ICCJ. Decizia nr. 920/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 920/2009
Dosar nr. 2221/1/2009
Şedinţa publică din 13 martie 2009
Prin încheierea din 5 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului B.A.V.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 40 din 3 februarie 2009, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 329 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Şi, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
S-a reţinut că inculpatul, în perioada martie 2006 - aprilie 2007, a îndemnat şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată L.C.L., pe care, în perioada mai-noiembrie 2007, a găzduit-o şi, prin folosirea de violenţe, ameninţări şi lipsire de libertate, a obligat-o să practice prostituţia pe raza municipiilor Cluj-Napoca şi Turda, iar în perioada iunie 2004 - decembrie 2005, a procedat la fel cu partea vătămată majoră M.M.A.
În apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei sus amintite, la primul termen de judecată, instanţa de apel a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest a inculpatului, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă şi în continuare, în sensul că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în natura şi gravitatea faptei penale pentru care inculpatul a fost deja condamnat în primă instanţă, mijloacele folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunii, ca şi în perioada îndelungată în care a obligat părţile vătămate, prin violenţă, să se prostitueze.
Periculozitatea inculpatului a fost pusă în evidenţă de declaraţia părţii vătămate M.M.A., care a reliefat faptul că inculpatul a bătut-o în repetate rânduri, cu o rangă de fier şi o bâtă de baseball, iar din declaraţia martorului M.M. a rezultat că inculpatul a bătut o parte vătămată care era gravidă, provocându-i naşterea prematură.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.
Examinând hotărârea sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus după ce s-au constatat îndeplinite cerinţele dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La luarea măsurii preventive şi la menţinerea acesteia ulterior s-a avut în vedere faptul că probele administrate în cauză conturează o presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, împrejurare certificată şi de faptul că prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului relevă o periculozitate ridicată a inculpatului pentru ordinea publică, dat fiind faptul că pe o perioadă îndelungată de timp şi prin folosirea de ameninţări şi violenţe, inculpatul a traficat cele două victime în scopul obţinerii de foloase materiale.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, astfel că în mod justificat prima instanţă a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Ca atare, constatând că încheierea recurată este legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.A.V. împotriva încheierii din5 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în dosarul nr. 2618/117/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 917/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 942/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
