ICCJ. Decizia nr. 837/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.837/2009
Dosar nr. 294/103/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa penală nr. 169/ P din 22 octombrie 2008, a condamnat pe inculpata A.V.E., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a art. 71 alin. (5) din acelaşi cod, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 5 ani, astfel cum prevede art. 82 din acelaşi cod.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpata a fost obligată să plătească părţii civile S.A.J. Neamţ, suma de 203,40 lei.
În baza dispoziţiilor art. 113 C. pen., inculpata a fost obligată să se prezinte la tratament medical, până la însănătoşire.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpata şi soţul său, A.V., acesta din urmă fiind bolnav, deşi se aflau în relaţii tensionate, locuiau în acelaşi imobil, dar în încăperi separate.
Pe acest fond, la 12 octombrie 2008, în timp ce inculpata se afla în curtea locuinţei şi făcea ţuică, soţul ei, căreia i-a reproşat că ar fi folosit wc-ul necorespunzător, a început să se certe cu ea, iar aceasta la un moment dat l-a lovit de mai multe ori cu un băţ, zonele vizând corpul şi capul victimei, iar când el s-a prăvălit la sol, i-a lovit cu piciorul.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că A.V. a suferit un traumatism toraco-abdominal, urmat de hemoragie internă, moartea fiind violentă.
Expertizarea medico-legală psihiatrică la care a fost supusă inculpata, a relevat că aceasta prezenta „tulburare organică de personalitate, cu deteriorare cognitivă, discernământul fiindu-i diminuat".
Împotriva sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată inculpatei.
Curtea de Apel Bacău, din oficiu, verificând hotărârea primei instanţe sub aspectul cauzei care duce la desfiinţare, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat că prin încheierea nr. 37/ PAP din 8 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4893/103/2007 al Tribunalului Neamţ, judecătorul fondul a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatei pe durata de 30 de zile, respectiv de la 12 noiembrie 2007 la 11 decembrie 2007 inclusiv, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., completul nefiind legal constituit, hotărârea este nulă absolut, nulitate ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea ei.
În aceste condiţii, prin Decizia penală nr. 1 din 6 ianuarie 2009, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de parchet a fost admis, s-a desfiinţat sentinţa şi cauza a fost trimisă pentru rejudecare, la Tribunalul Neamţ.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind nelegalitatea, în opinia sa judecătorul fondului fiind compatibil.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului nr. 4893/103/2007 al Tribunalului Neamţ, se reţine că la fila X a acestuia, se găseşte încheierea nr. 37/ PAP din 8 noiembrie 2007, la acea dată examinându-se „propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatei .., cercetată pentru .."
Judecătorul care a pronunţat încheierea, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 159 C. proc. pen., admiterea cererii parchetului, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei pe durata de 30 de zile, de la 12 noiembrie 2007, la 11 decembrie 2007.
În motivarea încheierii, judecătorul a reţinut că propunerea era întemeiată, urmărirea penală nu fusese finalizată, nu se emisese rechizitoriul, în cauză sunt probe că s-a săvârşit o infracţiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani şi faţă de gravitatea faptei, rezultatul produs şi modalitatea de săvârşire, lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, din acest motiv impunându-se ca inculpata să fie izolată de societate.
Ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în redactarea de după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006, judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă .. a soluţionat propunerea .. de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale".
În altă ordine de idei, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (2) din acelaşi cod, încălcările relative la .. compunerea instanţei, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, alin. (3) prevăzând că nulitatea înscrisă în alin. (2) nu poate fi înlăturată în niciun mod.
În aceste condiţii, sentinţa fondului fiind pronunţată de o instanţă neconstituită legal pentru că judecătorul era incompatibil să judece, Decizia instanţei de apel fiind legală, recursul declarat de inculpată, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respins ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.V.E. împotriva deciziei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 849/2009. Penal → |
|---|
