ICCJ. Decizia nr. 4448/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4448/2010
Dosar nr. 5564/2/2010
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 241/F din 27 august 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.C. împotriva Rezoluţiei din 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin Rezoluţia din 8 mai 2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că în urma efectuării actelor premergătoare, s-a constatat că faptele reclamate de petent, respectiv cele prev. de art. 289, art. 291, art. 246, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), presupus a fi comise de executorul judecătoresc P.C., nu există. S-a constatat că prin Sentinţa civilă nr. 1996 din 22 martie 2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus partajarea bunurilor comune, sistarea stării de indiviziune şi atribuirea imobilului situat în Bucureşti, str. B., sector 6, cu o valoare de circulaţie de 202.760 RON, către petentul S.C., acesta fiind obligat la plata unei sulte în valoare de 101.380 RON, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii în favoarea numitei S.M. Având în vedere că petentul nu s-a conformat dispoziţiilor stabilite prin sentinţa mai sus menţionată, numita S.M. a solicitat executorului judecătoresc P.C. executarea silită a imobilului în vederea recuperării creanţei. În acest sens, s-a apelat la serviciile unui expert tehnic, respectiv Ş.V., care a întocmit un raport de expertiză comunicat petentului, iar ulterior o nouă evaluare a fost făcută de expert tehnic judiciar C.N. Imobilul a fost adjudecat de către numita U.M. contra sumei de 144.412,5 RON, la data de 25 august 2009. S-a mai reţinut şi faptul că imobilul a fost adjudecat după 1 an de zile raportat la data începerii executării silite, timp în care petentul putea să-şi îndeplinească obligaţia de bună voie.
Instanţa de fond a reţinut că întreaga executare silită s-a desfăşurat cu respectarea legislaţiei în vigoare, executorul judecătoresc nefăcându-se vinovat de comiterea niciuneia dintre infracţiunile reclamate.
Formalităţile de predare a imobilului către adjudecatara U.M. s-au derulat prin intermediul Biroului executor Judecătoresc E.L., faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale tot prin Rezoluţia din 18 mai 2010 dată în Dosarul 751/11/2/2010, ca urmare a respingerii plângerii formulate împotriva Rezoluţiei din 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa de fond apreciind că nu s-au solicitat şi nu s-au administrat probatorii noi care să modifice situaţia constatată de organul de urmărire penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.C.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul, care a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei penale şi, rejudecând cauza, să se admită plângerea întrucât a fost executat silit în condiţiile în care evacuarea sa din imobil fusese suspendată de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Examinând recursul prin prisma art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele:
Petentul S.C. a obţinut proprietatea asupra imobilului din care a fost evacuat, prin Sentinţa civilă nr. 1996 din 22 martie 2007 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. Prin aceeaşi hotărâre petentul a fost obligat să plătească fostei soţii o sultă în valoare de 101.380 RON, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a acestei sentinţe civile. Cum acesta nu şi-a îndeplinit, de bună voie, obligaţia pecuniară stabilită prin hotărârea judecătorească, creditoarea a solicitat executarea silită a acestuia în vederea recuperării creanţei, sens în care, prin intermediul avocatei J.E., a apelat la serviciile celor doi executori judecătoreşti, respectiv P.C., pentru scoaterea la licitaţie a imobilului şi recuperarea creanţei, şi E.L., pentru predarea imobilului adjudecatarei U.M.
Petentul a reclamat faptul că executarea silită a fost efectuată în condiţiile în care aceasta era suspendată.
Înalta Curte constată că, de fapt, contestaţia la executare promovată de petentul S.C: fusese suspendată prin Încheierea din 30 septembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 6 din Bucureşti întrucât acesta nu a precizat obiectul acesteia, astfel că nu poate fi vorba despre suspendarea executării silite potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
În cauză, probatoriul administrat nu a confirmat susţinerile petentului, din acesta nerezultând săvârşirea vreunei fapte de natură penală. Potrivit disp. art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească pricina sub toate aspectele, pe bază de probe. În cauză au fost efectuate acte premergătoare în urma cărora s-a constatat inexistenţa infracţiunilor reclamate astfel că, în mod întemeiat organul de urmărire penală a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale. Instanţa de fond a confirmat rezoluţiile atacate prin respingerea plângerii petentului.
Înalta Curte constată că nu au apărut elemente noi, care să nu fi fost avute în vedere de organul de urmărire penală sau instanţa de fond şi care să ducă la concluzia că au fost săvârşite infracţiunile reclamate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 241/F din 27 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1055/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 4451/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
