ICCJ. Decizia nr. 1129/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1129/2010
Dosar nr. 2628/54/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 25 iunie 2009, dată în Dosarul nr. 411/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.V. - executor judecătoresc în circumscripţia Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 220 şi 217 alin. (1) C. pen.
În esenţă, prin plângerea formulată, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului R.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie şi distrugere, fapte prevăzute de art. 220 şi art. 217 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în ziua de 23 martie 2009, împreună cu A.O. au distrus, fără drept, sistemul de închidere al unei porţi de la grădina de legume, tulburându-i astfel posesia asupra terenului, deşi, instanţa de judecată a suspendat procedura executării silite.
Verificând plângerea, actele premergătoare, procurorul a stabilit că în cauză nu s-au confirmat comiterea de către executorul judecătoresc R.V., a infracţiunilor prevăzute de art. 220 şi 217 alin. (1) C. pen., deoarece debitorul S.C. a fost somat să lase liber terenul ce a făcut obiectul actului de adjudecare, dar şi să achite suma de 837,70 RON, reprezentând cheltuieli de executare.
În condiţiile în care debitorul nu s-a conformat somaţiei, la data de 23 martie 2009, executorul judecătoresc s-a deplasat la terenul respectiv, unde a procedat la ruperea lanţului cu care era prevăzut gardul împrejmuitor şi punerea în posesie efectivă a creditorului cu privire la acel teren.
Ruperea lanţului de la poarta grădinii a reprezentat însăşi modalitatea de punere în executare silită a titlului executoriu, executorul judecătoresc intrând în mod legal pe terenul respectiv, reţinându-se, totodată, că prin încheierile pronunţate de Judecătoria Tg. Cărbuneşti la datele de 23 aprilie 2008 şi, respectiv 4 noiembrie 2008, nu s-a dispus suspendarea executării silite efectuată de R.V., ci suspendarea judecării cauzei nr. 984/317/2008, având ca obiect contestaţia la executare formulată de S.C.
S-a mai reţinut de procuror, că aceleaşi aspecte au făcut obiectul cercetărilor şi în Dosarul nr. 340/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care, prin Rezoluţia din 12 mai 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.V., pentru comiterea aceloraşi infracţiuni.
Împotriva Ordonanţei din 25 iunie 2009, dată în Dosarul nr. 411/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea iniţială.
Prin Rezoluţia din 13 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 1343/II/2/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului, însuşind motivarea dată ordonanţei de către procuror.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva Ordonanţei din 25 iunie 2009, dată în Dosarul nr. 411/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze, după calitatea persoanei.
Considerând legale şi temeinice rezoluţiile procurorului, prin Sentinţa penală nr. 6 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea petentului S.C.
Nemulţumit, acesta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Reiterând motivele din plângerile adresate în sistemul Ministerului Public şi apoi la instanţă, petentul solicită admiterea recursului şi desfiinţarea hotărârii atacate.
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Actele premergătoare cenzurate ierarhic şi apoi de instanţă, relevă conduita profesională legală a intimatului, care în calitate de executor judecătoresc a parcurs etapele prevăzute de lege în dosarul execuţional aflat pe rol, nefiind niciun fel de indicii care să conducă la concluzia că vor fi întrunite elementele constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Sentinţa penală atacată fiind legală şi temeinică, recursul va fi respins cu obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3144/2010. Penal. Prelungirea altor măsuri... → |
|---|
