ICCJ. Decizia nr. 849/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.849/2009
Dosar nr. 3625/95/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 241 din 6 mai 2008, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de inculpata D.S. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen.
S-a respins cererea formulată de partea vătămată G.M. privind trimiterea cauzei la procuror în vederea extinderii cercetărilor cu privire la G.G.
În baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilăart. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata D.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzutăde art. 71 C. pen.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 631,175 lei către Serviciul de Ambulanţă Gorj, adică 1/2 din suma de 1262,35 lei, reprezentând transportul victimei la Spitalul Târgu Cărbuneşti şi la Spitalul Bagdasar Arseni Bucureşti.
A mai fost obligată inculpata la plata sumei de 51,45 lei, despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Târgu Jiu (1/2 din suma de 102,9 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă), precum şi la 221,83 lei, despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti (1/2 din suma de 443,67 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă) şi, respectiv, 131,32 lei, despăgubiri civile către Spitalul Orăşenesc Târgu Cărbuneşti (1/2 din suma de 262,64 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă).
A fost obligată inculpata la plata sumelor de 100 lei rentă lunară şi 2000 lei rentă globală, 500 lei despăgubiri civile şi 3000 lei daune morale către partea vătămată G.M.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 425 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată (1/2 din onorariul avocat) şi la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimisă în judecată inculpata D.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de G.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de D.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.; neînceperea urmăririi penale pentru G.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut, în fapt că, în ziua de 19 iulie 2006, a avut loc un conflict între inculpata D.S., G.M. şi G.I., care s-a produs la poarta locuinţei părţii vătămate G.M., respectiv că, pe fondul unor discuţii contradictorii şi injurii reciproce, martora G.I. a aplicat lovituri inculpatei D.S., producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare circa 7-8 zile îngrijiri medicale, după care şi inculpata s-a înarmat cu o scândură şi a aplicat lovituri părţii vătămate şi martorei, producându-le leziuni, după cum urmează: martorei G.I., leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale (conform certificatului medico-legal nr. 827/2006 emis de S.M.L. Gorj), iar părţii vătămate G.M., leziuni care au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale şi infirmitate fizică permanentă, constând în lipsa unei părţi osoase din calota craniană, pe fondul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură situată fronto-parietal stânga (conform certificatului medico-legal nr. 912 din 01 august 2006 emis de S.M.L. Gorj).
S-a reţinut că martora G.I. şi inculpata D.S. nu au formulat plângeri penale pentru infracţiunile de loviri şi alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., părţile având calităţi de parte vătămată, făptuitoare.
În faza de urmărire penală, partea vătămată G.M. a formulat plângere pentru tentativă la omor şi împotriva făptuitorului G.G., concubinul inculpatei, dar faţă de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că autor al infracţiunii este inculpata.
Faţă de probele administrate în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească (plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor M.S., G.E., G.I., T.M., G.N., G.A.M., G.E.R., F.I., B.N., coroborate cu datele rezultate din certificatele medico-legale, adresele privind cheltuielile de spitalizare înaintate de Spitalul Tg. Cărbuneşti, Spitalul Tg. Jiu, Spitalul „Bagdasar Arseni" Bucureşti şi Serviciul de Ambulanţă Tg. Jiu, declaraţiile inculpatei), prima instanţă a reţinut că, la data de 19 iulie 2006, s-a produs un conflict între inculpata D.S., pe de o parte, partea vătămată G.M. şi martora G.I. (fiica părţii vătămate), pe de altă parte, constând în injurii şi imputaţii reciproce, care au degenerat în acte de violenţă. Astfel, martora G.I. a aplicat o lovitură inculpatei D.S. cu o bucată de lemn, în zona capului, producându-i o plagă contuză de 1 cm., cu crustă hematică pe fond tumefiat, situată frontal-median în regiunea păroasă, care a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale (certificatul medico-legal nr. 824 din 20 iulie 2006), iar în replică inculpata a aplicat lovituri cu un lemn martorei, producându-i echimoze la nivelul piciorului drept, coapsă şi gambă, cu dimensiuni de 10/8 cm., respectiv 4/3 cm. şi la nivelul braţului stâng, cu dimensiunea de 7/6 cm., care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale (certificatul medico-legal nr. 827 din 20 iulie 2006).
În aceste condiţii, partea vătămată G.M. s-a înarmat cu o bucată de fier (crucea) de la căruţa staţionată în apropiere, conflictul petrecându-se pe drumul public, la poarta locuinţei părţii vătămate şi a încercat să lovească pe inculpată, care a prins mâna părţii vătămate, a dezarmat-o şi, cu fierul respectiv, i-a aplicat o singură lovitură în cap, ambele părţi căzând la pământ.
Urmare acestei agresiuni, partea vătămată G.M. a prezentat un traumatism cranio-cerebral deschis cu fractură cu înfundare situată fronto-parietal stânga, care a necesitat intervenţie chirurgicală, soldată cu lipsa unei părţi osoase din calota craniană, leziuni care au necesitat circa 45 - 50 zile îngrijiri medicale, nu au pus în pericol viaţa, dar au produs infirmitate permanentă, prin lipsa porţiunii osoase (certificatul medico-legal nr. 912 din 01 august 2006).
Faţă de această situaţie de fapt, probată atât cu dovezile ştiinţifice, cât şi prin probele testimoniale administrate, care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate şi declaraţia de recunoaştere a inculpatei, instanţa de fond a reţinut că aceasta a săvârşit tentativă la infracţiunea de omor calificat, în stare de provocare, în condiţiile art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Starea de provocare a fost reţinută constatându-se că inculpata a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări, generată atât de imputaţiile făcute de martoră şi partea vătămată, cât şi de actele de violenţă exercitate asupra sa.
Totodată, a fost respinsă cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor, în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., motivându-se că intensitatea agresiunii, obiectul vulnerant utilizat şi zona corpului implicată, permit concluzia că inculpata a acţionat cu intenţia directă a suprimării vieţii părţii vătămate.
În consecinţă, s-a procedat la condamnarea inculpatei D.S. la o pedeapsă privată de libertate, individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), coroborat cu art. 76 alin. (3) C. pen., respectiv pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru pedeapsa principală aplicându-se regimul de executare în detenţie şi pedeapsa accesorie a interdicţiei drepturilor prevăzută, de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Sub aspect civil, s-a reţinut că partea vătămată, audiată la termenul din 28 august 2007, când a fost ascultată şi inculpata, a promovat acţiune civilă în procesul penal, solicitând daune morale în sumă de 1.500.000.000 ROL şi despăgubiri în sumă de 500.000.000 ROL, iar faţă de probele administrate privitor la infirmitatea fizică posttraumatică permanentă şi la durata spitalizării la care partea vătămată a fost supusă, urmare a agresiunii, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă, obligând inculpata la plata sumelor de 500 lei (5.000.000 ROL) despăgubiri, 3000 lei (30.000.000 ROL) daune morale, precum şi prestaţie periodică în sumă de câte 100 lei lunar şi în sumă globală de 2.000 lei.
Totodată, s-a reţinut că, în cauză au fost promovate acţiuni civile de către unităţile spitaliceşti, pentru cheltuielile ocazionate cu internarea părţii vătămate, astfel că, în raport de înscrisurile doveditoare s-a dispus obligarea inculpatei la plata acestor cheltuieli, în proporţie de 50 %, corespunzător vinovăţiei, astfel: 631.175 lei către Serviciul de Ambulanţă Gorj; 51,45 lei către Spitalul Judeţean Tg. Jiu; 221,83 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni" Bucureşti şi 131, 32 lei către Spitalul Orăşenesc Tg. Jiu.
B. Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel inculpata D.S. şi partea vătămată G.M., invocând critici de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:
În apelul inculpatei, s-a solicitat, în teză principală, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi achitarea pentru legitimă apărare, în condiţiile art. 44 C. pen., precum şi exonerarea de plata despăgubirilor şi daunelor morale; în teza subsidiară, s-a solicitat reţinerea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia la minimul general permis de lege, cu suspendarea executării, precum şi reducerea corespunzătoare a daunelor.
În apelul părţii vătămate, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate, corespunzător urmărilor produse asupra părţii vătămate, precum şi acordarea în totalitate a pretenţiilor formulate.
Prin Decizia penală nr. 154 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpata D.S. împotriva sentinţei penale nr. 241 din 6 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 3625/95/2007, s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi făcându-se aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei D.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
S-a apreciat că se impun a fi reţinute circumstanţe personale atenuante în condiţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., întrucât inculpata nu are antecedente penale, are un minor în întreţinere, a fost sinceră şi cooperantă în cursul cercetărilor, contribuind la aflarea adevărului în cauză, cât timp plângerea iniţială a părţii vătămate l-a vizat pe numitul G.G., în timpul cercetărilor, inclusiv după ascultarea inculpatei, stabilindu-se autorul infracţiunii.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata care a
criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei sale condamnări deşi a săvârşit fapta în legitimă apărare, întrucât nu a avut intenţia de a ucide, ci doar s-a apărat de atacul fiicei părţii vătămate precum şi al acesteia din urmă, care a încercat să o lovească cu un fier, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Totodată, a criticat Decizia şi sentinţa sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen.
În subsidiar, a criticat Decizia recurată şi pentru netemeinicie, solicitând să se reţină contextul în care a comis fapta, în sensul celor arătate mai sus, precum şi circumstanţele sale personale şi să se reducă pedeapsa aplicată iar modalitatea de executare să fie una neprivativă de libertate.
Examinând recursul inculpatei prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Apărarea în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate, care a încercat să o lovească cu un fier, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44 C. pen., „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul". Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond precum şi cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce priveşte atacul exercitat de partea vătămată asupra inculpatei, acesta încetase întrucât inculpata o dezarmase, deci nu mai exista o acţiune agresivă din partea persoanei vătămate care să justifice agresiunea inculpatei. Aceasta demonstrează că nu este îndeplinită nici condiţia esenţială privitoare la apărare, respectiv ca acţiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului, întrucât, din moment ce nu subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în desfăşurare, nu subzistă nici necesitatea înlăturării lui.
Totodată, în condiţiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susţine nici că inculpata a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile aşadar nici dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Înalta Curte constată, însă, că în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanţă atenuantă legală, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Or, aşa cum s-a arătat deja, după ce anterior fiica părţii vătămate se lovise reciproc cu inculpata, partea vătămată a avut o atitudine provocatoare faţă de inculpată, încercând să o lovească cu un fier, ceea ce a produs acesteia o puternică tulburare.
2. Referitor la critica privind încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată, întrucât, prin modul în care a acţionat, inculpata a prevăzut rezultatul al faptei sale, respectiv posibilitatea suprimării vieţii părţii vătămate, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Intenţia de a ucide cu care a acţionat inculpata rezultă din împrejurările de fapt, respectiv, mijlocul folosit în agresiune, un obiect din fier, zona vitală vizată, partea frontală a capului, intensitatea loviturii şi consecinţele produse (pierderea de substanţă osoasă, chiar dacă nu a pus viaţa în pericol).
3. În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei, Înalta Curte apreciază că în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, astfel cum au fost descrise mai sus, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatei, respectiv faptul că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu este cunoscută cu antecedente penale şi a avut, în general, o conduită corespunzătoare în societate, existând şanse de reintegrare socială a acesteia, având totodată în întreţinere un copil minor la o vârstă la care nu este indicat a fi privat de prezenţa mamei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate.
În consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., Înalta Curte va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen., perioadă în care inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzutăde art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
Totodată, se va atrage atenţia inculpatei cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen. şi se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpată doar sub aspectul individualizării pedepsei, modificând hotărârile pronunţate în sensul dispozitivului prezentei decizii.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata D.S., împotriva deciziei penale nr. 154 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia recurată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei D.S.
Înlătură aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8 ani determinat potrivit art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (1) C. pen.:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatei D.S., rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 837/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 861/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
