ICCJ. Decizia nr. 1231/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1231/2010
Dosar nr. 1898/118/2009
Şedinţa publică din 30 martie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei a constatat următoarele:
1) Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 245 din 22 iunie 2009 dată în Dosar nr. 1898/118/2009, hotărând asupra învinuirilor deduse judecăţii în primă instanţă, a pronunţat următoarele:
a) respingerea ca neîntemeiată a excepţiei nulităţii absolute a urmăririi penale pe motivul că percheziţia corporală şi a autoturismului condus de inculpat - în interiorul cărora au fost descoperite droguri de risc, cannabis - s-a făcut de lucrători de poliţie fără autorizarea judecătorului contrar dispoziţiilor art. 100 alin. (3) C. proc. pen. iar consecutiv;
b) condamnarea inculpatului S.I. (fiul lui I. şi A.) pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 1500 lei amendă penală.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Referitor la respingerea excepţiei nulităţii absolute a probelor în acuzare strânse la urmărirea penală instanţa a motivat că percheziţia corporală şi a autoturismului – contrar susţinerilor inculpatului – pot fi dispuse potrivit art. 100 alin. (6) C. proc. pen. şi de organele de cercetare penală / iar în completare cu dispoziţiile art. 213 C. proc. pen. prevăd că organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de actele de cercetare penală ce nu suferă amânare chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este competentă sa, cum este situaţia activităţii ilicite flagrante în speţă.
Referitor la rezolvarea acţiunii penale, prin condamnare potrivit dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanţa a reţinut că fapta ilicită încadrată juridic în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – dedusă judecăţii prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa nr. 216/D/P/2007 din 18 februarie 2009 - constând în aceea că în seara zilei de 30 noiembrie 2007 inculpatul S.I. a fost depistat în trafic deţinând fără drept asupra sa şi în autoturism cantitatea de 0,22 gr. cannabis şi un fragment de ţigaretă conţinând acelaşi drog de risc, exista ca atare şi a fost comisă cu vinovăţie de acesta în următoarele împrejurări:
În seara zilei de 30 noiembrie 2007, organele de poliţie rutieră însoţite şi de lucrători de la B.C.C.O. Constanţa, Compartimentul Antidrog, au oprit în trafic autoturismul marca D.N.
Autoturismul era condus de inculpatul S.I., iar locul din dreapta era ocupat de martorul R.S.N.
Cu ocazia percheziţiei sumare asupra inculpatului S.I.a fost găsită o punguţă din plastic transparent ce conţinea o substanţă vegetală de culoare verde-oliv, cu miros specific de cannabis. De asemenea, în buzunarul portierei drepte-faţă, într-o scrumieră a fost identificată o ţigară confecţionată artizanal, tip „Joint", arsă la unul din capete şi mai multe foiţe de ţigară.
Cu privire la provenienţa şi natura substanţei, inculpatul S.I. a declarat că punguţa cu substanţa vegetală cât şi mucul de ţigară le-a primit în seara respectivă de la o persoană pe care nu o cunoaşte, pentru a le încerca / despre fragmentele vegetale i s-a spus că este „cânepă" / şi că nu a cunoscut ce conţine mucul de ţigară / cât priveşte foile de ţigară a recunoscut că îi aparţin şi le-a folosit pentru tutun obişnuit.
În autoturism, pe scaunul din faţă a mai fost găsit un pachet de ţigări K., iar în ţipla din plastic ce-l învelea se găseau mai multe foiţe de ţigară.
Martorul R.S.N. a declarat că pachetul de ţigări îi aparţinea, iar foiţele respective le folosea la confecţionarea ţigărilor din tutun.
Atât inculpatul S.I. cât şi martorul R.S.N. au refuzat sa li se recolteze sânge în vederea efectuării analizelor de laborator.
Declaraţiile date în timpul controlului au fost menţionate în cuprinsul procesului verbal, iar actul a fost semnat de lucrătorii de poliţie, persoanele depistate şi martorul asistent.
Atât fragmentele vegetale găsite în punguţa de celofan cât şi bucata de ţigară confecţionată artizanal au fost supuse unor teste de laborator. Specialiştii din cadrul I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori au stabilit că punguţa conţine cantitatea de 0, 22 grame cannabis, fragmentul de ţigaretă conţine de asemenea cannabis, substanţă ce face parte din Tabelul Nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Fiind audiat cu privire la provenienţa şi natura substanţelor găsite asupra sa şi în maşina pe care o conducea, inculpatul S.I. a declarat că le-a primit gratis de la persoane pe care le cunoştea din vedere fără a putea preciza alte amănunte, iar furnizorii i-ar spus că este vorba despre o plantă care se vinde la liber, motiv pentru care era încredinţat că deţinându-le nu săvârşeşte nici o infracţiune.
S-a considerat că această afirmaţie este dată de circumstanţă, deoarece inculpatul S.I. mai fusese cercetat pentru fapte similare privind traficul ilicit de droguri / în acest sens în primul moment, fiind luat prin surprindere de acţiunea poliţiei a recunoscut că deţinea „cânepă", modificarea declaraţiei amintite având loc ulterior în cursul urmăririi penale.Audiat la cercetarea judecătorească – cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70 alin. (2) şi art. 171 C. proc. pen. - inculpatul S.I. a arătat că nu se consideră vinovat, susţinând şi de această dată că cele două persoane i-au spus că acea substanţă vegetală pe care i-au dat-o se găseşte în magazine speciale. Cu toate acestea, a recunoscut că în cursul urmăririi penale, la întrebarea lucrătorilor de poliţie le-a spus că acea substanţă este „cânepă". Pe de altă parte, tot în cursul urmăririi penale, le-a mai spus lucrătorilor de poliţie că persoanele care le-au dat substanţa le-au spus că este „cil" / şi martorul R.S.N., care se afla în autoturism cu inculpatul, în momentul depistării, a susţinut varianta prezentată de acesta, arătând că ceidoi băieţi de la care au primit substanţa vegetală le-a spus ca este salvie şi că au cumpărat-o dintr-un magazin din Bucureşti. Acesta a mai susţinut, contrar celor relatate de inculpat, că în momentul în care au fost întrebaţi de lucrătorii de poliţie despre acea substanţă vegetală le-au spus că este salvie.
Susţinerile în apărare ale inculpatului S.I. şi relatările confirmative ale martorului R.S.N. au caracter singular aflându-se în contrarietate cu celelalte elemente probatorii administrate în cauză, respectiv:
- din procesul verbal încheiat la data de 30 noiembrie 2002, cu ocazia depistării inopinate a inculpatului rezultă că în autoturismul condus de acesta s-au găsit foiţe pentru ţigări şi o substanţă vegetală, în legătură cu care, întrebat fiind, a spus că este cânepă;
- totodată martora G.E. a declarat şi în fata instanţei că a participat în calitate de martor asistent la percheziţia efectuată autoturismului în care se aflau inculpatul şi martorul R.S.N., ocazie cu care s-a găsit nişte foiţe pentru ţigări şi o substanţă vegetală, despre care cei doi au declarat că nu cunosc împrejurările în care au ajuns în maşină. Ulterior, când lucrătorii de poliţie le-a făcut cunoscut că este o substanţă interzisă martora l-a auzit pe şoferul autoturismului, respectiv pe inculpat, când a spus că este o cantitate infimă /a mai susţinut martora că ocupanţii autoturismului deveniseră agitaţi, prin atitudinea lor dând de înţeles că aveau cunoştinţă că acea substanţă vegetală este un drog;
- din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 decembrie 2007, rezultă că în probele analizate, respectiv 0,22 grame cannabis şi un fragment de ţigaretă, care conţinea cannabis, s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), cannabinoid cu acţiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis, care face parte din Tabelul-anexă nr. III din legea nr. 143/2000.
Instanţa a respins cererea inculpatului privind aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 181 C. pen. ["fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni"] cu motivarea că deşi cantitatea de droguri depistată este unică nu se poate reţine că fapta inculpatului este lipsită de pericol social infracţional în raport cu natura/urmările acestui gen de acţiuni ilicite şi împrejurarea că în perioada respectivă era cercetat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, referitor la care a fost judecat şi condamnat ulterior prin sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Constanţa la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere potrivit art. 861 şi urm.C. pen.
Apreciind astfel că inculpatul trebuie să răspundă penal, prin raportarea la criteriile legale din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a elementelor de individualizare specifice cauzei pendinte (cantitatea redusă de droguri de risc deţinută fără drept, datele ce caracterizează persoana inculpatului care a săvârşit anterior fapte ilicite concurente de acelaşi gen, este căsătorit, având în întreţinere 2 copii minori) instanţa a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa cu caracter alternativ a amenzii în cuantum de 1.500 lei, apropiată de minimul legal special de 500 lei indicat prin art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen.
2. În cauză au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa, criticând sentinţa pentru netemeinicie cu motivarea că pedeapsa actuală cu amenda este lipsită de fermitate iar pentru asigurarea finalităţii prevederilor art. 52 C. pen. se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenţie avându-se în vedere că acesta a comis fapta ilicită pendinte în timp ce era judecat pentru alte infracţiuni prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 – şi inculpatul Suliman Isar care a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. - fapta nu există nefiind probată în condiţii legale în considerarea motivului de nulitate absolută invocat la prima instanţă / este nevinovat întrucât nu a cunoştinţă că acea substanţă vegetală găsită asupra sa şi în autoturism este cannabis, drog de risc interzis în vederea consumului propriu conform Tabelului Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 - iar în subsidiar, reducerea pedepsei amenzii apreciată ca fiind excesivă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 64/ P din 3 septembrie 2009 în considerarea argumentelor probatorii şi justificative avute în vedere de prima instanţă a respins ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelurile declarate de procuror şi inculpat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată.
3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa reiterând critica de netemeinicie din apel privind condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenţie, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Intimatul-inculpat a fost prezent la dezbaterea recursului şi avându-se în vedere lipsa acestuia în apel i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., luându-se act că nu înţelege să facă alte declaraţii în cauză.
Înalta Curte,verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport cu motivul de netemeinicie invocat de procuror, cât şi din oficiu sub celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. – în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. – a constată următoarele:
Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;dar potrivit art. 52 şi art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces cu respectarea exigenţelor prevăzute art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie.
În cauză, inculpatul a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistenţă juridică calificată în fazele procesuale desfăşurate până în prezent - urmărire penală, fond, apel - şi a avut efectiv posibilitatea participării active în şedinţă publică la administrarea în condiţiile art. 288 – 291 C. proc. pen. a tuturor probelor în acuzare şi apărare [procese-verbale de constatare şi percheziţie, expertiză, alte înscrisuri, declaraţiile acestuia şi martorilor.
Existenţa faptei ilicite / săvârşirea acesteia cu vinovăţie ca temeiuri justificative în adoptarea soluţiei de condamnare - contestată de inculpat - rezultă din constatările în fapt pe baza probelor strânse / administrate pe parcursul întregului proces penal ce atestă în mod indubitabil că în ziua de 30 noiembrie 2007, în timp ce conducea autoturismul marca D.N., pe raza municipiului Constanţa, inculpatul Suliman Iaşar a fost depistat deţinând asupra sa, fără drept, cantitatea de 0,22 grame de cannabis pentru consum propriu faptă ilicită ce constituie infracţiune prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 [probe concludente în acuzare sub acest aspect fiind: procesul-verbal de constatare - potrivit căruia, cu ocazia percheziţiei sumare asupra inculpatului S.l. a fost găsită o punguţă din plastic transparent ce conţinea o substanţă vegetală de culoare verde-oliv, cu miros specific de cannabis, iar, în buzunarul portierei drepte-faţă, într-o scrumieră a fost identificată o ţigară confecţionată artizanal, tip „Joint", arsă la unul din capete şj mai multe foiţe de ţigară - raportul de constatare tehnico-ştiinţificâ din 13 decembrie 2007 prin care specialiştii din cadrul I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor au stabilit că punga conţinea cantitatea de 0,22 grame cannabis, fragmentul de ţigaretă conţine de asemenea cannabis, substanţă ce face parte din Tabelul Nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri / apărarea inculpatului că „ar fi ştiut că fuma o substanţă-cil, nu una considerată drog şi anume canabis" şi că furnizorii - rămaşi neidentificaţi – l-ar fi informat că „provenienţa era legală" fiind contrazisă de declaraţiile martorei G.E. care a relatat că a participat în calitate de martor asistent la percheziţia efectuată autoturismului în care se aflau inculpatul şi martorul R.S.N., ocazie cu care s-au găsit nişte foiţe pentru ţigări şi o substanţă vegetală, despre care, iniţial, inculpatul a susţinut că nu cunoştea împrejurările în care a ajuns în maşină, apoi, a spus că este o cantitate infimă, iar în final prin atitudinea lui, devenind agitat, a dat de înţeles că avea cunoştinţă că acea substanţă vegetală este un drog, mai ales că acesta a refuzat permanent testarea antidrog].
Într-adevăr, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu vinovăţie de acesta trebuie să prezinte şi pericolul social concret al infracţiunii.
Ori, în raport de criteriile prevăzute de art. 181 C. pen., respectiv de împrejurările comiterii faptei - deţinerea de substanţe periculoase pentru propria sănătate, dar şi care pot genera comportamente cu consecinţe negative asupra celor din jur, conducerea unui autovehicul sub influenţa unor asemenea substanţe pe drumuri publice, fapta prezintă pericolul social concret al infracţiunii, fiind aplicabile dispoziţiile art. 18 C. pen. şi nu cele ale art. 181 C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi avându-se în vedere cantitatea redusă şi natura de risc a drogului deţinut, comportamentul şi circumstanţele personale inculpatului, pedeapsa amnezii de 1500 lei este de natură să asigure prevenţia generală şi reeducarea acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. Elementul de individualizare invocat de procuror pentru agravarea răspunderii penale a inculpatului referitor la comiterea altei fapte concurente de trafic de droguri de mare risc nu poate fi luat în considerare deoarece faptele nu sunt de aceeaşi natură-una viza traficul de droguri, în timp ce ultima consumul de droguri, iar prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată cu privire la prima faptă.
În consecinţă, Decizia atacată este legală şi temeinică iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. onorariul de avocat privind apărarea din oficiu al intimatului inculpat, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 64/ P din 3 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul S.I.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu al intimatului inculpat, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4456/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1277/2010. Penal → |
|---|
