ICCJ. Decizia nr. 1137/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1137/2010
Dosar nr. 11402/2/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 martie 2009, petentul C.A., deţinut în Penitenciarul Rahova, a făcut plângere penală împotriva lui B.I. - şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi împotriva conducerilor penitenciarelor Iaşi, Jilava, Rahova şi Giurgiu pentru infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată, lipsire de libertate în mod ilegal, arestare nelegală şi cercetare abuzivă.
Cu ocazia audierii sale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sus-numitul a declarat că la data de 19 septembrie 2008 a fost reţinut de organele de poliţie din municipiul Iaşi şi încarcerat la penitenciarul din localitate, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1975/2007, deşi unele din datele personale de identificare nu au corespondent în cartea sa de identitate.
În concret, este vorba de codul numeric personal, iar ca loc de naştere figura localitatea P., judeţul Vrancea în loc de P.A., comuna S., judeţul Bacău.
Verificările efectuate au relevat că la comanda Penitenciarului Rahova se afla subcomisar D.D.A., la Penitenciarul Giurgiu, comisar-şef B.F., la Penitenciarul Iaşi, comisar-şef V.M., iar la Penitenciarul Spital Jilava, comisar-şef dr. A.M.
Petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1589/2007 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2786 din 15 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 9 ani închisoare pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) şi f) C. pen.
Actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că într-adevăr, în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei nr. 1975 din 17 septembrie 2008 s-a menţinut greşit ca loc de naştere comuna P., judeţul Vrancea în loc de P.A., judeţul Bacău, toate celelalte date fiind în concordanţă cu cele din cartea de identitate.
S-a apreciat că trecerea greşită în mandatul de executare a locului de naştere reprezintă o eroare materială, care nu afectează validitatea actului contestat, eroare care a fost de altfel îndreptată prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 24033/3/2006 la data de 2 octombrie 2008.
Petentul a formulat contestaţie la executare şi cu privire la faptul că, deşi a fost condamnat în anul 2008, mandatul de executare a pedepsei a fost înregistrat în registrul aferent anului 2007.
Prin Sentinţa penală nr. 614/F din 30 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare făcută de petent.
Prin Rezoluţia din 12 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor reclamate, considerând că eroarea materială, de altfel îndreptată prin încheierea Tribunalului Bucureşti, nu invalidează actul contestat, astfel că nici conducătorii penitenciarelor menţionate, şi nici şeful A.N.P. nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care s-a depus plângere.
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Rezoluţia din 29 octombrie 2009.
Nemulţumit, petentul a făcut plângere la instanţă, în condiţiile prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care i-a fost respinsă ca nefondată prin Sentinţa penală nr. 28 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
C.A. a recurat această hotărâre, recursul fiind depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În esenţă, el reiterează motivele din plângerile adresate ierarhic parchetului şi din cea formulată la instanţă.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Petentul, considerând nevalid mandatul de executare a pedepsei închisorii, apreciază că este deţinut nelegal şi de acest lucru se fac vinovaţi intimaţii care ar fi săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 189, art. 266 alin. (1) C. pen.
Aşa cum s-a arătat, în mandatul de executare din 17 septembrie 2008 emis de Tribunalul Bucureşti s-a strecurat o eroare, îndreptată ulterior prin încheierea aceleiaşi instanţe din 2 octombrie 2008 şi care face parte integrantă din cuprinsul actului contestat.
Mai mult, contestaţia la executare depusă de petent a fost respinsă de Tribunalul Bucureşti prin Sentinţa penală nr. 614/F din 30 iunie 2009.
Actele premergătoare efectuate nu au relevat niciun indiciu cu privire la comiterea de către intimaţi a vreunei fapte prevăzute de legea penală, astfel că atât rezoluţiile procurorului, cât şi sentinţa atacată sunt legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3212/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1141/2010. Penal → |
|---|
