ICCJ. Decizia nr. 977/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 977/2009
Dosar nr.10266/1/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 10266/1/2008 contestatorul R.V.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 5793 din 4 decembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 458/32/2007, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 183/2007 a Curţii de Apel Bacău.
În motivarea contestaţiei sale, condamnatul a susţinut că la data de 4 decembrie 2007 când s-a judecat recursul promovat de el împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale şi de a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare.
A mai arătat contestatorul că potrivit actelor medicale pe care le-a ataşat contestaţiei sale, la data la care s-a judecat recursul era în tratament medical, suferind de afecţiuni de natură să-i afecteze grav capacitatea de deplasare, astfel că nu a avut cunoştinţă despre termenul stabilit pentru judecarea recursului, iar despre soluţia pronunţată de instanţă a aflat mult mai târziu, când a fost arestat preventiv şi i-a fost adusă la cunoştinţă împrejurarea că a fost judecat în lipsă.
În dovedirea contestaţiei a depus la dosar copia actului medical invocat şi a solicitat şi suspendarea executării hotărârii potrivit art. 390 C. proc. pen.
Prin încheierea din 3 februarie 2009 Înalta Curte a respins cererea de suspendare formulată de contestatori şi a acordat termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, solicitând relaţii cu privire la data la care a început executarea hotărârii de către contestatori.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V.L., respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată, ca fiind inadmisibilă cererea.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate pentru a fi admisibilă în principiu cererea de contestaţie în anulare trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină să fie dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei să se depună ori să fie invocate dovezi care se află la dosar.
Pe de altă parte art. 388 C. proc. pen. stabileşte că „pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) şi e) C. proc. pen. contestaţia în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării...".
Cum în cauză, motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare este cel prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. şi potrivit relaţiilor comunicate de Tribunalul Neamţ hotărârea a fost pusă în executare la 4 decembrie 2007, iar contestatorul R.V.L., condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, s-a prezentat conform programului stabilit la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, pentru întrevederi, începând cu 25 ianuarie 2008 până în luna septembrie 2008 când a fost arestat preventiv într-o altă cauză, rezultă că termenul de 10 zile prevăzut de legiuitor pentru introducerea contestaţiei în anulare nu a fost respectat, în condiţiile în care cererea a fost formulată la 4 decembrie 2008.
Aşa fiind, faţă de împrejurarea că una dintre cele trei condiţii cumulative impuse de lege pentru ca o contestaţie în anulare să fie admisibilă, respectiv cea referitoare la termenul de introducere a cererii nu a fost respectată, contestaţia de faţă apare ca fiind inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V.L. împotriva deciziei penale nr. 5793 din 4 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 968/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1830/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
