectueze evaluarea profesionala desfasurata de petitionar in 2006 (n.a sa inteleg ca la rt. 1 din C.R , au fost introduse si alte puteri in stat); a fost adusa in discutie o institutie desfiintata in 2004,s-a vorbit de mentinerea mea sub incidenta a 2 legii organice mai sus amintite si cu toate acestea nimeni nu a luat nici un fel de masuri, ba mai mult PCAPitesti a ajuns sa-mi reproseze faptul ca am formulat plangere penala impotriva celor care au comis abuzuri si ilegalitati impotriva mea, etc.)
De asemenea, precizez ca prin formularea recursului s-au incalcat prev. RIL nr. 13630/589/2006- “ Suficienta probelor este in legatura directa cu posibilitatea judecarii cauzei, probele existente pot fundamenta exercitarea actiunii penale,strangerea probelor nu poate avea loc decat in cadrul unei Upenale, asa cum este prev. in art. 200 C.pr.pen. orice alt procedeu este nelegal”, decizia ICCJ nr.147,dos.31/2004-“ Nu s-ar putea adresa direct instantelor judecatoresti cu plangeri in baza art. 278/1 C.pr.pen., cei impotriva carora s-a dispus inceperea U.P.Prin art. 278/1 c.pr.pen a fost reglementata in fata instantei numai plangerea impotriva rezolutiilor sau ordonantelor proc. de netrimitere in judecata” ;Decizia nr.486/1997 a CCR.-“Prin dispozitiile art. 278/1 C.pr.pen.sunt supuse controlului judecatoresc, in conditiile acestui text, exclusiv solutiile de netrimitere in judecata dispuse de procuror, confirmate ca urmare a respingerii plangerii formulate in temeiul art. 275-278 cpr.pen” .
Intimatii IRIMIA si LAZAR au formulat si ei recurs in baza art. 278/1 c.pr.pen. ,adica plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata , au mintit dar nimeni NU a tinut cont de acest aspect. Mai mult decat atat NU au depus niciun act prin care sa dovedeasca ca, inscrisurile mele pot fi contestate intr-un fel ca, sunt nevinovati de acuzatiile mele si mai ales cum pot explica prezenta lui ALEXESCU G. in falsificarea fiselor mele de evaluare pe 2004/2005 si a falsificarii celei de pe 2006 in conditiile in care aceste fise au conform legii “caracter secret de serviciu” .
“ Avocatul p.v. solicita admiterea plangerii , casarea rezolutiei si trimiterea cauzei catre procuror pen -tru a face toate demersurile. In motivare arata ca printr-o Decizie a ICCJ s-a apreciat ca procedura corec -ta este ca procurorul care instrumenteaza cauza sa inceapa UP si dupa ce incepe urmarirea penala si desfasoara o ancheta in conditiile C.pr.pen. poate sa inceteze UP, RIL promovat chiar de PGeneral , deci de un superior al pro.c care a instrumentat cauza , iar ICCJ intr-o
Citește mai mult
situatie similara a admis recursul , a trimis cauza catre procuror si a dispus sa inceapa Upenala. Reprezentantul Parchetului, in legatura cu sustinerea d-nului av. al petitionarului priv. speta in cauza ,este de acord cu speta prezentata. Impotriva ordonantei (??!!) procurorului de NUP, apreciaza ca judecatorul trebuie sa trimita cauza la procuror IN VEDEREA INCEPERII URMARIRII PENALE, NU se poate retine cauza la instanta pentru a se dispune o solutie de condamnare (cu alte cuvinte proc. de caz a realizat ca , daca ar fi facut o UP , s-ar fi ajuns la condamnarea celor 3 mai sus mentionati).Curtea deliberand constata: instanta constata ca plangerea este fondata si urmeaza a fi admisa. Din adresa nr.L 305432/BRUFP/23.05.2008 rezulta ca fisa de evaluare a fost completata de un domn comisar de penit. ALEXESCU G, in prezenta intimatului IRIMIA. Curtea concluzioneaza ca evaluarea s-a efectuat de persoane care nu au fost desemnate , ca persoana care a facut efectiv evaluarea nu era persoana pe tura caruia p.v. fusese in subordine. Toate inscrisurile depuse de p.v. nu au fost avute in vedere de catre procuror la momentul solutionarii dosarului, desi putea si trebuia sa le aiba in vedere . Urmeaza a fi audiat ALEXESCU G.In cauza nu consecinta trecerii in rezerva a petitionarului trebuia asociata evaluarii nefavorabile, deoarece DESFIINTAREA directiei in care acesta a lucrat si demilitariza -rea penitenciarelor sunt situatii fara legatura cu evaluarea unei persoane . O evaluare profesionala are insa consecinte autonome, indiferent daca ele au fost resimtite imediat sau daca apar ulterior, peste cativa ani, cand se pune problema promovarii sau chiar a schimbarii locului de munca. Considerand ca parcursul profesionala al oricarei persoane este important , ca evaluarea trebuie sa se faca de comisii stabilite pe baza unor criterii previzibile. Din aceasta perspectiva, nu are relevanta faptul ca petitionarul nu a declansat vreun litigiu de munca, deoarece felul in care superiorii se poarta cu cei din subordinea lor , nu se reflecta doar in existenta litigiilor de munca. Eventualel e abuzuri in serviciu urmeaza a fi analiza -te pe calea unei cercetari efective in orice plangere penala, cu atat mai mult cu cat activitatea lucratori -lor din penitenciare nu este supusa , asa cum se intampla in cazul lucratorilor de cercetare penala, unui control al magistratului procuror, pa baza procedurii plangerii prev. de art. 275 cpr,pen. , astfel incat sa se prezume ca ele sunt legale cata vreme nu au fost infirmate. Pentru aceste considerente , plangerea petitionarului va fi admisa, rezolutia procurorului care s-a bazat pe un probatriu INCOMPLET va fi desfiintata , iar cauza cauza va fi restituita la PARCHET pentru a se completa cercetarile” .
Citește mai mult
rezultat ca in cursul anului 2006 fisa de evaluare a p.v a fost completata de catre comisar de penitenciare LAZAR AL “ . In fine , aceasta este doar una dintre aberatiile pe baza carora C.Al si motivat NUP impotriva lui IRIMIA si LAZAR, invocand ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infr. prev si ped de art. 246 Cpenal sub aspec -tul laturilor subiective si obiective, in temeiul disp art. 228 alin. 4 c.pr.pen rap la art. 10 lit. d) c.pr.pen. Retineti , a lipsit un singur element(n.a conform prev. art. 10 lit. d)C.pr.pen.), probabil cel care exista dar de care nu s-a vrut a se tine seama si anume cu aprobarea cui s-a implicat ALEXESCU G in falsificarea fise -lor de evaluare mai sus mentionate . Si inca ceva , va rog sa retineti NUP-ul a fost pronuntat in baza unor acte premergatoare , fara ca urmarirea penala sa fi fost efectuata vreodata desi existau indicii temeinice ca cei 3 au savarsit o infractiune. Pronuntarea Nup in cauza nr. 115/P/2008 numai in baza unor acte premergatoare intra in totala contradictie si incalca, ignora jurisprudenta ICCJ –rog a se vedea Dec.nr.48/04.06.2007 a ICCJ (neefectuarea UPenale ori caracterul ei incomplet impune trimiterea dosa -rului la procuror ) ; Decizia 1260/07.03.2007 a ICCJ, care face referire la “dreptul si chiar obligatia, instantei de judecata de a cenzura efectuarea de catre procuror a unei cercetari formale si deficitare” ) cu jurisprudenta P.General prin RIL nr. 13630/589/2006 care face referire la faptul ca ;”in ipotezele unei UP inexistente sau incomplete solutia pe care instanta o poate adopta este cea prev . de art. 278/1 lit.b)Cpr.pen si RIL nr. 15706/4161/III-5/2008 in care se precizeaza ca “Faza de urmarire penala cuprinde toate activitatile procesuale ce sunt desfasurate intre momentul initial ce corespunde pornirii procesului penal prin inceperea urmaririi penale si cel final, concretizat de procuror,dupa caz, fie prin trimiterea in judecata ,fie printr-o solutie de netrimitere in judecata ( SUP, incetarea acesteia sau NUP); s.a. Conf. art.273/1 c.pr.pen dupa pronuntarea Sentintei 111/F/0.11.2008 “Dispozitiile instantei sunt obligatorii pentru organul de urmarire penala sub aspectul faptelor si imprejurarilor care urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba indicate”. (n.a. ceea ce instanta de judecata a indicat concret)In fine , asa cum am precizat mai sus impotriva rezolutiei din cauza 115/P/2008 am facut plangere in fata instantei de judecata in baza art. 278/1 C.pr.pen. Am cerut permisiunea sa depun documente cu inscrisuri prin care sa dovedesc ca plangerea mea penala se bazeaza pe argumente reale, respectiv inscrisuri, care in Cpr.pen reprezinta probe directe. Am depus 62 de documente cu inscrisuri , pe care dupa ce instanta de judecata de la CAPitesti le-a vazut si studiat, cnf. alin.7 din art 278/1 C.pr.pen. a pronuntat urmatoarea sentinta (111/F/60.11.2008, dosar 607/46/2008, cea care apare si pe site-ul d-voastra) : ‘ In baza art. 278/1 alin. 8, lit.b) c.pr.pen. admite plangerea formuata de NI impotriva rezolutiei nr. 115/P/2008 din 03.07.2008 a PCAPitesti. Desfiinteaza rezolutia mentionata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale”.
Citește mai mult
in vigoare si numai atunci cand nu ar fi existat indicii temeinice precum ca, s-ar fi savarsit o infractiune. Ceea ce, asa cum se poate constata din randurile de mai jos , in situatie de fata , pronuntatea NUP in cauza 115/P/2008 s-a facut fara ca UP sa se fi efectuat vreodata si mai ales ca NUP-ul a fost pronuntat dupa ce in prealabil , procurorul de caz , numitul C.Al a fabricat si inventat fapte si imprejurari, a distorsionat vadit adevarul din adresa nr. L 305432/BRUFP/23.05.2008 a P.Colibasi , care de fapt constituie unul dintre cele 2 acte premergatoare(pe langa declaratia lui IRIMIA, dealtfel una puerila, in care a fost parca sfatuit ce se scrie in ea si sa ocoleasca adevarul) pe care le-a facut persoana mai sus mentionata in cauza nr. 115/P/2008 a PCAP. Precizez ca adresa L 305432/23.05.2008 a fost semnata de directorul proc. MF (asadar o persoana care cunoaste legea) aflat la conducerea P.Colibasi in 2008.Din adresa nr. L.305432/BRUFP/23.05.2008 a P.Colibasi (care a fost emisa si inaintata de acest peniten -ciar, la solicitarea proc. de caz C.Al, in ideea aflarii adevarului din plangerea mea) reiese negru pe alb ca” N.I si-a desfasurat activitatea pe perimetrul locului de detinere, pe tura d-nului comisar Lazar Al. Precizam ca fisa de evaluare a fost completata (prin asterixuri) de d-nul comisar de penitenciare ALEXESCU Ghe. in prezenta loc. dir. paza si regim subc. IRMIA A.D. si a altor ofiteri . Fisa a fost “intocmita” in momentul predarii serviciului de paza si supraveghere , nefiind numita nicio comisie in acest sens”. Din aceasta adresa reiese clar ca , desi LAZAR Al. era obligat sa-mi intocmeasca fisa de evaluare pe 2006, si NU ALEXESCU Gh. , acest lucru NU s-a intamplat , ba mai mult decat atat , ALEXESCU G. mi-a falsificat impreuna cu ceilalti 2 , fisele de evaluare pe 2004/2005 si au afirmat ca acestea reprezinta evaluarea pe 2006, aspect prin care pe langa incalcarea prev. legii organice nr. 293/2006 s-au incalcat si prev. ordinului 2792/08.11.2004 privind evaluarea functionarilor publici din administratia penitenciara.
Pornind de la aceste aspecte, proc. de caz C.Al. sesizand probabil implicarea pe langa abuz in serviciu, calomnie si in savarsirea unei eventuale infractiuni de fals in inscrisuri oficiale a numitilor ALEXESCU G. IRIMIA si LAZAR, a distorsionat adevarul din adresa nr. L.305432/BRUFP/23.05.2008 si l-a trecut , in rezolutia din 03.07.2008 din cauza 115/P/2008 a PCAP pe LAZAR ca fiind persoana care mi-a intocmit evaluarea pe 2006, neamintind nimic de faptul ca aceasta este de fapt un fals a evaluarilor din 2004/2005.
Citește mai mult
IRIMIA A.D. director al P.Colibasi la acea vreme si LAZAR AL. seful meu de tura s-au substituit conducerii din 2004/2005 a DGPA –unitate la care am lucrat timp de peste 14 ani,deservind numai P.Colibasi si care la 26.01.2006 a fost DESFIINTATA prin HG 127/26.01.2006 si deci INEXISTENTA in decembrie 2006 - si fara niciun temei legal mi-au falsificat calificativul de “F.B.” in “B’ , m-au trecut cu 2 grade pe fisele respective, fisele falsificate aveau criterii aflate in totala neconcordanta cu activitatea de paza in care IRIMIA ma numise anterior sa-mi desfasor activitatea pe tura lui LAZAR dar si multe alte falsuri, care apoi au fost girate de anumiti ofiteri de la ANP , falsuri care in cele din urma au stat la baza dispunerii trecerii mele in rezerva ,prin ordinul nr.2841/C/29.12.2006. Si cineva anume, realizand ca nu pot fi trecut in rezerva in acest mod abject a inventat, fabricat motivatia ca am fost “trecut in rezerva cu grad militar (n.a functia si grad pe care de fapt nu le mai aveam din iulie 2006 cand ANP, in baza art. 3 si mai ales art.74 din Legea organica nr.293/2004-privind statutul functionarilor publici din administratia penitenciara - modificata prin OUG nr. 47/29.06.2006) ca urmare a reorganizarii unitatii si reducerii unor functii din statul de organizare “. Aceasta motivatie este de fapt o inventie, o aberatie din cauza ca, in perioada iulie 2006- 29 decembrie 2006, in cadrul ANP sau P.Colibasi NU a avut loc nicio astfel de reorganizare. Aberatia este cu atat mai mare cu cat, din ordinul respectiv reiese ca, prin ordinul 2841/C/29.12.2006 am fost trecut in rezerva dintr-o unitate care nu mai exista la 29.12.2006-respectiv DGPA- din cauza ca , asa cum am aratat mai sus fusese DESFIINTATA (si in niciun caz reorganizata) la 26.01.2006, prin HG nr.127. Precizez ca DESFIINTAREA DGPA a produs efecte juridice imediat dupa publicarea HG nr. 127/26.01 .2006 in M.Of. nr. 125/09.02.2006, desfiintare care de fapt a fost aprobata si de catre Consiliul Legislativ prin avizul nr. 138/27.01.2006. Va rog sa retineti ca, prin OUG nr.47/29.06.2006 s-a dispus ( in vederea reformarii sistemului penitenciar, conditie prioritara pentru aderarea Romaniei la U.E. ) printre altele, mentinerea tuturor cadrelor militare din sistemul penitenciar in posturi de functionari publici cu statut special in ideea ocuparii rapide a celor 3000 posturi vacante din sistem. Cu alte cuvinte,in iunie 2006 nu mi s-a permis transferul la alt minister care avea nevoie de serviciile mele pe probleme de comba -terea coruptiei si crimei organizate-unele dintre atributiile fostei DGPA - M.J. considerand ca am valoa -rea umana , experienta si pregatirea profesionala pentru a fi tinut ca functionar public cu statut special cu gradul de agent sef in administratia penitenciara. Asadar, toate foste cadre militare ale desfiintatei DGPA, au fost tinute in administratia penitenciara, dupa ce in prealabil gradele militare ne-au fost schimbate si echivalate cu cele de functionari publici cu statut special, adica am fost trecuti de sub incidenta legii 80/1995 sub cea a legii 293/2006 –privind statutul functionarilor din administratia penitenciara. Si cele 2 legi sunt legi organice. Am facut toate aceste precizari pentru a se intelege mai bine , la ce grave abuzuri si ilegalitati am fost supus incepand cu luna decembrie 2006 si incheiate la 11.01.2007 cand, pur si simplu am fost dat afara de la P.Colibasi, interzicandu-mi-se dreptul la munca (drept prev si aparat de art. 41. din C.R)ca agent sef in administratia penitenciara si mai ales dreptul de a ocupa o functie publica (drept prev si aparat de art. 16 din CR) conform art. 74 din Legea 293/2004 completata prin OUG nr. 47/29.06.2006.