ICCJ. Decizia nr. 968/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.968/200.
Dosar nr. 3114/1/200.
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra plângerii penale de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 6 aprilie 2009, petentul T.A. a solicitat:
1) - desfiinţarea Rezoluţiei nr. 1271/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin Rezoluţia nr. 5016/1061/II/2/2009 din 5 martie 2009 a Procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a aceluiaşi Parchet şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.
2) - începerea urmăririi penale faţă de procurorul M.I. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 (favorizarea infractorului) C. pen., apreciind că ar fi favorizat pe procurorul J.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Referitor la plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, constată că aceasta este neîntemeiată, faptele penale reclamate a fi săvârşite de magistratul procuror C.O. (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.) fiind inexistente.
Procurorii care au examinat plângerea petentului au stabilit în mod legal şi corect că procurorul C.O. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, rezoluţia sa de neîncepere a urmăririi penale faţă de comisarii de poliţie E.G. şi B.G., fiind confirmată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. De asemenea, s-a stabilit că, prin activitatea sa profesională, nu a favorizat nici o persoană care ar fi săvârşit o faptă penală.
Petentul nu a depus nici o probă în dovedirea afirmaţiilor sale nici la organele de cercetare penală şi nici în instanţă.
De altfel, nici nu s-a prezentat la Înalta Curte pentru a-şi susţine plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen.
în consecinţă, va fi respinsă, ca nefondată plângerea petentului împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.O., dată la 29 ianuarie 2009 în dosarul nr. 1271/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi confirmată de procurorul şef al S.U.P.C. din cadrul aceluiaşi Parchet prin Rezoluţia nr. 5016/1061/II/2/2009 din 5 martie 2009.
Referitor la al doilea aspect privind trimiterea în judecată penală a domnului M.I., procuror şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este competentă material să efectueze urmărirea penală, competenţa aparţinând Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu calitatea de procuror la acest Parchet a persoanei reclamate.
Potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau Ia instanţa de judecată se trimite organului competent, în speţă, organul competent fiind Parchetul de pe lângă I.C.C.J.
Doar acest organ este competent să verifice susţinerile petentului, să efectueze cercetări penale şi să dispună asupra existenţei ori inexistenţei infracţiunilor reclamate, asupra săvârşirii lor de către presupusul făptuitor, administrând probele necesare pentru descoperirea adevărului şi pronunţând o soluţie conformă acestora.
În consecinţă, sub acest aspect, Înalta Curte va dispune trimiterea plângerii petentului T.A., greşit adresată instanţei de judecată, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.A. împotriva Rezoluţiei din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1271/P/2008.
Menţine rezoluţia atacată.
Trimite plângerea penală formulată de petiţionar faţă de M.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 977/2009. Penal → |
|---|
