ICCJ. Decizia nr. 749/2010. Penal. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă (art. 273 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 749/2010
Dosar nr. 8607/1/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 338 din 26 iunie 2007, a Tribunalului Argeş, secţia penală, inculpaţii:
- L.E.;
- B.D., au fost condamnaţi, fiecare, la câte:
- 5 ani închisoare (cu executare în condiţiile art. 57 şi art. 71, raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.) pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 alin. (2), raportat la art. 277 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, inculpaţii au fost obligaţi să plătească, cu titlu de despăgubiri civile:
- în solidar între ei, cât părţii civile SC S.I. SA Bucureşti, suma de 18.089,1522 lei, actualizată începând cu data producerii prejudiciului până la stingerea datoriei;
- în solidar, între ei şi cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA - Bucureşti, părţii civile S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sumele de:
- 24.192,80 lei, reprezentând costurile de reparare a 2 vagoane;
- 231.000,00 lei, reprezentând costurile de înlocuire a 3 vagoane;
- 233.415,53 lei, reprezentând beneficiul nerealizat.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de SC S.I. SA Bucureşti împotriva asigurătorului O. SA Bucureşti.
În fine, inculpaţii au fost obligaţi să plătească, cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum urmează:
- în solidar între ei, suma de 6.966,00 lei, părţii civile SC S.I. SA Bucureşti;
- în solidar între ei, cât şi cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti, sumele de:
- 1.270,50 lei, părţii civile S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA;
- 5.000 lei (din care 3.800 lei reprezintă onorariul de expertiză), statului.
S-a reţinut, în esenţă, că, în ziua de 20 decembrie 2003, inculpaţii L.E. şi B.D. - prepuşi ai SC S.I. SA Bucureşti - îndeplineau, primul, funcţia de mecanic de locomotivă, iar cel de al doilea, funcţia de şef de tren, pe garnitura (locomotivă/ vagoane de marfă - cisternă pentru produse petroliere) nr. 30677, expediată la ora 03,03 din Staţia Chitila către Staţia Goleşti (Argeş) pe tronsonul Săbăreni - Leordeni Argeş, circulând, la un interval de timp variabil (5-8 minute), în urma trenului (împrejurare adusă la cunoştinţa inculpatului L.E., potrivit instrucţiunilor profesionale, la expedierea trenului din staţia Chitila).
Din motive tehnice, trenul a fost nevoit, în jurul orei 4,47, să oprească necomandat, "în linie curentă", ocupând distanţa dintre km 88+730 şi km 89+115, imediat după ce depăşise, "pe verde, semnalul luminos de trecere amplasat la km 88+390.
Luând cunoştinţă de acesta împrejurare, impegatul de mişcare de serviciu din Staţia Călineşti, martorul T.N., a încercat în mod repetat să ia legătura, prin staţia RTF, cu "echipajul" trenului, pentru a-l informa asupra situaţiei create, însă nu a primit nici un răspuns de la inculpatul L.E.; fără răspuns din parte aceluiaşi inculpat a rămas şi comunicarea făcută prin RTF de martorul M.M. din Staţia Leordeni, care, la trecerea trenului prin faţa biroului de mişcare al acestei staţii, aflându-se "la defilare", a auzit semnalul acustic emis de locomotiva acestui tren.
După depăşirea, "pe galben", a semnalului de ieşire al Staţiei Leordeni - prin dreptul căruia a circulat cu viteza de 46 km /h- viteza tenului condus de inculpatul L.E. a scăzut treptat până la 39 km/h, iar în jurul orei 4,47 ternul a depăşit, "pe roşu", semnalul luminos de la km 88+390, viteza continuând să scadă până la 31 km/h, moment în care a lovit din urmă trenul oprit fortuit (necomandat)" în linie curentă", după cum deja s-a arătat.
Consecutiv coliziunii, au fost avariate 5 vagoane - cisternă din compunerea trenului, din care pentru două s-a propus să fie reparate, iar pentru 3 s-a propus casarea, fiind avariate 100%, ceea ce, în cele din urmă, s-a şi întâmplat.
2. Prin Decizia penală nr. 87/ A din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, admiţându-se apelurile declarate de inculpaţii L.E. şi B.D., s-a decis, după cum urmează:
- achitarea inculpatului B.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 alin. (2), raportat la art. 277 alin. (2) C. pen.;
- reducerea, de la 5 ani la 3 ani închisoare, a pedepsei stabilite inculpatului L.E., consecutiv acordării unor circumstanţe atenuante judiciare (art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen.), cu aplicarea art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani, inclusiv în privinţa pedepsei accesorii;
- înlăturarea obligării inculpatului B.D. la plata tuturor despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare;
- respingerea acţiunii civile exercitate de SC S.I. SA Bucureşti;
- obligarea inculpatului L.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti la plata către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri, a sumelor de:
- 8.064,26 lei, costurile de reparare a 2 vagoane;
- 77.000 lei, valoarea de înlocuire a 3 vagoane;
- 77.805,11 lei, beneficiu nerealizat;
- obligarea părţii responsabile civilmente SC S.I. SA la plata, către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA cu titlu de despăgubiri, a sumelor de:
- 16.128,54 lei, costurile de reparare a 2 vagoane;
- 154,00 lei, valoarea de înlocuire a trei vagoane;
- 155.610,22 lei, beneficiu nerealizat; obligarea la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA:
- a inculpatului L.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA, pentru suma de 423,50 lei;
- a părţii responsabile civilmente SC S.I. SA Bucureşti pentru suma de 847 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA Bucureşti şi de partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti cu obligarea fiecăreia la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
3. Prin Decizia penală nr. 1051 din 24 martie 2009, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, admiţându-se recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA Bucureşti, şi de inculpatul L.E. şi casându-se, în parte, Decizia pronunţată în apel (rezumată mai sus, sub pct. 2) s-a decis astfel:
- în latura penală;
- în baza art. 273 alin. (2), raportat la art. 277 alin. (2), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 lit. b) C. pen. condamnarea inculpatului B.D. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., precum şi a art. 81 şi art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani, şi, în baza art. 191 C. pen., obligarea acestuia la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat;
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate cu privire la latura penală a cauzei.
- în latura civilă:
- trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe de apel (Curtea de Apel Piteşti) pentru rejudecarea - numai sub aspectul laturii civile - a apelurilor declarate de partea civilă S.N.T.F.M. CFR Marfa S.A. Bucureşti, de partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti şi de inculpaţii L.E. şi B.D.
Consecutiv, cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel cu privire la latura civilă, Înalta Curte a apreciat că, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10, teza a llI-a C. proc. pen., că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii părţii civile de actualizare a despăgubirilor începând cu data producerii pagubei şi până la stingerea datoriei (mai mult de 5 ani de la data deciziei în recurs) şi că este necesar să se administreze toate probele apte a duce la aflarea adevărului în cauză, prilej cu care, vor fi avute corespunzător în vedere toate criticile invocate în recursul declarat de acesta parte civilă (S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA Bucureşti - n. Red.).
4. Prin Decizia sa penală nr. 62/ A din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rejudecând cauza în limitele şi potrivit îndrumărilor deciziei "de trimitere", a admis apelurile declarate de inculpaţii L.E. şi B.D. şi partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. Bucureşti a desfiinţat, în parte, sentinţa penale nr. 338 din 26 iunie 2007, a Tribunalului Argeş, secţia penală, dispunând actualizarea cu rata inflaţiei, începând cu data producerii accidentului - 20 decembrie 2003-până la data plăţii efective a acestora, a sumelor de 24.192,80 lei, 231.000 lei şi 233.415,53 lei, la plata cărora inculpaţii fuseseră obligaţi către parte civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. Bucureşti, a înlăturat obligarea inculpaţilor L.E. şi B.D. la plata sumei de 18.089,15 lei despăgubiri părţii civile SC S.I. SA Bucureşti, căreia i-a respins acţiunea civilă, şi i-a respins, ca nefondat, apelul, obligând-o la 1000 lei cu cheltuieli judiciare către stat; celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat în sensul celor ce succedă:
- s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că inculpaţii L.E. şi B.D., au provocat prin nerespectarea obligaţiilor de serviciu, un eveniment feroviar soldat cu avarierea a 5 vagoane cisternă, din care 2 avariate parţial, au putut fi repuse în serviciu prin reparaţii adecvate, în timp de alte 3 vagoane, avariate complet, au fost înlocuite, nemaiputând fi reparate;
- prejudiciul - reprezentând costul reparaţiilor a două vagoane (24.192,80 lei), costul înlocuirii a trei vagoane (231.000, 00 lei) şi beneficiul nerealizat (233.415,53 lei) - pe care l-a suferit partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R.M. Bucureşti a fost imputat, în mod corect, inculpaţilor care au fost obligaţi să-l repare în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti, ai cărei prepuşi erau, aspect sub care, de asemenea, sentinţa este temeinică şi legală;
- instanţa de fond a omis, deşi partea civilă solicitase aceasta, să dispună actualizarea sumelor datorate cu titlu de despăgubiri cu rata inflaţiei (indicele inflaţiei), începând cu data producerii evenimentului păgubitor-20 decembrie 2003 - până la plata efectivă a acestora;
- s-a apreciat, contrar legii (art. 14 alin. (1) C. proc. pen.), că SC S.I. SA Bucureşti are (şi) calitatea de parte civilă în cauză, din moment ce inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru o infracţiune cauzatoare de prejudicii în patrimoniul acesteia - în calitatea sa de comitent - prejudiciul (eventual) care ar putea fi reparat pe alte căi, dar în nici un caz în prezenta cauză.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii L.E. şi B.D. şi partea civilă SNTFM C.F.R.M. SA - Sucursala Bucureşti.
A. Inculpaţii - printr-un unic şi comun motiv de reformare, au susţinut, în esenţă, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., că prejudiciul suferit de partea civilă este imputabil culpei prorii exclusive - a părţii responsabile civilmente SC S.I. SA, care nu ar fi lucrat "instrucţional" cu prepuşii săi (inculpaţii recurenţi ) şi, astfel, a creat starea de pericol care a condus la producerea evenimentului feroviar generator de daune, condiţii în care trebuie să suporte singură consecinţele patrimoniale ale acestui eveniment.
Asupra motivelor de casare;
Motivul de casare invocat de inculpaţi se apreciază ca nefondat deoarece, în cadrul procesual de faţă - inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi definitiv pentru o infracţiune contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate - problema obligării la despăgubiri a SC S.I. SA pentru o culpă proprie (răspundere directă, întemeiată pe prevederile art. 998 - 999 C. civ.) nu se putea pune; ceea ce se putea examina (în cadrul procesual configurat în prezenta cauză) - şi s-a şi examinat şi rezolvat efectiv - era obligarea acesteia la despăgubiri, în calitate de comitent, pentru prepuşii săi - inculpaţii - adică o răspundere civilă indirectă (în condiţiile art. 1000 alin. (3) C. civ.), aspect sub care Decizia pronunţată la rejudecarea apelului nu este criticabilă; în context, Înalta Curte observă că raporturile dintre comitent şi prepuşii săi pentru plata despăgubirilor şi a cheltuielilor judiciare la care fuseseră obligaţi in solidum pot fi, eventual, examinate într-un alt cadru procesual.
Aşa fiind, recursurile declarate de inculpaţi urmează a fi respinse în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
B. Partea civilă SNTFM C.F.R.M. SA - invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi pct. 9 C. proc. pen., a susţinut că Decizia atacată este deficitară şi, în consecinţă, reformabilă sub aspectele ce urmează :
- valoarea de înlocuire a celor 3 vagoane distruse este, în realitate de 233,877 DOLARI SUA iar nu de doar 231.000 lei, valoare preluată de instanţă dintr-un raport de expertiză în care a fost luat în calcul un cursul al dolarului din anul 1998 (deşi evenimentul feroviar s-a produs la sfârşitul anului 2003 (20 decembrie); aşa fiind, instanţa de apel (în rejudecare) trebuia să-i oblige pe inculpaţi, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA, la plata sumei de 233877 DOLARI SUA (plătibilă în lei, la cursul oficial din ziua plăţii efective);
- inculpaţii trebuia obligaţi, în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente, la repararea celor două vagoane considerate reparabile, pe cheltuială proprie, la o societate de profil care să deţină agrement tehnic şi autorizaţie de furnizor feroviar (A.F.E.R.), indiferent de valoarea devizului de reparaţii, şi la predarea acestora, în stare de funcţionare părţii civile, iar nu la plata sumei de 24.192,80 lei (preluată, de asemenea, dintr-un raport de expertiză), sumă care, în mod evident, nu reprezintă o reparaţie integrală a prejudiciului suferit de partea civilă;
- instanţa de rejudecare în apel a omis obligarea inculpaţilor, în solidar cu aceeaşi cu partea responsabilă civilmente, la plata, pe lângă despăgubirea în sumă de 233.415,53 lei, stabilită de instanţa de fond, şi a unei despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat pe toată durata lipsirii părţii civile de folosinţa celor 5 vagoane (2 avariate +3 distruse), beneficiu determinabil pe baza tarifelor uzuale de închiriere;
- s-a omis, la rejudecarea cauzei în apel, obligarea inculpaţilor, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.270,50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare la fond (astfel cum se stabilise prin sentinţă);
- despăgubirile acordate trebuiau actualizate începând cu data producerii prejudiciului (20 decembrie 2003) până la achitarea integrală a acestora;
Asupra acestor motive de reformare;
a) cuantumul despăgubirilor reprezentând valoarea de înlocuire a celor 3 vagoane distruse în evenimentul feroviar - 231.000, 00 lei - a fost corect stabilit pe baza raportului de expertiză contabilă şi a suplimentului de expertiză (autor - expert contabil A.S.) concluzii însuşite, la acea epocă, de partea civilă recurentă, iar actualizarea acestei sume cu indicele inflaţiei, începând cu data producerii evenimentului feroviar - 20 decembrie 2003 - până la plata efectivă a acestora, asigură o justă şi completă reparare a prejudiciului; aşa fiind critica se apreciază a fi neîntemeiată;
b) obligarea inculpaţilor, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la repararea, pe cheltuială proprie, a celor două vagoane considerate reparabile, şi la predarea acestora, în stare de funcţionare, părţii civile, nu putea intra în discuţie întrucât nu se circumscrie înţelesului expresiei „restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii „, întrebuinţată de legiuitor în cuprinsul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., text de lege care, de altfel, nici nu a fost invocat vreodată de partea civilă; în consecinţă, opţiunea instanţei de fond - confirmată, ca atare, de instanţele de control judiciar care i-au succedat - pentru obligarea inculpaţilor - în solidar cu partea responsabilă civilmente - la „plata unei despăgubiri băneşti" (art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.) este întrutotul justificată; tot astfel, se constată că suma acordată cu acest titlu - 24.192,80 lei - a fost corect determinată în cuantum, în baza aceloraşi concluzii de specialitate (contabilă), şi acestea însuşite de parte civilă; faţă de cele expuse şi această critică se apreciază a fi neîntemeiată;
c) neîntemeiată se apreciază şi critica referitoare la neacordarea, în continuare, peste suma de 233.415,53 lei, reprezentând beneficiul nerealizat până la pronunţarea sentinţei - sumă confirmată de instanţele de control judiciar - a beneficiului (pretins) nerealizat până la data achitării despăgubirilor (reprezentând contravaloarea reparaţiilor a 2 vagoane avariate şi a valorii de înlocuire a 3 vagoane distruse), deoarece, abstracţie făcând de pasivitatea în care pare a se complace, partea civilă încearcă să valorifice o simplă eventualitate iar nu un prejudiciul efectiv şi cert, în privinţa căruia să fi administrat probe pertinente şi concludente;
d) dispoziţia din sentinţă referitoare la obligarea inculpaţilor - în solidar cu partea responsabilă civilmente - la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă - 1.270,50 lei - nu a fost înlăturată de nici una dintre instanţele de control judiciar, încât această dispoziţie este executorie; aşa fiind, această critică apare ca lipsit de obiect;
e) dacă prin ultima obiecţiune recurentă parte civilă înţelege să reproşeze instanţei de rejudecare în apel că nu a determinat cifric cuantumul actualizării, urmează a se observa că dispoziţia acelei instanţe - potrivit cu care „sumele vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data producerii accidentului până la plata efectivă a acestora „ - este suficientă prin ea însăşi în raport cu prevederile art. 371 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., încât şi această critică se apreciază a fi neîntemeiată.
În fine, în cuprinsul motivelor scrise de recurs (pag. 3) se semnalează că în dispozitivul deciziei atacate, sumele la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii - în solidar cu partea responsabilă civilmente -sunt greşite (23.000 lei, în loc de 231.000 lei) respectiv 23.145,53 lei în loc de 233. 415,53 lei); simpla comparare a dispozitivului deciziei (fila 30 verso, dosar apel II) cu minute acesteia (fila 26, acelaşi dosar) evidenţiază, fără dubiu, o simplă eroare materială strecurată în dispozitiv, eroare remediabilă în condiţiile art. 195 C. proc. pen.
Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de partea civilă SNTFM C.F.R.M. SA - Sucursala Bucureşti şi de inculpaţii L.E. şi B.D. să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SNTFM C.F.R.M. SA - Sucursala Bucureşti şi de inculpaţii L.E. şi B.D. împotriva Deciziei penale nr. 62/ A din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Obligă recurenta parte civilă şi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4437/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1021/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
