ICCJ. Decizia nr. 4015/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4015/2009

Dosar nr. 4973/42/2006

Şedinţa publică din 2 decembrie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 45 din 16 aprilie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a hotărât condamnarea inculpatei M.M.L., fiica lui V. şi M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

A pus în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen. A dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 29 iunie 2006 la 16 noiembrie 2006 şi a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin Decizia 6750/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A obligat inculpata să plătească statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.

În fapt s-au reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M.M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că: în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie 2006, în calitate de vicepreşedinte la Judecătoria Câmpina, a primit suma de 56.000.000 lei de la martora - denunţătoare R.M. pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova şi pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Ploieşti în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele care se aflau pe rolul instanţei şi în care martora - denunţătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum şi suma de 300 euro de la aceeaşi martoră - denunţătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflate pe rolul Judecătoriei Câmpina, ca să dea un termen mai lung şi o soluţie favorabilă.

Inculpata M.M.L. avea calitatea de judecător la Judecătoria Câmpina, iar prin Hotărârea nr. 6 a C.S.M. din mai 2003 a fost investită cu funcţia de vicepreşedinte al acestei instanţe, începând cu ta de 01 iunie 2003.

În această calitate, inculpata M.M.L., în cursul anilor 2005 şi 2006 avea ca atribuţii de serviciu judecarea cauzelor penale.

La data de 27 iunie 2006, martora-denuntătoare R.M. a sesizat D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti cu faptul că, în urma unei discuţii pe care a avut-o cu inculpata M.M.L. în dimineaţa zilei respective, a convenit cu aceasta să-i dea suma de 300 euro, pe care urma să i-o mită la data de 29 iunie 2006, pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumentează cauza civilă nr. 1952/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Câmpina şi în care denunţătoarea avea calitatea de reclamant, pentru a-i da un termen mai lung şi o soluţie favorabilă.

Tot în acest denunţ, martora-denunţătoare a mai sesizat faptul că, la data de 3 iunie 2005 i-a dat inculpatei M.M.L. suma de 50.000.000 lei, pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalul Prahova care instrumentau Dosarul civil nr. 6285/2005, în vederea admiterii apelului, iar la începutul anului 2006, inculpata a mai primit de la denunţătoare suma de 3.000.000 lei, în două rânduri, în total suma de 6.000.000 lei pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Ploieşti care instrumentau Dosarul civil nr. 623/2005, în vederea admiterii recursului.

Începând cu anul 1998 martora-denunţătoare R.M. a formulat la Judecătoria Câmpina o acţiune civilă având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra a mai multor terenuri şi a unei case de locuit situate pe raza localităţii Breaza, judeţul Prahova. Iniţial, prin sentinţa civilă nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpina acţiunea a fost admisă aşa cum a fost formulată de martora-denunţătoare R.M. Sentinţa civilă a rămas definitivă şi ulterior, în cursul anului 2002, a fost pusă în executare.

Urmare recursului în anulare formulat de Procurorul general al României, sentinţa civilă mai sus-mentionată a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie, iar după rejudecare acţiunea martorei-denunţătoare fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 114/2004 a Judecătoriei Câmpina.

Întrucât prima sentinţă nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpina a fost pusă în executare, partea adversă a formulat cerere de întoarcere a executării - înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 828/2005. Această cerere de întoarcere a executării a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 868 din 21 aprilie 2005.

În acest context - în care acţiunea civilă i-a fost respinsă, părţii adverse i-a fost admisă cererea de întoarcere a executării, iar martora-denunţătoare R.M. a luat legătura cu inculpata M.M.L., prin intermediul mamei acesteia din urmă.

Martora-denunţătoare R.M. şi inculpata M.M.L. se cunoşteau, inculpata fiind cea care a pronunţat sentinţa civilă nr. 3350/1999 prin care a fost admisă acţiunea de ieşire din indiviziune.

În fapt, la sfârşitul lunii mai 2005 inculpata M.M.L. a luat legătura telefonic cu martora-denunţătoare R.M. şi a chemat-o la biroul său cu toate hotărârile pronunţate în cauza care privea acţiunea de ieşire din indiviziune. După ce a avut această discuţie telefonică cu inculpata, martora-denunţătoare R.M. a convenit cu soţul acesteia-martorul R.N., să meargă el la biroul inculpatei pentru a-i prezenta hotărârile.

Martorul R.N. a mers la biroul inculpatei M.M.L., i-a prezentat hotărârile, însă aceasta, după ce a citit una din sentinţe, i-a spus martorului că vrea să discute cu soţia acestuia.

În baza acestei înţelegeri, la câteva zile, martora-denunţătoare R.M., împreună cu soţul acesteia-martorul R.N., au mers la sediul Judecătoriei Câmpina. Martorul R.N. a rămas afară, iar martora-denunţătoare R.M. a mers în biroul inculpatei M.M.L.

Cu acest prilej, inculpata i-a cerut martorei-denunţătoare hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză şi a întrebat-o de ce nu a apelat la ea mai demult. în timp ce inculpata citea hotărârile, martora-denunţătoare a întrebat-o cum de a fost posibilă întoarcerea executării. Ca răspuns la întrebarea martorei-denunţătoare, inculpata M.M.L. a afirmat că a sesizat multe nereguli în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, însă problemele sunt multe şi grele şi că trebuie mulţi bani să se rejudece aceste procese, sfătuind-o să declare apel.

Martora-denunţătoare R.M. a întrebat-o pe inculpată de câţi bani este nevoie, însă aceasta nu a precizat o sumă, dar i-a spus să-i aducă banii, că ştie ea ce are de făcut cu ei. Totodată inculpata a precizat să-i aducă banii la birou şi după orele 14,00. La sfârşitul discuţiei martora-denunţătoare i-a spus inculpatei că o să mai treacă pe la ea.

După ce a ieşit din biroul inculpatei, martora-denunţătoare i-a făcut cunoscut martorului R.N. conţinutul discuţiei pe care a avut-o cu inculpata. Iniţial, martorul R.N. nu a fost de acord să dea bani inculpatei, însă în cele din urmă a acceptat şi împreună cu martora-denuntătoare au convenit să-i dea suma de 50.000.000 lei vechi.

Astfel, la data de 03 iunie 2005, martora-denunţătoare R.M. şi martorul R.N. au mers la B.C.R. - sucursala Câmpina, de unde au scos suma de 53.443.297 lei (filele 135, 136). Din această sumă, 50.000.000 lei au hotărât să-i dea inculpatei, iar cu diferenţa de 3.400.000 lei, martora-denuntătoare intenţiona să plătească nişte datorii.

După ce au luat banii de la bancă, în aceeaşi zi, martora-denunţătoare R.M. şi martorul R.N. au mers la sediul Judecătoriei Câmpina, unde au ajuns în jurul orelor 14.00. Martora-denunţătoare R.M. şi martorul R.N. au intrat împreună în biroul inculpatei, aceasta i-a invitat să ia loc pe canapea şi după o scurtă discuţie introductivă, martora-denunţătoare i-a spus inculpatei că a venit să-i aducă suma de 50.000.000 lei pentru a o ajuta în dosarul civil de întoarcere a executării. După ce i-a făcut cunoscut acest fapt, martora-denunţătoare a scos suma de 50.000.000 lei din geantă, compusă din bancnote a 500.000 lei şi i-a dat-o inculpatei care, după ce a numărat banii, i-a pus în geanta sa.

În continuarea discuţiei inculpata M.M.L. le-a promis martorei-denunţătoare R.M. şi martorului R.N. că va interveni pe lângă magistraţi de la Tribunalul Prahova pentru a le admite apelul. În acest context, inculpata a folosit expresia: "Mă ţin de acest proces până în pânzele albe" (a se vedea procesul - verbal de confruntare dintre inculpata M.M.L. şi martora-denunţătoare R.M., declaraţia martorului R.N., filele 125 -130, 108 -113).

Tot cu acest prilej, inculpata M.M.L. a redactat o cerere de apel pe care a dactilografiat-o la sediul Judecătoriei Câmpina în numele martorei-denunţătoare R.M. După ce a dactilografiat cererea de apel, inculpata M.M.L. a pus rezoluţia de primire a cererii cu data de 03 iunie 2005 şi menţiunea „Se va opera şi înainta la Tribunalul Prahova în apel" (fila 312). Apelul în discuţie era îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 868 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Câmpina, prin care fusese admisă acţiunea de întoarcere a executării formulată de partea adversă. Inculpata M.M.L. a redactat şi dactilografiat cererea de apel având consimţământul martorei-denunţătoare R.M. şi a martorului R.N.

După ce i-a dat banii inculpatei, martora - denunţătoare R.M., împreună cu martorul R.N. au părăsit biroul.

Apelul formulat de martora-denunţătoare R.M. a fost înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 6285/2005.

Când a primit citaţie de la Tribunalul Prahova, cu o zi înaintea termenelor de judecată, martora-denunţătoare R.M. împreună cu martorul R.N., au luat legătura din nou cu inculpata M.M.L., mergând la biroul acesteia de la Judecătoria Câmpina. Sus-numiţii i-au făcut cunoscut inculpatei că au primit citaţie de la Tribunalul Prahova şi au întrebat-o cum să procedeze. Inculpata M.M.L. Ie-a spus să meargă liniştiţi la proces, că le va fi admis apelul, întrucât a intervenit pe lângă o judecătoare care face parte din completul de judecată. Făcând referire la această judecătoare, inculpata Ie-a spus sus-numiţilor că aceasta are părul legat într-o coadă la spate.

La data de 03 noiembrie 2005, prin Decizia civilă nr. 772/2005 în Dosarul nr. 6285/2005 al Tribunalului Prahova, apelul martorei - denunţătoare a fost respins. După ce au primit comunicarea de la Tribunalul Prahova, martora-denunţătoare R.M. împreună cu martorul R.N., au luat legătura cu inculpata M.M.L., căreia i-au spus că Ie-a fost respins apelul. Cu acest prilej inculpata Ie-a spus sus-numiţilor că nu i-a putut ajuta deoarece din completul care a judecat apelul a făcut parte o judecătoare al cărei soţ este procuror şi că: „Nu a vrut să o ştie procuratura".

Inculpata M.M.L. a făcut referire la doamna judecător T.R., al cărei soţ este prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova – T.L. (a se vedea fila 156).

Tot în acest context, inculpata M.M.L. Ie-a promis sus-numiţilor că îi va ajuta la Curtea de Apel Ploieşti, sens în care i-a sfătuit să declare recurs. Martora - denunţătoare R.M. a ascultat sfaturile inculpatei, drept pentru care a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 772/2005 a Tribunalului Prahova.

Urmare recursului formulat de martora-denuntătoare R.M. la Curtea de Apel Ploieşti s-a format Dosarul civil nr. 263/2006 cu prim termen de judecată la data de 03 februarie 2006. După ce a primit citaţie de la Curtea de Apel Ploieşti martora-denunţătoare R.M. a luat legătura cu inculpata M.M.L., căreia i-a prezentat citaţia. Cu acest prilej inculpata M.M.L. i-a spus martorei-denuntătoare R.M. ca, înainte cu două zile de data termenelor de judecată, să o anunţe, întrucât vrea să meargă cu ea la Ploieşti, la Curtea de Apel, pentru a discuta cu judecătorii din complet în vederea admiterii recursului. Totodată inculpata M.M.L. i-a spus martorei-denuntătoare R.M. să ia bani la ea, ca să dea o „atenţie" judecătorilor de la Curte.

În baza acestei înţelegeri, cu o zi sau două înaintea termenelor de judecată, de dimineaţă, martora-denunţătoare R.M. împreună cu soţul acesteia – R.N., cu autovehiculul condus de acesta din urmă, au mers la domiciliul inculpatei M.M.L., au luat-o de acasă şi au plecat spre Ploieşti.

În drum spre Ploieşti, martora-denunţătoare R.M. i-a spus inculpatei M.M.L. că are la ea suma de 10.000.000 lei, după care ia dat plicul în care avea banii. Inculpata a luat din plic suma de 3.000.000 lei, iar diferenţa a restituit-o martorei-denuntătoare R.M., spunându-i să o păstreze pentru termenele următoare.

Când au ajuns la Curtea de Apel Ploieşti martora-denunţătoare R.M. şi martorul au rămas în autovehicul, în parcare, iar inculpata M.M.L. a intrat în clădirea Curţii de Apel. Când a revenit, inculpata Ie-a spus sus-numiţilor că a vorbit cu preşedintele completului de judecată, că în dosar este lipsă de procedură şi să nu se prezinte la termenul de judecată, după care s-au întors la Câmpina.

În dosarul cauzei, următorul termen de judecată a recursului a fost fixat la data de 24 februarie 2006.

În perioada scursă între cele două termene de judecată inculpata M.M.L. i-a sugerat martorei-denuntătoare R.M. să se interneze în spital pentru a obţine o amânare pentru termenul din data de 24 februarie 2006. Martora-denunţătoare R.M. a ascultat sfatul inculpatei, iar la data de 20 februarie 2006 s-a internat în Spitalul Municipal Câmpina - secţia de Recuperare Poiana Câmpina. După ce a primit citaţie pentru termenul din data de 24 februarie 2006, martora - denuntătoare R.M. i-a făcut cunoscut inculpatei acest fapt, iar aceasta din urmă a stabilit să procedeze tot ca la termenul anterior, astfel că, înaintea datei de 24 februarie 2006 cu o zi sau două, martorul R.N. a mers cu autovehiculul la Spitalul Poiana Câmpina, a luat-o pe martora-denunţătoare R.M. şi împreună cu aceasta au mers la domiciliul inculpatei, de unde au luat-o cu autovehiculul şi au plecat împreună la Ploieşti.

În drum spre Ploieşti martora - denunţătoare R.M. i-a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei în scopul precizat mai sus. Când au ajuns la sediul Curţii de Apel Ploieşti martora - denunţătoare R.M. şi martorul R.N. au rămas în autovehicul, în parcare, iar inculpata M.M.L. a intrat în clădirea Curţii de Apel şi a mers la biroul martorei Ş.C. - judecător la instanţa mai sus-menţionată şi preşedintele completului de judecată care avea spre soluţionare recursul martorei-denunţătoare R.M.

După ce a intrat în birou inculpata M.M.L. a discutat mai întâi cu doamna judecător P.A. - cu care fusese colegă la Judecătoria Câmpina, după care a mers la masa de lucru a martorei Ş.C., căreia i-a înmânat cererea de amânare a judecăţii din partea recurentei R.M. (martor - denunţător), explicându-i verbal că recurenta este mătuşa sa şi că se află în imposibilitatea de a se prezenta la termenul din 24 februarie 2006, motiv pentru care a solicitat amânarea cauzei.

La cererea de amânare a cauzei inculpata M.M.L. a anexat o adeverinţă medicală. Când a primit cererea de amânare martora Ş.C.a consemnat, din eroare, pe ea „Primit la 24 februarie 2006".

Cu prilejul audierii, martora Ş.C. a declarat că este convinsă că inculpata M.M.L. a venit la ea la birou anterior datei la care a fost termenul de judecată, deoarece îşi aminteşte că în ziua respectivă sus - numita avea dosarele pe birou la studiu.

Cu privire la cererea de amânare a cauzei s-a precizat că aceasta a fost scrisă şi semnată de inculpata M.M.L., având consimţământul martorei-denunţătoare R.M., aceasta din urmă dându-i adeverinţa medicală care a fost anexată la cerere.

După ce a lăsat cererea de amânare inculpata a revenit la autovehicul şi Ie-a spus martorei - denunţătoare R.M. şi martorului R.N. că a vorbit cu preşedintele completului de judecată în vederea admiterii recursului.

Inculpata nu a dat nici o sumă de bani martorei Ş.C.

La termenul din data de 24 februarie 2006 cauza a fost amânată pentru data de 31 martie 2006.

În seara zilei de 30 martie 2006, inculpata M.M.L. a luat legătura telefonic cu martora - denunţătoare R.M., pe care a anunţat-o că în dimineaţa zilei de 31 martie 2006, înainte de a pleca la Curtea de Apel Ploieşti unde aveau termen de judecată, să treacă pe la domiciliul inculpatei pentru a le da ceva, fără să precizeze ce anume. În dimineaţa zilei de 31 martie 2006 martora-denunţătoare R.M. şi martorul R.N. au mers la domiciliul inculpatei M.M.L., au luat-o cu autovehiculul de acasă după care, la cererea acesteia, au mers la sediul Judecătoriei Câmpina.

Când au ajuns la Judecătorie, inculpata M.M.L. a redactat o cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1114/2004 a Judecătoriei Câmpina şi a dat-o spre dactilografiere martorei G.S. - grefier şef al instanţei. Titularul cererii de revizuire este martora-denunţătoare R.M., cererea fiind formulată cu consimţământul acesteia.

După ce a fost redactată, cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. 1126/2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina, cu termen la data de 05 mai 2006.

Tot în acest context martora G.S. a redactat o cerere de eliberare a unui certificat de grefa din care să rezulte că pe rolul Judecătoriei Câmpina se află înregistrată cererea de revizuire mai sus prezentată.

Tot în dimineaţa respectivă martora V.A. - dactilograf în cadrai aceleiaşi instanţe, a dactilografiat certificatul de grefa pe care inculpata M.M.L. l-a înmânat martorei-denunţătoare R.M., pentru ca aceasta să-l prezinte la Curtea de Apel Ploieşti în vederea suspendării judecăţii recursului cu motivarea că s-a formulat cererea de revizuire a sentinţei care a stat la baza executării a cărei întoarcere se solicită.

Cu certificatul de grefă mai sus-menţionat, martora - denunţătoare R.M. împreună cu martorul R.N. au plecat la Ploieşti, au depus înscrisul în instanţă, însă prin Decizia 539 din 31 martie 2006, Curtea de Apel a respins recursul sus-numitei. Urmare respingerii recursului formulat de martora-denunţătoare M., s-a trecut la executarea sentinţei civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina, sens în care, la începutul lunii iunie 2006, martora-denuntătoare R.M. a fost somată de executorul judecătoresc pentru data de 13 iunie 2006 ca termen de realizare a executării.

După primirea somaţiei, la data de 07 iunie 2006, martora-denunţătoare R.M. a căutat-o pe inculpata M.M.L. la biroul acesteia de la Judecătoria Câmpina, relatându-i ce s-a întâmplat. Inculpata M.M.L. a sfatuit-o să formuleze o contestaţie la executare.

În acest sens, chiar în ziua respectivă, martora-denunţătoare R.M. a făcut o contestaţie la executare care a fost înregistrată la data de 07 iunie 2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 1952, cu termen de judecată la data de 28 iunie 2006.

Martora – denunţătoare R.M. mai avea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina din data de 31 martie 2006 o cerere de revizuire. în această cauză au fost acordate două termene de judecată, ultimul fiind la data de 23 iunie 2006.

La data de 27 iunie 2006, înainte cu o zi de termenul de judecată fixat în Dosarul nr. 1952/2006 - contestaţie la executare, martora-denunţătoare R.M. a legătura cu inculpata M.M.L., la biroul acesteia din urmă. Cu acest prilej martora-denunţătoare R.M. i-a făcut cunoscut inculpatei faptul că în ziua următoare are termen de judecată în dosarul de contestaţie la executare şi a rugat-o să intervină pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza să-i dea un termen mai lung şi o soluţie favorabilă. Pe fondul acestei discuţii inculpata M.M.L. i-a promis martorei-denunţătoare R.M. că va interveni pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza şi a sfatuit-o ca la termenul din 28 iunie 2006 să depună o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă apărare. În acest context martora-denunţătoare a convenit cu inculpata M.M.L. să-i dea suma de 300 euro întrucât urma să intervină la judecătoarea respectivă. Inculpata M.M.L. i-a spus martorei-denunţătoare R.M. să aducă banii a doua zi, pe data de 28 iunie 2006, însă aceasta din urmă a refuzat motivând că în ziua respectivă este termen de judecată şi se fereşte de partea adversă.

După ce a purtat această discuţie cu inculpata M.M.L.,martora - denuntătoare R.M. a sesizat D.N.A. - serviciul Teritorial Ploieşti cu faptele descrise mai sus.

În baza acestui denunţ, D.N.A. - serviciul Teritorial Ploieşti a organizat prinderea în flagrant a inculpatei M.M.L.

Astfel că, la data de 29 iunie 2006, în jurul orelor 11.00, sub supravegherea echipei operative formată din procuror şi ofiţeri de poliţie judiciară, martora - denunţătoare R.M. a intrat în Judecătoria Campina şi s-a îndreptat spre biroul inculpatei M.M.L. - vicepreşedintele acestei instanţe. Martora - denunţătoare R.M. avea asupra ei suma de 300 euro, compusă din 06 bancnote a 50 euro, pe fiecare fiind inscripţionat cuvântul „TRAFIC", şi data de 29 iunie 2006, cu creion chimic, vizibil în spectru UV. De asemenea, bancnotele au fost marcate criminalistic folosindu-se substanţă chimică de culoare portocalie (a se vedea procesul - verbal de marcare, fila 52 dosar u.p).

Suma de 300 euro a fost pusă la dispoziţia martorei -denunţătoare R.M. de către organele de anchetă din cadrul D.N.A. - serviciul Teritorial Ploieşti.

În baza ordonanţei procurorului şef serviciu din data de 29 iunie 2006,confirmată de Curtea de Apel Ploieşti prin încheierea din aceeaşi dată, în Dosarul nr. 4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de înregistrare audio - video care a fost montată pe corpul martorei -denunţătoare R.M.

Când s-a apropiat de biroul inculpatei, martora-denunţătoare R.M. a fost oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută intenţia sa de a intra la sus - numită. Jandarmul s-a asigurat mai întâi că inculpata M.M.L. este singură, după care i-a permis martorei denunţătoare R.M. să intre în birou.

După ce a intrat, martora-denunţătoare R.M. a purtat o scurtă discuţie cu inculpata M.M.L., pe fondul căreia i-a dat suma de 300 euro, în bancnote a 50 euro. Inculpata M.M.L. i-a sugerat martorei - denunţătoare să pună banii pe o coală albă de hârtie pe care o avea în mână.

În momentul în care echipa operativă a intrat în birou, inculpata M.M.L. stătea la masa de lucru. Fiind întrebată dacă a primit vreo sumă de bani şi unde se găseşte, inculpata M.M.L. a declarat că a primit suma de 300 euro de la martora - denunţătoare R.M., iar banii se află pe masa ei de lucru. în continuare, echipa operativă a trecut la verificarea criminalistică a bancnotelor găsite pe biroul inculpatei.

În urma verificării cu lampa cu lumină ultravioletă s-a constatat că pe cele şase bancnote a 50 euro fiecare era scris cuvântul „TRAFIC" şi data de 29 iunie 2006, bancnotele găsite pe biroul inculpatei M.M.L. fiind aceleaşi cu cele consemnate în procesul - verbal de marcare (fila 67). De asemenea, au fost examinate cu lampă cu lumină ultravioletă şi mâinile inculpatei, ocazie cu care s-a pus în evidenţă urme de culoare portocalie.

S-a reţinit prin rechizitoriu că fapta inculpatei M.M.L. de a primi în calitate de vicepreşedinte al Judecătoriei Campina, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie 2006, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma de 56.000.000 lei de la martora - denunţătoare R.M. pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova şi pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Ploieşti în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele care se aflau pe rolul acestor instanţe şi în care martora-denunţătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum şi suma de 300 euro de la aceeaşi martora-denunţătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflată pe rolul Judecătoriei Campina, ca să dea un termen mai lung şi o soluţie favorabilă, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-au făcut următoarele precizări:

Din definiţia legală cuprinsă în art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a rezultat că infracţiunea continuată se caracterizează printr-o pluralitate de acte materiale (două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni) legate între ele printr-o triplă unitate: personală - acelaşi subiect activ, psihică - aceeaşi rezoluţie infracţională şi juridică -acelaşi conţinut de infracţiune.

Analizând noţiunea de „rezoluţie", în cazul infracţiunii continuate a fost necesar a se lua în considerare caracteristicile acesteia de a fi alcătuită din două sau mai multe acţiuni comise la intervale diferite de timp, fiecare prezentând conţinutul unei infracţiuni. Ţinând seama de aceste caracteristici s-a afirmat că în cazul infracţiunii continuate prin „rezoluţie unică" se înţelege voinţa făptuitorului de a săvârşi în mod repetat (succesiv) acţiuni ce vor forma activitatea sa infracţională, precum şi prevederea de ansamblu a acestei activităţi şi a urmărilor ei factorul intelectiv).

În cazul de faţă, la data de 03 iunie 2005, inculpata M.M.L. după ce a primit suma de 50.000.000 lei de la martora-denuntătoare R.M. a făcut următoarea afirmaţie: „Mă ţin de aceste procese până în pânzele albe" (a se vedea proces-verbal de confruntare între martora - denunţătoare R.M. şi inculpata M.M.L. şi declaraţia martorului R.N., filele 125-130,108 -113).

S-a reţinut că acţiunile ulterioare inculpata M.M.L. Ie-a făcut în materializarea acestei hotărâri. Inculpata M.M.L. a primit suma de 3.000.000 lei în două rânduri în perioada în care cauza era în recurs la Curtea de Apel Ploieşti, iar suma de 300 euro a primit-o în cauza de contestaţie la executare a aceleiaşi hotărâri.

În ceea ce priveşte celelalte condiţii de unitate de subiect şi pluritate de acţiuni ca cerinţă a textului art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a considerat că acestea sunt îndeplinite.

De asemenea, în cauză s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 deoarece, aşa cum a rezultat din adresa Judecătoriei Câmpina, inculpata M.M.L. avea ca atribuţie de serviciu soluţionarea cauzelor penale, (..dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor).

Infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită de inculpata M.M.L. s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă:

Declaraţia martorei - denunţătoare R.M.; declaraţia martorului R.N.; declaraţia martorei Ş.C.; declratia martorei D.L.; declaraţia martorelor G.S. şi V.A. - grefier, respectiv dactilograf în cadrul Judecătoriei Câmpina; procese - verbale de confruntare; ordinul de plată din 03 iunie 2005 al B.C.R. - sucursala Câmpina; cererea de apel formulată de martora - denunţătoare R.M. împotriva Deciziei civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina; cererea de amânare a cauzei scrisă de inculpată şi depusă de aceasta la Curtea de Apel Ploieşti; procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante; planşa fotografică privind constatarea infracţiunii flagrante; proces - verbal de certificare a convorbirilor ambientale purtate la data de 29 iunie 2006 între martora - denunţătoare R.M. şi inculpata M.M.L. în biroul acesteia din urmă.

La data de 29 iunie 2006, prin rezoluţia procurorului, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpata M.M.L. pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi tot la data de 29 iunie 2006 faţă de aceeaşi persoană a fost pusă în mişcare acţiunea penală în legătură cu aceeaşi infracţiune.

La data de 29 iunie 2006 faţă de inculpata M.M.L. a fost dispusă măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore.

Prin Hotărârea nr. 231 din 30 iunie 2006, secţia pentru Judecători a C.S.M., în baza art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 rap. la art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 a hotărât încuviinţarea arestării preventive a inculpatei.

La data de 30 iunie 2006 prin încheierea din Dosarul nr. 4742/2006, Curtea de Apel Ploieşti a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 15 zile măsură ce a fost prelungită ulterior.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 10 iulie 2006 sub nr. 4973/42/2006.

Prin încheierea nr. 7200 din 11 decembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis cererea formulată de inculpata M.M.L. şi a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Suceava, menţinându-se actele îndeplinite la Curtea de Apel Ploieşti.

La Curtea de Apel Ploieşti a fost audiată inculpata M.M.L. (filele 92 şi 127), martora denunţătoare R.M. (fila 95), precum şi martorii R.N. (fila 109), V.A. (fila 113), G.S. (fila 114), Ş.C. (fila 172), D.L. (fila 173) şi C.M. (fila 191).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 9 ianuarie 2007.

La această instanţă au fost audiaţi martorii A.V. (fila 135), M.V. (fila 185), V.V. (fila 204), a fost vizionat în şedinţă publică CD-ul care cuprindea înregistrarea audio - video a dialogului purtat între denunţătoarea R.M. şi inculpata M.M.L. şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate a acestor înregistrări la I.N.E.C. Bucureşti.

Din declaraţiile inculpatei a rezultat, în esenţă, că aceasta se consideră nevinovată deoarece ajutorul dat martorei denunţătoare nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă. Prin cererile făcute în numele acesteia, pe care de altfel şi Ie-a însuşit, nu a încercat să-i faciliteze obţinerea unei soluţii favorabile ci a îndrumat-o în legătură cu drepturile pe care legea i le conferă în exercitarea căilor de atac. A mai arătat inculpata că o cunoştea pe martoră de foarte mulţi ani, că i-a solicitat ajutorul în legătură cu mama sa care avea nevoie de îngrijire specială şi a considerat că are o obligaţie morală faţă de ea în sensul de a-i face cererile de acordare a unor termene de judecată. Martora R.M. nu i-a cerut niciodată să-i obţină soluţii favorabile, ci doar termene cât mai lungi pentru a face rost de bani în vederea achitării sultei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin denunţul înregistrat la Parchetul Naţional Anticorupţie -serviciul Anticorupţie Ploieşti la data de 27 iunie 2006, denunţătoarea R.M. a arătat că în cursul anului 1997 a formulat o acţiune civilă de ieşire din indiviziune la Judecătoria Câmpina împotriva pârâţilor C.V. şi C.E.

Prin sentinţa nr. 3550 din 10 decembrie 1999 a fost admisă în parte acţiunea, iar apelul şi recursul promovat de partea adversă au fost respinse. La data de 12 martie 2002 sentinţa civilă a fost pusă în executare.

În cursul anului 2003 Procurorul General a formulat recurs în anulare care a fost admis, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În rejudecare, s-a format Dosarul 3045/RCSJ/2003 care a avut ca obiect acţiunea civilă de ieşire din indiviziune.

Prin sentinţa civilă nr. 1114 din 24 mai 2004 acţiunea a fost respinsă iar apelul a fost de asemenea, respins, ca nefondat.

La sfârşitul lunii mai 2004, după ce a primit hotărârea, în aceeaşi zi, a mers în audienţă la preşedinta judecătoriei Câmpina căreia i-a făcut cunoscut că este nemulţumită de soluţia dată de doamna judecător D. şi că hotărârea a fost dată împotriva sa întrucât a intervenit doamna M.M.

La începutul anului 2005 numiţii C.V. şi C.E. au formulat acţiune civilă la Judecătoria Câmpina în care au solicitat întoarcerea executării silite. În acest context, la începutul anului 2005 a luat legătura telefonic cu mama inculpatei căreia i-a reproşat că fiica ei a intervenit împotriva martorei.

Toate aceste aspecte au fost dovedite cu hotărârile civile depuse la dosarul de urmărire penală începând cu fila 137.

După rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii civile prin sentinţa civilă nr. 1114 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Câmpina denunţătoarea a luat legătura telefonic cu mama inculpatei căreia i s-a plâns că a pierdut procesul din cauza inculpatei. Această situaţie a rezultat din coroborarea declaraţiilor denunţătoarei date atât la urmărirea penală cât şi în instanţă cu declaraţiile inculpatei.

Afirmaţia că denunţătoarea i-a trimis o scrisoare inculpatei şi aceasta a sunat-o chemând-o cu toate hotărârile judecătoreşti nu a fost dovedită cu niciun mijloc de probă. Singurul care a confirmat acesta situaţie, descrisă în denunţ, este martorul R.N., soţul denunţătoarei, însă declaraţia acestuia a fost considerată subiectivă atâta timp cât nu a fost însoţită de o dovadă că acea scrisoare s-a expediat sau de un listing al convorbirilor telefonice.

Cu certitudine s-a stabilit însă faptul că martorul R.N. s-a prezentat în audienţă la inculpată, care avea şi calitatea de vicepreşedinte al Judecătoriei Câmpina, fiind nemulţumit de hotărârea civilă pronunţată de doamna judecător D.E. care i-a respins acţiunea de ieşire din indiviziune.

În acest context, inculpata, care cunoştea familia R. din alte împrejurări (martora R.M. a lucrat la Cooperativa Arta Casnică Breaza, împreună cu mama inculpatei, a ajutat-o pe inculpată la diverse treburi casnice şi parastase) - situaţie confirmată atât de inculpată, cât şi de denunţătoare - i-a cerut martorului să o trimită pe soţia lui pentru a discuta în legătură cu ceea ce trebuia făcut în continuare.

Faptul că inculpata a purtat discuţii pe această temă a rezultat din acţiunile şi cererile pe care Ie-a făcut în numele martorei denunţătoare, respectiv cererea de apel (f. 312), cererea de amânare a cauzei depusă de inculpată la dosarul din recurs cu termen la 24 februarie 2006,- situaţie ce a fost confirmată de martora Ş.C., cererea de revizuire, dactilografiată de martora G.S. - grefier (f. 114), certificatul de grefa întocmit pentru martora denunţătoare de grefiera V.A. (f. 113) la cererea inculpatei.

Martora R.M. a arătat în denunţul său că la prima întâlnire cu inculpata ce a avut loc în biroul acesteia i-a afirmat că în hotărâri sunt multe nereguli şi trebuie mulţi bani pentru a se rejudeca acele cauze, fără a preciza ce sumă. Totodată, a afirmat că inculpata i-a cerut să-i aducă o sumă de bani pentru că ştie ea ce are de făcut.

Această susţinere a fost reţinută ca atare în rechizitoriu şi coroborată cu ordinul de plată din care a rezultat că martora a lichidat un cont pe care îl avea la B.C.R. în valoare de 53.433,300 lei (f. 135-136 urmărire penală), faptă ce a constituit primul act material a infracţiunii dedusă judecăţii.

În urma analizării lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că acest act material nu a fost dovedit.

Astfel, în vederea aflării adevărului, instanţa de judecată este obligată, potrivit art. 62 C. proc. pen., să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se, conform art. 63 din acelaşi cod, în urma examinării tuturor probelor administrate.

De asemenea, potrivit art. 5 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. Fiind o prezumţie relativă, prezumţia de nevinovăţie poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăţiei în cursul activităţii de probaţiune. în conformitate cu art. 66 alin. (2) C. proc. pen., când există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăţie.

S-a mai arătat că, atunci când în urma administrării probelor se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei, prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului. În consecinţă, instanţa trebuie să dovedească, fără echivoc, vinovăţia inculpatului deoarece dubiile existente se interpretează în favoarea acestuia.

Astfel că, Curtea a constatat că deşi există dovada lichidării de către martoră a contului în valoare de 53.433 lei (fila 135 u.p.), singurul care a confirmat că aceşti bani au fost daţi inculpatei este soţul denunţătoarei, R.N., a cărui declaraţie a fost considerată subiectivă, luînd în considerare şi faptul că cei doi soţi au avut convingerea că au pierdut procesul pentru că inculpata ar fi intervenit împotriva lor (fila 29 verso u.p.). Mai mult, ei considerau că au muncit pentru familia inculpatei fără a fi plătiţi, starea de ură împotriva acesteia fiind evidentă.

Deşi martora R.M. a afirmat că banii i-a înmânat inculpatei în biroul acesteia şi că i s-a cerut buletinul la intrarea în instituţie, la dosar nu a existat nicio probă că ea ar fi fost în ziua de 3 iunie la instanţă, în nici un registru nu s-a consemnat prezenţa ei acolo, nici un grefier nu a confirmat întâlnirea dintre cele două în ziua de 03 iunie 2005.

Mai mult, din declaraţiile martorei R.M. (fila 96) a reieşit că s-a sfătuit cu o parte dintre moştenitori şi a ajuns la concluzia că trebuie să scoată bani din bancă. în cauză însă nu s-a făcut nicio dovadă că aceşti moştenitori ar fi avut cunoştinţă de demersurile denunţătoarei.

Nici din procesul verbal de înregistrae a convorbirilor dintre inculpată şi denunţătoare la data de 29 iunie 2006 nu a rezultat că anterior s-ar mai fi dat vreo sumă de bani.

Instanţa nu a reţinut însă nici apărarea inculpatei în sensul că martora R. fiind internată în perioada 20 februarie 2006 - 01 martie 2006 nu putea să o însoţească la Curtea de Apel Ploieşti, deoarece din declaraţia martorei D.L. a rezultat că bolnavii puteau părăsi spitalul fără acordul medicului întrucât nu aveau asigurată paza.

De asemenea, s-a reţinut în rechizitoriu că după respingerea apelului în Dosarul nr. 6285/2005 al Tribunalului Prahova, inculpata ar fi pretins şi primit suma de 6.000.000 lei vechi pentru a interveni pe lângă judecătorii Curţii de Apel Ploieşti în vederea admiterii recursului.

Nici acest act material nu a putut fi reţinut de instanţă întrucât, ca şi în situaţia anterioară doar soţul denuntătorei este cel care a susţinut înmânarea banilor de către aceasta.

Chiar dacă la dosar au existat dovezi privind depunerea de către inculpată, în numele denunţătoarei, a unei cereri de amânare a judecării recursului, această situaţie, nu s-a coroborat cu probe certe de vinovăţie, astfel încât nu s-a putut forma convingerea că inculpata a primit acele sume de bani.

În consecinţă, Curtea a constatat că în ce priveşte actele materiale constând în înmânarea sumei totale de 56 milioane lei vechi nu au fost dovedite fără echivoc, prezumţia de vinovăţie a inculpatei nu a fost înlăturată, iar dubiile existente s-au interpretat în favoarea acesteia.

Instanţa nu a reţinut însă nici apărarea inculpatei în sensul că denuntătoarea a lichidat un cont şi a depus banii în aceeaşi zi în alt cont pe numele ei, cu motivarea că din extrasul depus de inculpată (fila 521) au rezultat toate operaţiile pe care martora R.M. le-a făcut în perioada 1 iunie 2005 - 30 iunie 2005,de respectiv constituirea unui depozit de 34 milioane lei vechi, aspect confirmat şi de convenţia de depozit de la fila 136 ds. u.p., precum şi lichidarea unui cont în valoarei de 53.443.297 lei vechi. Nu a rezultat din acest extras că martora ar fi constituit în aceeaşi zi un alt depozit cu aceşti bani.

Cu privire la actul material din data de 29 iunie 2006, Curtea a coroborat declaraţiile denunţătoarei cu procesul verbal de constatarea infracţiunii flagrante, planşa foto privind constatarea infracţiunii flagrante, procesul verbal de certificare a convorbirilor ambientale purtate între martora denunţătoare R.M. şi inculpată în biroul acesteia şi raportul de expertiză efectuat de I.N.E.C. Bucureşti, şi a reţinut vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin (1), (3) din Legea 78/2000, având în vedere calitatea inculpatei de judecător care instrumenta cauze penale. Astfel, elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri. A primi bani sau alte foloase înseamnă preluarea de către inculpat a unei sume de bani. Pentru existenta infracţiunii mai este necesar ca inculpatul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar. Nu interesează dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influenţă. Este suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Ceea ce interesează este ca influenţa reală sau presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacţiei.

Prevalându-se de o influenţă reală sau presupusă asupra funcţionarului, inculpatul trebuie să promită că va interveni la acel funcţionar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atibutiile sale de serviciu.

Pentru existenta infracţiunii de trafic de influentă mai este necesar ca inculpatul să primească, să pretindă banii sau alte foloase.ori să accepte promisiuni înainte ca funcţionarul asupra căruia are sau a lăsat să creadă că are influenţă să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenţiei.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia inculpatului este prevăzută sub forma intenţiei directe. Inculpatul îşi dă seama şi vrea să trafice influenţa sa reală sau presupusă asupra unui funcţionar, prevăzând şi dorind urmarea faptei, adică starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu. Latura subiectivă a infracţiunii include şi scopul determinării funcţionarului să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Nu este necesar ca acest scop să fie efectiv realizat, fiind suficient ca inculpatul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori în momentul acceptării promisiunii sau a darului.

În speţă, din lucrările dosarului a rezultat că după respingerea recursului formulat de martora - denunţătoare R.M., împotriva hotărârii prin care s-a respins acţiunea de ieşire din indiviziune, s-a trecut la executarea sentinţei civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina, având ca obiect întoarcerea executării. La începutul lunii iunie 2006, martora - denuntătoare R.M. a fost somată de executorul judecătoresc pentru data de 13 iunie 2006 ca termen de realizare a executării.

După primirea somaţiei, martora - denunţătoare R.M. a căutat-o pe inculpata M.M.L. la biroul acesteia de la Judecătoria Campina, relatându-i ce s-a întâmplat. Inculpata M.M.L. a sfătuit-o să formuleze o contestaţie la executare.

În acest sens, la 07 iunie 2006, martora - denunţătoare R.M. a făcut o contestaţie la executare care a fost înregistrată la aceeaşi dată pe rolul Judecătoriei Campina sub nr. 1952, cu termen de judecată la data de 28 iunie 2006.

Pe rolul Judecătoriei Campina martora - denunţătoare R.M. mai avea înregistrată din data de 31 martie 2006 o cerere de revizuire în care s-au acordat două termene de judecată, ultimul fiind la data de 23 iunie 2006.

La data de 27 iunie 2006, înainte cu o zi de termenul de judecată fixat în Dosarul nr. 1952/2006 - contestaţie la executare, martora - denunţătoare R.M. a luat legătura cu inculpata M.M.L., la biroul acesteia din urmă şi i-a făcut cunoscut că în ziua următoare are termen de judecată în dosarul de contestaţie la executare rugând-o să intervină pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza să-i dea un termen mai lung şi o soluţie favorabilă.

Pe fondul acestei discuţii inculpata M.M.L. a sfatuit-o ca la termenul din 28 iunie 2006 să depună o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare. În acest context martora-denunţătoare a convenit cu inculpata M.M.L. să-i dea suma de 300 euro întrucât urma să intervină la judecătoarea respectivă.

După ce a purtat această discuţie cu inculpata M.M.L., martora - denuntătoare R.M. a sesizat D.N.A. - serviciul Teritorial Ploieşti cu faptele descrise mai sus.

În baza acestui denunţ, D.N.A. - serviciul Teritorial Ploieşti a organizat prinderea în flagrant a inculpatei M.M.L.

Martora - denunţătoare R.M. avea asupra ei suma de 300 euro, compusă din 06 bancnote a 50 euro, pe fiecare fiind inscripţionat cuvântul „TRAFIC" şi data de 29 iunie 2006, cu creion chimic, vizibil în spectru UV. De asemenea, bancnotele au fost marcate criminalistic folosindu-se substanţă chimică de culoare portocalie (procesul-verbal de marcare, fila 52).

Suma de 300 euro a fost pusă la dispoziţia martorei - denunţătoare R.M. de către organele de anchetă din cadrul D.N.A. - serviciul Teritorial Ploieşti.

În baza ordonanţei procurorului şef serviciu din data de 29 iunie 2006, confirmată de Curtea de Apel Ploieşti prin încheierea din aceeaşi dată, în Dosarul nr. 4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de înregistrare audio - video care a fost montată pe corpul martorei - denunţătoare R.M.

Când s-a apropiat de biroul inculpatei, martora - denunţătoare R.M. a fost oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută intenţia sa de a intra la susnumită. Jandarmul s-a asigurat mai întâi că inculpata M.M.L. este singură, după care i-a permis martorei denunţătoare R.M. să intre în birou.

După ce i-a dat banii inculpatei, martora - denunţătoare R.M. a mai purtat o scurtă discuţie cu aceasta, în cele din urmă părăsind biroul. La scurt timp a intervenit echipa operativă formată din procuror şi ofiţeri de poliţie judiciară. în momentul în care echipa operativă a intrat în birou, inculpata M.M.L. stătea la masa de lucru. Fiind întrebată dacă a primit vreo sumă de bani şi unde se găseşte, inculpata M.M.L. a declarat că a primit suma de 300 euro de la martora - denunţătoare R.M., iar banii se află pe masa ei de lucru. Echipa operativă a trecut la verificarea criminalistică a bancnotelor găsite pe biroul inculpatei.

În urma verificării cu lampa cu lumină ultravioletă s-a constatat că pe cele şase bancnote a 50 euro fiecare era scris cuvântul „TRAFIC" şi data de 29 iunie 2006. Bancnotele găsite pe biroul inculpatei fiind aceleaşi cu cele consemnate în procesul - verbal de marcare de la fila 67. De asemenea, au fost examinate cu lampa cu lumină ultravioletă şi mâinile inculpatei, ocazie cu care s-au pus în evidenţă urme de culoare portocalie.

La cererea inculpateijn temeiul art. 91⁶ C. proc. pen., s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a înregistării audio - video privind convorbirile ambientale purtate de inculpată cu martora - denunţătoare la data de 29 iunie 2006.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză analiza înregistrării audio - video nu a evidenţiat prezenţa de întreruperi, ştersături, adăugiri, modificări sau alte intervenţii în sensul falsificării sau contrafacerii acesteia. După filtrarea zgomotelor din mediul ambiant şi după separarea vocilor s-a stabilit că replica inculpatei „la-ţi-i domnule, ca să-l pui ăă..să-l ai pentru plată" din procesul verbal este:„la-ţi-i domnule, ca să-i pui ăă..să-i ai pentru plata sumei", iar replica „Ea nu cere prea mulţi bani" este „Ea cere prea mult". Chiar şi cu aceste diferenţe nu poate fi veridică apărarea inculpatei în sensul că discuţia era cu privire la salariul pe care l-ar fi cerut o femeie ca să stea cu mama ei care era bolnavă. Aceasta întrucât din întregul dialog (fila 83 şi următoarele din ds. de urmărire penală) a rezultat că este vorba de dosarul „cu executarea" în care inculpata i-a spus denunţătoarei că o ajută. Din convorbire a rezultat chiar termenul pe care martora-denunţătoare îl va primi, respectiv 12 iulie, precum şi că după această dată va mai primi un termen.

Faţă de materialul probator administrat instanţa a reţinut că fapta inculpatei M.M.L. de a primi la data de 29 iunie 2006 suma de 300 de euro de la martora denunţătoare R.M. pentru a interveni pe lângă judecătoarea care instrumenta dosarul numărul 1952/2006 al Judecătoriei Câmpina pentru a da un termen mai lung şi o soluţie favorabilă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1), (3) din Legea 78/2000, săvârşită sub forma intenţiei directe.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu în sensul că a înlăturat actele materiale din data de 03 iunie 2005, 03 şi 24 februarie 2006 pentru motivele mai sus arătate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurarea că inculpata era judecător, iar prin statutul său era chemată să aplice corect legea, să apere supremaţia şi valorile ei şi să nu faciliteze obţinerea unei soluţii de către anumite persoane altfel decât prevede legea. De asemenea, s-a avut în vedere pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată, persoana inculpatei, care era cunoscută cu o conduită profesională bună, a fost evaluată cu calificativul foarte bine, având o vechime în magistratură de peste 25 de ani, a dat dovadă de obiectivitate şi imparţialitate în exercitarea funcţiei, a manifestat respect şi bunăcredinţă în relaţiile cu colegii, nu a fost cercetată disciplinar, criterii prin prisma cărora s-a apreciat că o pedeapsă cu închisoare orientată spre minimul special prevăzut de lege este necesară şi suficientă în vedrea atingerii scopului preventiv - educativ consacrat de art. 52 C. pen.

Instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante, considerând conduita sa bună anterior săvârşirii infracţiunii, situaţia familială precum şi prezentarea sa la fiecare termen de judecată criterii care au condus la aplicarea pedepsei minime prevăzute de textul sancţionator.

Faţă de atitudinea sa în instanţă, împrejurările în care a săvârşit fapta, urmarea produsă, conduita bună în relaţiile de serviciu şi în societate şi perioada arestării sale preventive instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia şi în temeiul art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 C. proc. Pen. raportat la art. 83 C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare stabilt.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) şi c) C. pen. în ce priveşte interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit inculpata pentru săvârşirea infracţiunii, instanţa a reţinut că atâta timp cât inculpata, în calitate de judecător a primit o sumă de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra altui judecător ce instrumenta o cauză aflată pe rolul instanţei, afectând imaginea justiţiei, nu mai poate exercita această funcţie.

Apărările inculpatei invocate pe parcursul cercetării judecătoreşti şi în concluziile scrise au fost considerate nefondate din următoarele considerente:

1. A susţinut că la data de 29 iunie 2006 i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nerespectarea normelor imperativ prevăzute de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând declaraţiile de la filele 325 şi 334 din dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat că acestea au fost luate cu respectarea dispoziţiilor legale privind declaraţiile învinuitului sau inculpatului prev. de art. 70 C. proc. pen. în prezenţa avocatului G.M. Declaraţia de la fila 319 dosar, nu era dată în calitate de învinuit sau inculpat astfel încât nu a putut fi considerată ca atare.

2. Ordonanţa nr. 43/P/2006 (fila 48) prin care s-a dispus cu titlu provizoriu înregistrarea convorbirilor şi imaginilor nu a fost considerată în afara legii, întrucât a fost motivată şi confirmată ulterior pri încheierea din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti (fila 97). Nu s-a reţinut nici apărarea inculpatei că Parchetul a determinat-o pe denunttătoare să-i înmâneze suma de bani, întrucât din conţinutul procesului verbal de redare a discuţiilor dintre cele două, coroborat cu declaraţiile martorei denunţătoare, a rezultat că anterior acestea au convenit ca pentru dosarul cu executarea să se dea o atenţie judecătorului.

3 În ce priveşte încălcarea art. 468 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reţinut că în cauză nu s-au aplicat procedurile speciale privind urmărirea şi judecarea infracţiunilor flagrante, astfel încât măsurile procesuale dispuse în cursul urmăririi penale au fost legale.

4. Cu privire la nulitatea actului de sesizare a instanţei, Curtea s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din 07 septembrie 2007.

5. Procesul verbal de marcare criminalistică nu a fost în afara legii doar pentru că la dată apar ştersături întrucât aceasta nu schimbă înţelesul înscrisului, aşa cum prevăd disp. art. 194 C. proc. pen.

6. Nici neefectuarea ştampilei ( cu noua titulatură), care s-a aplicat pe rechizitoriu, de către Monetăria Statului R.A. nu a condus la nulitatea actului de sesizare întrucât nu s-a încadrat în nulităţile absolute prev. de art. 197 C. proc. pen., iar P.N.A. (actualul D.N.A.) a fost înfiinţat cu respectarea dispoziţiilor legale.

Pentru considerentele arătate Curtea a reţinut vinovăţia inculpatei a înlăturat apărările acesteia şi a dispus condamnarea sa.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 iunie 2006 până la 16 noiembrie 2006, când prin Decizia nr. 6750/2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de anu părăsi ţara prev. de art. 145¹ C. proc. pen., iar în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut această măsură.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere că cei 300 de euro au fost puşi la dispoziţia denunţătoarei de către organele de cercetare penală nu s-a dispus restituirea sau confiscarea lor.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - serviciul teritorial Suceava şi inculpata M.M.L.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - serviciul teritorial Suceava şi inculpata M.M.L. împotriva sentinţei instanţei de fond, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen. pentru parchet, şi 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.pentru inculpată precum şi din oficiu potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - serviciul teritorial Suceava, Înalta Curte consideră că acesta este fondat cu privire la ambele motive de recurs invocate respectiv greşita înlăturare de către instanţa de fond a două acte materiale reţinute în sarcina inculpatei, respectiv primirea sumei de 5.000 RON, la data de 3 iunie 2005, în scopul traficării influenţei asupra unor magistraţi de la Tribunalul Prahova, cu privire la posibilitatea admiterii unei căi de atac într-o cauză civilă, precum şi primirea ulterior a sumei de 600 RON, în scopul admiterii căii de atac a recursului la Curtea de Apel Ploieşti şi greşita individualizare judiciară a pedepsei.

Astfel, Înalta Curte, constată că situaţia de fapt a fost corect expusă în rechizitoriu, vinovăţia inculpatei fiind pe deplin dovedită, fapta inculpatei M.M.L. de a primi în calitate de vicepreşedinte al Judecătoriei Campina, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie 2006, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma totală de 56.000.000 lei de două ori cât 300.000 lei şi o dată 50.000.000 de la martora - denunţătoare R.M. pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova şi pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Ploieşti în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele care se aflau pe rolul acestor instanţe şi în care martora - denunţătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum şi suma de 300 euro de la aceeaşi martora-denunţătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflată pe rolul Judecătoriei Campina, ca să dea un termen mai lung şi o soluţie favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Înalta Curte, constată că în mod corect inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus enunţate şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din economia dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rezultă că infracţiunea continuată se caracterizează printr-o pluralitate de acte materiale (două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni) legate între ele printr-o triplă unitate: personală - acelaşi subiect activ, psihică - aceeaşi rezoluţie infracţională şi juridică - acelaşi conţinut de infracţiune.

În cazul de faţă, la data de 03 iunie 2005, inculpata M.M.L. după ce a primit suma de 50.000.000 lei de la martora - denuntătoare R.M. a făcut următoarea afirmaţie: „Mă ţin de aceste procese până în pânzele albe" (a se vedea proces-verbal de confruntare între martora-denunţătoare R.M. şi inculpata M.M.L. şi declaraţia martorului R.N., filele 125-130, 108 -113).

S-a reţinut că acţiunile ulterioare inculpata M.M.L. Ie-a făcut în materializarea acestei hotărâri. Inculpata M.M.L. a primit suma de câte 3.000.000 lei în două rânduri în perioada în care cauza era în recurs la Curtea de Apel Ploieşti, iar suma de 300 euro a primit-o în cauza de contestaţie la executare a aceleiaşi hotărâri.

Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că faptele pentru care aceasta a fost trimisă în judecată au fost corect încadrate juridic.

Aşadar, declaraţia martorului R.N., s-a coroborat cu dispoziţiile denunţătoarei R.M., astfel că această apărare a inculpatei nu poate fi primită.

Din probele administrate în cauză respectiv declaraţiile denunţătoarei, procesul verbal de constatarea infracţiunii flagrante, planşa foto privind constatarea infracţiunii flagrante, procesul verbal de certificare a convorbirilor ambientale purtate între martora denunţătoare R.M. şi inculpată în biroul acesteia şi raportul de expertiză efectuat de I.N.E.C. Bucureşti, înalta Curte a reţinut vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin (1), (3) din Legea 78/2000, având în vedere calitatea inculpatei de judecător care instrumenta cauze penale. Astfel, elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri.

Înalta Curte, a reţinut că martora Ş.C. a declarat că: „este convinsă că inculpata M.M.L. a venit la ea la birou anterior datei la care a fost termenul de judecată, deoarece îşi aminteşte că în ziua respectivă sus - numita avea dosarele pe birou la studiu", astfel că nici această apărare a inculpatei nu poate fi primită.

Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a stabilit cu certitudine că martorul R.N. s-a prezentat în audienţă la inculpată, care avea şi calitatea de vicepreşedinte al Judecătoriei Câmpina, fiind nemulţumit de hotărârea civilă pronunţată de doamna judecător D.E. care i-a respins acţiunea de ieşire din indiviziune.

Faptul că inculpata a purtat discuţii pe această temă a rezultat din acţiunile şi cererile pe care Ie-a făcut în numele martorei denunţătoare, respectiv cererea de apel (f. 312), cererea de amânare a cauzei depusă de inculpată la dosarul din recurs cu termen la 24 februarie 2006, - situaţie ce a fost confirmată de martora Ş.C., cererea de revizuire, dactilografiată de martora G.S. - grefier (f. 114), certificatul de grefa întocmit pentru martora denunţătoare de grefiera V.A. (f. 113) la cererea inculpatei.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză a rezultat contribuţia inculpatei la săvârşirea infracţiunilor, inculpata având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatelor acestora.

Aşadar vinovăţia inculpatei se susţine prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, şi enunţate detaliat anterior.

Cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că faptele comise de recurentă au un pericol social ridicat, aşa cum s-a arătat mai sus, astfel că nu se vor reţine circumstanţe atenuante, iar în raport de încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte, va proceda la o reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatei.

Împrejurarea că recurenta inculpată nu are antecedente penale, nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă, ea fiind o condiţie pentru exercitarea profesiei de magistrat.

Cu privire la recursul inculpatei, analizat prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. precum şi din oficiu potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat faţă de considerentele expuse cu privire la recursul parchetului, cât şi faţă de criticile formulate de inculpată prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, şi prin care a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, cu privire la neconfirmarea rechizitoriului de către procurorul competent, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. (4) C. proc. pen., procurorul înaintează de îndată dosarul conducătorului parchetului care verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate.

În speţa de faţă, Înalta Curte, constată ca fiind îndeplinită această condiţie, existând menţiunea verificării rechizitoriului întocmit la data de 10 iulie 2006 de către M.P. – PICCJ - DNA - serviciul teritorial Ploieşti în Dosarul nr. 43/P/2006 (fila 1 rechizitoriu Vol.l d.u.p).

Totodată, instanţa de fond respectând dispoziţiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., la prima zi de înfăţişare a verificat regularitatea actului de sesizare al instanţei, stabilind că nu există vreo neregularitate care să impună a fi înlăturată fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.

De altfel aceste aspecte au fost invocate şi la instanţa de fond care Ie-a analizat şi a motivat minuţios respingerea acestora.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că inculpatei i s-a asigurat dreptul la apărare, că în cauză nu au fost încălcate norme procedurale imperative, arestarea preventivă dispusă în cauză a fost verificată de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de control judiciar, iar probatoriul administrat în cauză a demonstrat pe deplin existenţa faptei şi la confruntarea dintre cei doi martori şi inculpată fiecare şi-a menţinut depoziţiile iniţiale.

În raport de cele reţinute, Înalta Curte constată că recursul Parchetului este fondat, iar recursul inculpatei este nefondat sub aspectele invocate şi analizate mai sus, astfel că în baza art. 385¹⁵alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - serviciul teritorial Suceava împotriva sentinţei penale nr. 45 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata M.M.L.

Va casa în parte sentinţa recurată numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi individualizarea judiciară a pedepsei şi în rejudecare:

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. (patru acte materiale) prin schimbarea încadrării juridice din art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr 78/2000:

Va condamna pe inculpata M.M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (patru acte materiale) la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.

Casează în parte sentinţa recurată numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi individualizarea judiciară a pedepsei şi în rejudecare:

Condamnă pe inculpata M.M.L., (fiica lui V. şi M.), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (patru acte materiale) la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 2 luni, stabilit în condiţiile prev. de art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), constată că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv de la 29 iunie 2006 la 16 noiembrie 2006.

În baza art. 19 din Legea 78/2000 rap. la art. 6¹ alin. (4) din Legea 78/2000, obligă inculpata la restituirea sumei de 5600 RON către martora denunţător R.M.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.M.L.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 2 luni, stabilit în condiţiile prev. de art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va constată că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv de la 29 iunie 2006 la 16 noiembrie 2006.

În baza art. 19 din Legea 78/2000 rap. la art. 6¹ alin. (4) din Legea 78/2000, va obliga inculpata la restituirea sumei de 5600 RON către martora denunţător R.M. şi se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.M.L.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - serviciul teritorial Suceava împotriva sentinţei penale nr. 45 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata M.M.L.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 decembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 301/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 4032/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4015/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4015/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs