ICCJ. Decizia nr. 1113/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1113/2010
Dosar nr.6441/121/2008
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 27 martie 2009 a Tribunalului Galaţi s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., formulată de inculpatul C.D.I., prin apărător.
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
A fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (fapta din 07 iulie 2008).
I-a fost aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Iit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 861 C. pen., art. 110 C. pen. şi art. 1101 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, precum şi a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului C.D.I., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.
Conform art. 1101 C. pen. în referire la art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul C.D.I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi, la datele fixate de acest serviciu;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
Conform art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 1101 C. pen. în referire la art. 103 alin. (3) lit. c) C. pen. a fost obligat inculpatul C.D.I. să urmeze un curs de calificare şi de consiliere precum şi să presteze o activitate neremunerată de 70 de ore la o instituţie de interes public, stabilite de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi.
S-a atras atenţia inculpatului C.D.I. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei închisorii reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 18 septembrie 2008 până la data de 07 octombrie 2008, inclusiv.
S-a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviinţarea Tribunalului Galaţi, precum şi obligaţiile aferente, luată prin încheierea de şedinţă din data de 03 octombrie 2008 faţă de inculpatul C.D.I. subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.A. la plata sumei de 20.000 lei, despăgubiri morale, către partea civilă C.D.D. S-au respins restul pretenţiilor părţii civile C.D.D.
A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.A. la plata sumei de 1.089,07 lei către partea civilă Spitalul Municipal A.C. Tecuci.
În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea mânerului cuţitului folosit de inculpat la comiterea faptei. A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Partea vătămată C.D.D. şi inculpatul minor C.D.I., locuiesc pe strada D., din mun. Tecuci, jud. Galaţi. Fiind vecini, cei doi se cunoşteau foarte bine.
În seara zilei de 13 ianuarie 2008, în jurul orelor 18,00, partea vătămată C.D. şi prietenul ei, martorul N.D. s-au deplasat la magazinul alimentar din cartierul Satul Nou pentru a-şi cumpăra produse alimentare. Pe drumul de întoarcere spre casă, cei doi au hotărât să meargă în oraş, sens în care partea vătămată a rămas la intersecţia străzilor D. şi V., iar martorul s-a dus acasă pentru a lăsa alimentele. În intersecţie se mai aflau şi martorii T.G. şi A.A.
În timp ce partea vătămată îl aştepta pe martor, şi-a făcut apariţia în intersecţia respectivă şi inculpatul C.D.I., urmat de sora sa, martora C.G.V. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi i-a cerut o ţigară, aceasta răspunzându-i că nu avea ţigări. în continuare inculpatul i-a luat căciula de pe cap părţii vătămate şi fugit la deal, aceasta luându-se după el. în acest timp inculpatul scosese din buzunar un cuţit tip briceag şi făcea scheme către partea vătămată. La un moment dat partea vătămată l-a prins pe inculpat şi l-a trântit la pământ. Partea vătămată a căzut peste inculpat iar acesta a lovit-o cu cuţitul, pe care îl avea în mână dreaptă, în zona abdominală stângă. Inculpatul a scos cuţitul din abdomenul părţii vătămate după care s-au ridicat, mai întâi partea vătămată şi apoi inculpatul.
Partea vătămată şi-a ridicat hainele, inculpatul şi martorii T.G., A.A. şi C.G.V. observând că acesteia îi curge sânge din zona abdominală stângă. Martora C.G.V. l-a apostrofat pe inculpat cu expresii obscene, în legătură cu fapta comisă, cuvintele fiind auzite şi de partea vătămată. Imediat inculpatul s-a deplasat acasă întorcându-se cu o cârpă pe care a pus-o la rana părţii vătămate în ideea de a-i opri sângerarea.
Partea vătămată a stat pentru scurt timp în intersecţie, pe vine, fumând o ţigară, după care s-a ridicat şi apoi s-a îndreptat spre locuinţa sa. Pe drum s-a întâlnit cu martorul N.I.D., care potrivit înţelegerii mergea spre intersecţie, unde ştia că îl aşteaptă partea vătămată. Văzând că partea vătămată mergea greu, ţinându-şi mâna în zona abdominală şi că este plină de sânge, martorul a întrebat-o ce s-a întâmplat. Starea gravă în care se afla i-a permis părţii vătămate să spună prietenului său doar că C.I. i-a cerut o ţigară şi i-a băgat cuţitul în burtă. în timp ce martorul a plecat spre intersecţie pentru a afla ce s-a întâmplat, partea vătămată C.D.D. şi-a continuat drumul spre casă, unde a fost întâmpinat de tatăl său, martorul C.V. Constatând că partea vătămată este plină de sânge, martorul a anunţat imediat ambulanţa. La scurt timp partea vătămată a fost transportată la spital şi supusă unei intervenţii chirurgicale.
Intre timp inculpatul a mers la domiciliu, însă nu le-a spus nimic părinţilor despre fapta pe care a comis-o. A doua zi inculpatul a spart cu un topor cuţitul cu care în seara precedentă a înjunghiat-o pe partea vătămată C.D.D. Ulterior, la solicitarea organelor de urmărire penală, inculpatul a indicat acestora locul unde a distrus cuţitul, zonă în care în urma examinării a fost găsită o bucăţică din mânerul cuţitului, de culoare roşie, în lungime de 4 cm., cu o lăţime de 1 cm.
Inculpatul a arătat că, cuţitul folosit la comiterea faptei avea lungimea totală de aproximativ 12 cm., cu lama groasă de aproximativ 1,5 cm şi lungă de circa 6 cm., iar mânerul de culoare roşie în lungime de 4 cm. Cu privire la lungimea lamei cuţitului, martorul Ţ.G. a arătat că era de circa 5-7 cm.
Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată C.D.D. a suferit leziune de violenţă ce a putut fi produsă prin lovire cu corp înţepător-tăietor, posibil cuţit; leziunea poate data de 13 ianuarie 2008; necesită 21-23 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunii, dacă nu survin complicaţii; plaga înţepat-tăiată penetrantă hemitorace stâng cu pneumotorax total şi insuficienţă respiratorie acută i-a pus în primejdie viata.
S-a apreciat că declaraţiile martorului Ţ.G., date în faza de judecată, prin care a arătat că partea vătămată ar fi alunecat şi ar fi căzut peste inculpat şi că aceasta ar fi intrat singură în cuţitul ce se afla în mâna inculpatului, însă cu mânerul în zăpadă, nu pot fi primite întrucât acesta nu a explicat schimbarea depoziţiei faţă de cea dată la urmărirea penală iar în final acesta şi-a menţinut declaraţiile date în faza urmării penale. De altfel, s-a reţinut că din certificatul medico-legal rezultă cu certitudine că leziunea suferită de partea vătămată a putut fi produsă prin lovire cu corp înţepător-tăietor (cuţit), ceea ce exclude alte variante de producere a leziunii.
S-a mai arătat că susţinerile părţii vătămate cum că inculpatul ar fi fost sub influenţa băuturilor alcoolice şi că acesta l-ar fi în junghiat în momentul în care amândoi se aflau în picioare, faţă în faţă, vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
De asemenea, s-a mai precizat că susţinerile inculpatului cum că ar fi băgat în joacă cuţitul în zona abdominală stângă părţii vătămate sau că aceasta ar fi căzut singură în cuţit vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu se coroborează cu fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei (totul plecând de la cererea unei ţigări şi luarea căciulii părţii vătămate de către inculpat, o singură lovitură), relaţiile relativ bune între părţi (acestea fiind vecini şi până la momentul faptei între ele nu au existat alte conflicte), obiectul folosit (un cuţit cu lama relativ scurtă), vârsta inculpatului (16 ani şi jumătate) şi comportarea acestuia după comiterea faptei (încercarea acestuia de a acorda primul ajutor părţii vătămate), tribunalul a constatat că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieţii părţii vătămate şi nici nu a acceptat un asemenea rezultat, ci a acţionat doar cu intenţia de a vătăma partea vătămată.
În consecinţă, s-a apreciat că fapta inculpatului minor C.D.I., care în seara zilei de 13 ianuarie 2008, pe fondul unui conflict spontan, în loc public - intersecţia străzilor D. şi V. din municipiul Tecuci, a aplicat părţii vătămate C.D.D. o lovitură cu un cuţit tip briceag, în zona abdominală stângă, cauzându-i o plagă înţepat-tăiată penetrantă hemitorace stâng cu pneumotorax total şi insuficienţă respiratorie acută, leziune traumatică ce i-a pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., urmând să schimbe încadrarea juridică, în acest sens, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. întrucât inculpatul era minor la data comiterii infracţiunii, în încadrarea juridică se va reţine art. 99 şi urm. C. pen.
S-a mai reţinut că vinovăţia inculpatului pentru comiterea faptei este pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de fixare a locului faptei, planşele foto, certificatul medico-legal, declaraţiile martorilor Ţ.G., A.A., N.I.D., C.V., C.G.V., parţial declaraţiile inculpatului (cu precizările arătate mai sus), actele aflate la dosar.
Cu privire la forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul Tribunalul a constatat că este intenţia indirectă.
Astfel, ţinând cont de împrejurările în care s-a comis fapta (inculpatul avea scos cuţitul din buzunar şi îl ţinea în mână), obiectul folosit (un cuţit tip briceag), zona lezată (abdominală), rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unei vătămării grave) şi a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.
Faţă de considerentele sus - menţionate, s-a arătat că nu se poate reţine că inculpatul nu ar fi acceptat rezultatul faptei sale, socotind fără temei că el nu se va produce, şi, cu atât mai mult, că nu ar fi prevăzut rezultatul acesteia, deşi trebuie şi putea să-l prevadă.
În consecinţă s-a precizat că nu se poate reţine că inculpatul a acţionat din culpă, astfel că cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat in infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. este nefondată, urmând a fi respinsă.
La alegerea sancţiunii ce se va aplica inculpatului minor C.D.I. se vor avea în vedere disp. art. 100 C. pen.
Având în vedere gravitatea faptei s-a constatat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia urmând să i se apuce o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului s-a arătat că se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) C. pen, respectiv: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare bună anterior faptei, însă s-a apreciat că nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la împrejurările în care s-a comis fapta şi urmările destul de grave, dar se vor avea în vedere aceste împrejurări la individualizarea pedepsei.
În cauză s-a arătat că nu se pot reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât recunoaşterea faptei de către inculpat a fost nuanţată, încercând să-şi minimalizeze răspunderea, astfel că nu se poate aprecia că a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal. In consecinţă s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, între limitele prevăzute de lege, suficient de severă pentru a asigura atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.
Având in vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, tribunalul a apreciat că inculpatul este nedemn de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice si de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, urmând să se dispună interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, a cărei executare va începe la majorat.
Având în vedere că inculpatul este o persoană tânără, nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca făcând parte dintr-un anturaj cu preocupări anti sociale, a avut o comportate bună anterior faptei,că are o atitudine pozitivă faţă de muncă şi perspectivele obţinerii unei calificări profesionale (referat de evaluare - filele 38-40 dosar urm. pen., caracterizări - filele 87-94 doar fond), tribunalul a apreciat că pronunţarea hotărârii şi perioada petrecută în arest preventiv constituie un avertisment şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai comite infracţiuni, urmând ca în baza art. 861, 110, 110 C. pen. sa se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum şi a pedepsei accesorii.
Pe durata termenului de încercare s-a arătat că inculpatul se va prezenta, periodic Ia Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi şi va respecta şi celelalte măsuri de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen.
Inculpatul C.D.I. a fost reţinut 24 de ore la data de 18 septembrie 2008, prin ordonanţa cu nr. 27 din data de 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, şi arestat preventiv la data de 19 septembrie 2008 prin încheierea de şedinţă din data de 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi in Dosarul nr. 6200/121/2008 (mandat de arestare preventivă nr. 66 din 22 august 2008)
Prin încheierea de şedinţă din data de 03 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6441/121/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 156/R din 06 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului C.D.I. cu măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviinţarea Tribunalului Galaţi, acesta fiind pusă în libertate la data de 07 octombrie 2008.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 18 septembrie 2008 şi până la data de 07 octombrie 2008, inclusiv.
De asemenea, măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviinţarea Tribunalului Galaţi, precum şi obligaţiile aferente, luată prin încheierea de şedinţă din data de 09 octombrie 2008 faţă de inculpat subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 5.000 euro, daune morale, şi 2.500 euro, daune materiale.
S-a constatat că părţii vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin suferinţele fizice şi psihice îndurate în urma faptei comise de inculpat, prejudiciu ce urmează a fi reparat prin obligarea inculpatul C.D.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.A. către partea civilă C.D.D., la plata unei sume de bani, cu titlu de daune morale, conform art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ., într-un cuantum care să asigure satisfacţia părţii civile.
Cu privire la daunele materiale se constată că martorii audiaţi în cauză (fila 74, 86 - dosar de fond) nu au putut preciza cât anume a cheltuit partea vătămată pe alimente şi medicamente, arătând în mod generic că aceasta a cheltuit vreo 60-70-80 de milioane de lei vechi.
De asemenea, s-a mai constatat că nu s-a depus la dosar nici un act care să ateste vreo cheltuială suplimentară efectuată de partea vătămată cu alimente şi medicamente după externarea din spital.
De altfel, la externare, nici nu s-a recomandat părţii vătămate vreo medicaţie sau alimentaţie specială (fila 83 verso - dosar de fond), care să conducă la cheltuieli suplimentare faţă de cele de zi cu zi. n consecinţă Tribunalul a constatat că partea vătămată nu şi-a dovedit sumele solicitate cu titlu de daune materiale, contrar disp. art. 169 C. civ., dispunându-se respingerea lor.
În Spitalul Municipal A.C. Tecuci s-a constituit parte civilă cu suma de 1.089,07 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate. întrucât există legătură de cauzalitate între prejudiciul cauzat părţii civile Spitalul Municipal A.C. Tecuci şi fapta comisă de inculpat urmând ca în baza disp. art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.A. la plata sumei solicitate.
În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea mânerului cuţitului folosit de inculpat la comiterea faptei.
A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul C.D.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat sentinţa pronunţată pentru motive de nelegalitate, arătându-se că în mod greşit prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Faţă de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, comportamentul provocator, irascibil al inculpatului, urmat de acţiunea directă de înjunghiere a părţii vătămate C.D.D. cu un cuţit cu Iama de 12 cm lungime, faţă de intensitatea şi profunzimea loviturii în zona vitală lezată, s-a arătat că nu se poate aprecia decât că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide.
Pentru aceste considerente s-a solicitat desfiinţarea sentinţei pronunţate şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Hotărârea a fost criticată şi pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi al modalităţii de executare. Având în vedere gravitatea concretă a faptei şi valoarea socială lezată prin infracţiune, contextul social în care s-a săvârşit şi persoana inculpatului, s-a apreciat că judecătorul fondului era îndreptăţit să-i aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată peste minimul prevăzut de lege, care să se execute în regim privativ de libertate.
În subsidiar, chiar în condiţiile în care s-ar aprecia că în mod corect a fost reţinută infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., s-a arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării acesteia potrivit art. 861 C. pen. este profund netemeinică prin cuantumul şi modalitatea de executare stabilite, instanţa de fond neţinând cont de natura şi gravitatea infracţiunii cât şi de atitudinea nesinceră a inculpatului.
Inculpatul, în apelul său a criticat sentinţa pronunţată pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, apelul vizând atât latura penală, cât şi latura civilă.
În primul când, inculpatul a precizat că încadrarea juridică corectă ce trebuie reţinută în sarcina sa e cea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) C. pen., întrucât nu a acţionat cu intenţie directă sau indirectă şi nu a dorit să suprime viaţa victimei.
Modul în care partea vătămată a primit acea lovitură s-a produs în contextul în care aceasta şi inculpatul se tăvăleau prin zăpadă, partea vătămată fiind deasupra iar inculpatul din greşeală a tăiat-o pe partea vătămată.
Faţă de toate acestea s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (2) C. pen.
Hotărârea Tribunalului Galaţi a fost criticată şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, arătându-se că în mod eronat nu s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante S-a susţinut că prima instanţă nu a ţinut cont de conduita inculpatului înainte de săvârşirea faptei şi după aceasta, precum şi de cele menţionate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune.
Fată de toate acestea s-a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a apreciat că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum destul de mare în raport de consecinţele faptei deduse judecăţii, motiv pentru care s-a solicitat redozarea acestora. Curtea de Apel Galaţi a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi e fondat, doar prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, iar apelul inculpatului e nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Galaţi a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize complete şi judicioase a probelor administrate în cauză a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, însă, a considerat că prima instanţă în mod greşit a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.D.I. din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, în speţa de faţă, instanţa constatând că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, dar a procedat greşit schimbând încadrarea juridică a faptei.
Raportat la situaţia de fapt situaţie ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa de apel a considerat că în mod corect infracţiunea pentru care inculpatul trebuia să fie condamnat e cea reţinută în rechizitoriu, respectiv tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Faţă de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, comportamentul provocator al inculpatului, urmat de acţiunea neezitantă de înjunghiere a părţii vătămate C.D.V., cu un cuţit cu lama de 12 cm lungime, faţă de intensitatea şi profunzimea loviturii şi zona vitală lezată, rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide. Acesta a avut reprezentarea în plan psihic că aplică o lovitură cu un obiect apt de a produce moartea într-o zonă vitală a corpului, prin urmare, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii morţii victimei.
Nu a putut fi reţinută solicitarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 184 alin. (2) C. pen., întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a fost cel care a iniţiat conflictul, partea vătămată încercând să-l evite, însă acesta a urmat-o şi a acţionat violent, a scos cuţitul din buzunar şi a lovit-o pe partea vătămată în zona abdominală. Raportat la împrejurările comiterii faptei rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, agresiunea constând într-o plagă înţepată penetrantă care a necesitat pentru vindecare 21 -23 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, fiind o leziune gravă. Faţă de cele enunţate anterior, a considerat Curtea de Apel Galaţi, că încadrarea corectă a infracţiunii este de tentativă la omor calificat, iar o altă infracţiune nu poate fi reţinută, neputându-se aprecia că inculpatul a acţionat din culpă.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată s-a avut în vedere condiţiile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi disp. art. 100 C. pen., astfel ţinându-se cont de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana inculpatului minor.
În acest sens, faţă de dispoziţiile legale enunţate, dar şi faţă de prevederile art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare e suficientă şi de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care-l are sancţiunea penală.
Totodată s-a avut în vedere că inculpatul e o persoană tânără şi nu are antecedente penale considerând că în mod corect instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., cerere pe care de altfel inculpatul a reiterat-o şi în apel.
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente referitoare la persoana făptuitorului. Or, în speţa de faţă, ţinând cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârşită, precum şi urmarea produsă asupra părţii vătămate, considerând instanţa de apel că nu se justifică aplicarea art. 74, 76 C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a reţinut neîntemeiată critica parchetului şi consideră că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate prin aplicarea art. 861, 110, 110 C. pen. cum corect a procedat instanţa de fond având în vedere că inculpatul e o persoană tânără, la primul impact cu legea penală, nu e cunoscut ca făcând parte dintr-un anturaj cu preocupări antisociale, iar din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că are o atitudine pozitivă faţă de muncă şi are perspectivele obţinerii unei calificări profesionale.
Astfel, sub acest aspect a fost menţinută dispoziţia instanţei în ceea ce priveşte modalitatea de executare, dar va fi majorat termenul de încercare al suspendării sub supraveghere de la 4 ani la 6 ani, ca urmare a cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat.
Au fost menţinute de asemenea şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate ce vizează aplicarea pedepsei accesorii, a măsurilor de supraveghere, deducerea din durata pedepsei a perioadei arestării preventive, precum şi menţinerea măsurii obligării de a nu părăsi teritoriul României până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că aceasta a fost corect soluţionată, criticile formulate de inculpat în privinţa daunelor morale neputând fi reţinute.
Faţă de aceste considerente Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie prin Decizia nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Galaţi privind pe inculpatul C.D.I., împotriva sentinţei penale nr. 195/ F din 27 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi în consecinţă a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 195/ F din 27 martie 2009 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul C.D.I. (fiul lui I. şi A.) la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea an. 99 şi art. 109 C. pen.
A majorat termenul de încercare al suspendării sub supraveghere de la 4 ani Ia 6 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.D.I. împotriva sentinţei penale nr. 195/ F din 27 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
A luat act că partea civilă C.D.D. nu a solicitat cheltuieli judiciare în apel.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.D.I. la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi solicitând casarea, în parte a Deciziei penale nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, şi în rejudecare, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în privare de libertate, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., invocând ca motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei şi constată că recursul formulat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia instanţei de apel cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
Fapta inculpatului este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, instanţa de apel a ţinut seama că fapta inculpatului a avut drept consecinţă agresiunea împotriva părţii vătămate C.D.V. constând într-o plagă înţepată penetrantă care a necesitat pentru vindecare 21-23 zile de îngrijiri medicale de la data împrejurare care coroborată cu totala sinceritate a inculpatului minor demonstrând că resocializarea lui viitoare pozitivă este posibilă şi prin aplicarea unei pedepse ferme de 4 ani închisoare şi suspendarea executării pedepsei închisorii, precum şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani prin aplicarea dispoziţiilor art. 861, art. 863, art. 109, art. 110, art. 1101 C. pen. care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept".
Înalta Curte nu poate primi motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului C.D.I., constatând că instanţa de apel a reţinut justificat în favoarea inculpatului minor circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) aplicând inculpatului o pedeapsă al cărei scop prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privare de libertate şi orientată spre minimul special prevăzută de textul incriminator, astfel că o majorare a pedepsei nu mai poate fi aplicată.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte persoana făptuitorului.
Pe de altă parte pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, privind pe inculpatul C.D.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, privind pe inculpatul C.D.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1082/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 4452/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
