ICCJ. Decizia nr. 1055/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1055/2010
Dosar nr. 1621/2/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74/ F din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, în baza art. 94 alin. (1) rap. la art. 88 alin. (2) lit. c)1 şi art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, refuzarea predării persoanei solicitate V.C. către autorităţile din Republica Cehia în baza mandatului european de arestare nr. 2T/76/2007 din 11 decembrie 2008 emis de Judecătoria Sector 3 Praga.
În temeiul art. 88 alin. (3) teza finală coroborat cu art. 119 din Legea nr. 302/2004 modificată, a recunoscut pe cale incidentală - în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare - sentinţa penală din 26 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Praga în Dosarul nr. 2T/76/2007, prin care cetăţeanul român V.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare în regim de detenţie, sentinţa fiind definitivă prin Decizia din 10 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Municipal Praga în Dosar nr. 7TO/132/2008.
S-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din durata pedepsei de 3 ani închisoare perioadele executate de la 7 iunie 2007 la 27 august 2007 şi de la 23 februarie 2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest a persoanei solicitate.
în temeiul art. 88 alin. (3) teza finală coroborat cu art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a fost înregistrată, la data de 23 februarie 2010, sub numărul 1621/2/2010, sesizarea nr. 630/ll-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 2T/76/2007 emis la data de 11 decembrie 2008 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual 3 Praga faţă de cetăţeanul român V.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi obstrucţionare a unui document oficial/ordin judecătoresc prev. de paragraful 247 C. pen. ceh.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la 23 februarie 2010 ora 04,00 până la data de 24 februarie 2010 ora 04,00.
A fost ataşată lucrarea cu nr. 630/11-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ce conţinea semnalarea transmisă prin fax de Biroul Interpol în limba engleză şi traducerea în limba română, sesizarea Biroului Naţional Interpol din România, ordonanţa de reţinere nr. 7 din 23 februarie 2010, procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, fotocopiile cărţii de identitate şi a paşaportului persoanei solicitate. în adresa de sesizare a instanţei s-a precizat de către procuror că s-a solicitat Biroului Naţional Interpol să ia măsuri în vederea transmiterii de către autorităţile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română.
În conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea 302/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 23 februarie 2010, s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării Interpol, şi care a relatat că are cunoştinţă despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de arestare.
Prin încheierea de şedinţă din 23 februarie 2010, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate V.C. pe o durată de 5 zile, cu începere de la 23 februarie 2010 până la 27 februarie 2010 inclusiv şi s-a fixat termen la data de 26 februarie 2010 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Prin Decizia nr. 747 din 25 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul 1623/1/2010, a fost respins ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată împotriva încheierii menţionate.
La data de 24 februarie 2010 a fost depus mandatul european de arestare nr. 2T/76/2007 emis la data de 11 decembrie 2008 potrivit căruia persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa de expulzare de pe teritoriul Republicii Cehe pe o perioadă nedeterminată prin sentinţa penală din 26 septembrie 2007 a Judecătoriei Sector 3 Praga, pronunţată în Dosarul nr. 2T/76/2007, definitivă şi executorie prin Decizia din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Municipal Praga, pronunţată în Dosarul nr. 7/TO/132/2008.
La termenul din 26 februarie 2010, Curtea a adus la cunoştinţa persoanei solicitate existenţa şi conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile cehe împotriva sa şi dispoziţiile art. 90 alin. (4) din Legea 302/2004 modificată, persoana solicitată arătând că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile cehe pentru executarea pedepsei.
Conform art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 a fost consemnată declaraţia persoanei solicitate în sensul că refuză să execute pedeapsa în Republica Cehia motivat de condiţiile de detenţie pe care Ie-a cunoscut în perioada în care a fost arestat în statul emitent al mandatului european de arestare.
Cât priveşte motivele de refuz a executării, Curtea a constatat că există un motiv opţional de refuz al executării, respectiv cel reglementat de art. 88 alin. (2) lit. c)1 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, având în vedere că mandatul european de arestare priveşte executarea unei pedepse cu închisoarea, persoana solicitată V.C. este cetăţean român care a refuzat să execute pedeapsa în statul emitent.
Instanţa a solicitat autorităţii judiciare de emitere a mandatului european de arestare transmiterea copiilor certificate ale sentinţei de condamnare din 26 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Praga în Dosarul 2T/76/2007 şi deciziei din 10 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Municipal Praga în Dosarul 7/TO/132/2008 privind pe cetăţeanul român V.C. condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi expulzare de pe teritoriul Republicii Cehia pe perioadă nedeterminată. De asemenea, s-a solicitat situaţia executării pedepsei de 3 ani închisoare, care să cuprindă perioada de timp în care cetăţeanul român V.C. a fost arestat preventiv, având în vedere apărarea acestuia că din pedeapsa de 3 ani închisoare mai are de executat o perioadă de timp mai mică decât 2 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare, cum s-a menţionat în mandatul european de arestare.
Prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2010, în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 28 februarie 2010 până la 19 martie 2010, inclusiv, recursul persoanei solicitate fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 820 din 02 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul 1763/1/2010.
Autoritatea judiciară a statului emitent a transmis copiile certificate ale sentinţei penale din 26 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Praga în Dosarul 2/T/76/2007 şi deciziei din 10 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Municipal Praga în Dosarul 7/TO/132/2008, Decizia Judecătoriei Sectorului 3 Praga pronunţată în Dosarul 2/T/76/2007 şi ordinul de executare a pedepsei de condamnare dat în Dosarul 2/T/76/2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că împotriva persoanei solicitate V.C. a fost emis mandatul european de arestare nr. 2/T/76/2007 la data de 11 decembrie 2008, de către autorităţile judiciare cehe, în scopul executării pedepsei comasate de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat prev. de art. 247 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) şi a infracţiunilor de încălcare a hotărârilor oficiale prev. de art. 171 alin. (1) lit. b) şi prev. de art. 171 alin. (2) lit. b) C. pen. ceh. Pedeapsa aplicată prin sentinţa penală din 26 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Praga a rămas definitivă prin Decizia penală din 10 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Municipal Praga.
Potrivit art. 35 alin. (1) C. pen. ceh, atunci când completul de judecată îl judecă pe infractor pentru mai multe infracţiuni penale, îi va aplica pedeapsa comasată după acea prevedere juridică legală, care se referă la infracţiunea penală care este pedepsită cel mai sever. Analizând textele legale incriminatorii C. pen. ceh, privind faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată definitiv, s-a constatat că cea mai aspră pedeapsă este cea prevăzută pentru infracţiunea de furt, de la 2 ani la 8 ani închisoare, ceea ce înseamnă că instanţa statului de executare s-a raportat la aceste limite de pedeapsă atunci când a individualizat cuantumul pedepsei aplicate, la 3 ani închisoare.
Instanţa a reţinut că faptele sunt prevăzute de C. pen. român, întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208-209 alin. (1) lit. a), e), f) pedepsită cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni închisoare şi ale infracţiunii de evadare pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani închisoare.
Având în vedere şi celelalte menţiuni ale mandatului european de arestare, s-a constatat că din punct de vedere formal, acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, inclusiv sub aspectul naturii şi încadrării juridice a infracţiunii, întrucât conform art. 85 alin. (2) din aceeaşi lege, predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
Ţinând seama, pe de-o parte, de necesitatea existenţei unui spaţiu al U.E., caracterizat prin libertate, securitate şi justiţie, în interiorul căruia trebuie să se asigure libera circulaţie a persoanelor, dar în corelare cu măsuri adecvate pentru prevenirea criminalităţii şi combaterea acestui fenomen, iar pe de altă parte, ţinând cont, de refuzul cetăţeanului român V.C. de a executa pedeapsa cu închisoarea în statul emitent al mandatului european de arestare, instanţa a constatat că devin aplicabile dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată.
Potrivit acestui text legal, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la art. 88 alin. (2) lit. c)1, anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 94, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.
Analizând coroborat dispoziţiile art. 119 cu cele ale art. 116 din Legea 302/2004, care prevăd condiţiile pentru recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine instanţa a concluzionat următoarele:
Referitor la modalitatea în care s-a desfăşurat judecata în primă instanţă la Judecătoria Sector 3 Praga şi în recurs la Tribunalul Municipal Praga, instanţa a considerat că autorităţile judiciare cehe au oferit toate garanţiile că judecarea persoanei solicitate s-a desfăşurat cu respectarea cerinţelor art. 6 din C.E.D.O., neexistând aşadar nici un impediment legal, potrivit art. 1 alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI, la recunoaşterea hotărârii cehe, pe cale incidentală, în cadrul procesului pornit la solicitarea autorităţilor cehe de punere în executare a mandatului european de arestare, fiind aşadar îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Împotriva sentinţei sus-arătate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care l-a motivat în scris la filele 4-6 din dosar, solicitând casarea, în parte, a sentinţei atacate, numai sub aspectul greşitei dispoziţii referitoare la menţinerea stării de arest preventiv şi emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată. în acest sens, a arătat că prima instanţă, odată cu recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate, s-a pronunţat greşit asupra stării de detenţie, ca fiind o măsură preventivă, în loc să facă aplicarea art. 88 din Legea nr. 302/2004 şi să dispună emiterea mandatului de executare a pedepsei, cu caracter executoriu de la pronunţare.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi persoana solicitată, punând concluzii similare cu cele ale parchetului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, în cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării prevăzute la art. 94.
Conform prevederilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 95. în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
În cauză, instanţa a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 88 alin. (2) lit. c)1 din Legea nr. 302/2004, referitoare la motivul opţional de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, întrucât persoana solicitată este cetăţean român şi nu a existat consimţământul acesteia de a executa pedeapsa închisorii în statul de condamnare.
Or, în situaţia refuzului de punere în executare a mandatului european, care nu presupunea predarea persoanei solicitate statului solicitant şi menţinerea stării sale de arest preventiv până la această predare şi a recunoaşterii, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare a autorităţilor judiciare din Cehia, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 şi să dispună emiterea unui mandat de executare a pedepsei de 3 ani închisoare şi executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România, odată cu momentul pronunţării hotărârii, care este executorie sub acest aspect.
Neprocedând în acest mod, sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care urmează a se admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi recurentul persoană solicitată V.C. împotriva sentinţei penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fi casată sentinţa penală atacată, numai sub aspectul greşitei dispoziţii referitoare la menţinerea stării de arest preventiv a recurentului persoană solicitată, dispoziţie care va fi înlăturată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată, se va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi recurentul persoană solicitată V.C. împotriva sentinţei penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Casează sentinţa penală atacată, numai sub aspectul greşitei dispoziţii referitoare la menţinerea stării de arest preventiv a recurentului persoană solicitată, dispoziţie pe care o înlătură.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană solicitată, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4448/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
